LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 12 ianuarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 12 ianuarie 2025:

Loto 6 din 49: 46, 42, 27, 5, 23, 18

Loto 5 din 40: 21, 15, 34, 6, 36, 19

Joker: 41, 44, 33, 23, 17 + 2

Noroc: 2 1 2 7 8 6 3

Noroc Plus: 8 4 5 8 9 9

Super Noroc: 4 8 3 5 6 9

Colectarea separată a deșeurilor textile a devenit obligatorie începând cu ianuarie 2025, atât pentru producători, cât și pentru deținătorii de astfel de deșeuri. La fel ca în cazul plasticului, hârtiei, sticlei și metalului, deșeurile textile trebuie colectate separat. Această obligație se aplică atât autorităților locale, cât și companiilor, relatează alba24.ro. Deșeurile textile sunt clasificate ca deșeuri municipale și trebuie colectate direct de la populație.

Amenzile pentru necolectarea separată a acestor deșeuri ajung până la 60.000 de lei, prevede OUG 92/2021.

Colectarea separată a deșeurilor textile: care sunt obligațiile din 2025

Potrivit OUG, autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale / subdiviziunile acestora/ asociațiile de dezvoltare intercomunitară au următoarele obligații:

• să asigure colectarea separată cel puțin pentru deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă, iar până la data de 1 ianuarie 2025 și pentru textile din deșeurile municipal
• să stabilească dacă gestionarea acestor deșeuri se face în cadrul unui singur contract de delegare a serviciului de salubrizare sau pe mai multe tipuri de materiale/contract/contracte distincte pentru toate tipurile de materiale/pe tip de material
• să organizeze atribuirea conform deciziei luate
• să asigure spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, pentru a oferi populației posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deșeuri de hârtie și carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deșeuri de echipamente electrice și electronice, deșeuri de baterii și acumulatori, ulei vegetal uzat și deșeuri voluminoase, inclusiv saltele și mobilă.

Producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri introduc colectarea separată cel puțin pentru hârtie, metal, plastic și sticlă, iar până la data de 1 ianuarie 2025 și pentru textile.

Prin urmare, din ianuarie 2025, locuitorii ar trebui să nu mai arunce la gunoiul menajer haine vechi, lenjerii de pat, prosoape, covoare sau alte textile. Însă puține s-au organizat până acum pentru a asigura acest serviciu în cadrul contractelor de delegare a gestiunii deșeurilor.

Colectarea separată a deșeurilor textile: amenzi

Primăriile și asociațiile ce nu organizează colectarea separată a deșeurilor textile riscă, potrivit legislației în vigoare, amenzi între 20.000 lei și 45.000 lei.

Pentru producătorii și deținătorii de deșeuri, amenzile sunt între 5.000 lei și 60.000 lei.

Verificările pe teren sunt derulate de Garda de Mediu.

Posibilități de finanțare

Ministrul Mediului anunța, în primăvara anului 2024, că erau disponibile finanțări prin PNRR în acest sens.

„Regulamentul european se referă la obligativitatea colectării separate, începând cu 1 ianuarie 2025, a fracţiei textile. Practic, pe lângă fracţiile convenţionale, pe care le cunoaştem: biodegradabil, plastic, metal, hârtie, carton şi sticlă, vom avea, obligatoriu, de la 1 ianuarie, o nouă fracţie, respectiv: haine; textile, în general.

La fel ca în cazul celorlalte fracţii reciclabile, ele trebuie să ajungă într-o unitate de tratare, iar din acest motiv – şi nu numai din acest motiv – prin Administraţia Fondului pentru Mediu – avem o linie de finanţare din PNRR, în valoare de 220 de milioane de euro, linie care poate finanţa până la 75% din cuantumul unei investiţii”, a precizat Fechet, potrivit Agerpres.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME… 

LEGEA LUI MOORE.  Aparţine lui Gordon Moore, cofondator al Intel, şi am întâlnit-o în „Dilema veche” nr. 649 din 2016, într-un articol semnat de Iulian Comănescu. Legea a fost enunţată în 1965  şi are următorul conţinut: „puterea de calcul se dublează la fiecare doi ani şi ar putea deveni inoperantă prin 2021”.  La început, Gordon Moore a spus că,  începând cu 1965, „ numărul de componente din circuitele integrate – tranzistori şi alte componente pe o singură plăcuţă – se va dubla la fiecare an”. Iulian Comănescu adaugă că „ulterior şi-a revizuit predicţia referindu-se la intervale de doi ani, iar de atunci lucrurile au funcţionat cam în ritmul dictat de Moore”; 

ELIMINAREA  TEMPORALITĂŢII. Fenomen sesizat de antropologul Francois Laplantine pe care l-am întâlnit descris de Daniela Micu în revista „Ramuri” nr. 7 din 2016, în eseul „Fotografia ca instrument de creare a unui sistem propriu de traducere a realităţii” : „Percepţia etnografică nu ţine, aşadar, de a vedea, ci de a privi, ceea ce implică viziune şi cunoaştere. Iar această capacitate poate fi mediatizată, diferenţiată, reevaluată sau instrumentată cu ajutorul aparatului foto, de exemplu, sau / şi transpusă în scris. În acest moment, antropologul nu are rolul de a  descrie ceea ce vede în faţa ochilor, asta o poate face orice receptor, ci să privească dincolo de imagine. În momentul în care acesta găseşte o semnificaţie dincolo de imagine, se percepe fenomenul pe care  Laplantine îl numeşte de „eliminare a temporalităţii”. Să vezi dincolo de ceva atât de concret, cum este imortalizarea unei imagini în fotografie, ceea ce implică şi îngheţarea unui anumit moment din timp, implică a avea dezvoltată o calitate tot mai apreciată, dar şi dezbătută, în antropologia actuală – sensibilitatea simţurilor, în cazul nostru, o sensibilitate a vederii”. 

GRUPUL  ARTISTIC  „PROLOG”. Grup constituit în anul 1985 de pictorul Paul Gherasim. În „Dilema veche” nr. 651 din 2016, un membru al grupului, Constantin Flondor, scrie în articolul „Domnul Paul”: „Episodul „Prolog” a depăşit numărul de treizeci de ani. În mai 1985, Paul vine cu gândul de a aduna un grup de pictori în livada înflorită de meri de la Conacul Enescu de la Tescani: „Am zis – mergem într-o livadă, primăvara, să vedem cum înfloresc merii. Şi ne-am trezit în livadă dimineaţa. Ne-am trezit cu albinele. Era prima  grădină, ca la facerea lumii. Mărul e simbol al Raiului. Am fost martori la ce vedem, fără a şti ce va ieşi din asta.” Cum de a fost posibilă longevitatea unei asemenea grupări? Înţelepciunea lui Paul a fost determinantă. Blândeţe şi intransigenţă, suflu mereu viu, prevedere. „Prologul” nu avea şi nu are program.

În acelaşi număr al revistei „Dilema veche”, Petre Guran, în eseul „Pelerini la poarta raiului: regina Ana şi Paul Gherasim”, spune despre grupul „Prolog” şi mentorul lui: „Strategia pe care a ales-o pentru a-şi îndeplini misiunea oarecum secretă a produs cea mai interesantă şi profundă mişcare artistică din a doua jumătate a secolului XX, grupul artistic „Prolog”, pornit în căutarea, întâi la nivelul picturii de şevalet, apoi şi prin alte tehnici, a acelei expresii estetice care să exprime, cu instrumentele conceptuale ale modernismului, universul intelectual al civilizaţiei tradiţionale româneşti”. 

PROIECTUL DONQUIJOTESC  ALEXANDRU ODOBESCU. L-am întâlnit enunţat de Liviu Papadima în articolul „Un decalog sau mai multe?” din „Dilema veche” nr. 640 din 2016: „Alexandru  Odobescu, unul dintre intelectualii de marcă din perioada de care mă ocup prioritar ca profesor universitar, a lansat încă din tinereţe, în articolul „Viitorul artelor în România”, un proiect donquijotesc. El era convins că cea mai bună soluţie de a da consistenţă creaţiei culturale autohtone, abia intrată în arena modernităţii, ar fi fost racordarea acesteia la valorile culturii  antice. Îndemnul odobescian a rămas, practic, fără ecou. Lumea românească era mult prea grăbită să se descotorosească de handicapurile tardivităţii, pentru a ţine seama de asemenea „fantezii”. 

COMPLEXUL  CHIŢCANULUI.  L-am întâlnit descris în eseul „Stefan Augustin Doinaş la Editura Academiei”, scris de Maria-Ana Tupan şi publicat în „Contemporanul – ideea europeană”  nr. 12 (777) din 2016: „ Povestea unor şoareci chiţcani din savana africană, nu văzută, ci auzită, deoarece nu am tăria de tristă reputaţie de a urmări Animal Planet, îmi pare vrednică de o grăitoare parabolă a stării de lucruri din istoria recentă a României. Aceste mărunte creaturi îşi creează un spaţiu menit supravieţuirii, cu pârtii croite prin iarbă, al cărui desen e un labirint doar de el ştiut. Îndeajuns de extins pentru a-şi găsi hrana, acesta e şi suficient de încurcat pentru a deruta prădătorii. Până într-o zi când ierburile au fost cuprinse de flăcările unui incendiu spontan. Capcani în labirint, chiţcanii se învârteau la nesfârşit în el, înăbuşiţi de fum şi carbonizaţi, dar nu înainte de a vedea arcuindu-se deasupra lor trupurile mlădioase ale zebrelor, antilopelor, gazelelor şi altor vietăţi ale savanei care au reuşit să fugă de dezastru alegându-şi liber calea.

            O scrisoare a unui scriitor reîntors în România după mulţi ani petrecuţi în străinătate, în care se plânge de faptul că e marginalizat de grupul din jurul revistei locale, îmi demonstrează că în viaţa noastră literară încă mai există  complexul chiţcanului  din vremea labirintului comunist. Puterea îşi asigura atunci controlul asupra tuturor cărărilor vieţii publice: dacă porneai pe traseul plan editorial, la capăt ameninţa cu sabia lui Damocles epurarea de la Ministerul Culturii. Dacă ajungeai în bun de tipar, şi acesta era avizat de oamenii Ministrului Dulea. Dacă totuşi reuşeai, deşi neagreat de putere, să publici cartea, existau două posibilităţi: să fie topită sau să fie interzis autorul. Persoana dispărea din punct de vedere civil, iar numele său era şters din cartea vieţii publice. Stăpână peste labirint, puterea s-a văzut confruntată într-o zi cu un incendiu: nu, nu a fost vorba de o revoluţie politică în deplinătatea cuvântului, ci de globalizare. Micul labirint controlat a devenit parte a unor structuri politico-administrative transfrontaliere a căror lege are prioritate, ca şi a lumii academice internaţionale şi a sferei discursului concentrică planetei. Ce importanţă mai are o politică locală de tabuuri mafiote când un autor poate publica pe câteva continente într-un singur an? El rămâne însă fără îndoială cu gustul amar al circumstanţei de a fi salvat de străini sau, precum confratele meu într-ale scrisului, de a se regăsi printre străini când credea că s-a întors acasă” 

POST – ADEVĂRUL.   Teodor Tiţă, în eseul „Surf prin post-adevăr” ( vezi „Dilema veche” nr. 671 din decembrie2016), explică acest concept: „Post-adevărul e victoria emoţiei asupra faptelor. E triumful ostentativ al eului subiectiv asupra obiectivităţii. E lene intelectuală, e nerăbdare, intoleranţă, oboseală ontologică şi dorinţă de răzbunare. E simptomul universal al inabilităţii de a atribui tehnologiei conştiinţă sau de a recunoaşte că aşa ceva nu este posibil. Pentru că post-adevărul, în sensul care i-a fost descoperit şi atribuit în 2016, nu este posibil fără tehnologie. (…) În post-adevăr, oricine îşi poate crea o realitate suportabilă. Reţeta are termen de garanţie şi, ca orice produs bine gândit, o să ai nevoie de o altă reţetă pentru o altă realitate peste câteva zile sau luni”;

Începând cu anul 2025, 11 clădiri și terenuri din municipiul Botoșani au impozitele majorate cu 300% și chiar 400%, ca urmare a unei hotărâri adoptate de Consiliul Local în luna decembrie a anului trecut.

Decizia vizează proprietarii care au lăsat aceste imobile și terenuri în paragină, contribuind astfel la degradarea imaginii orașului.

O măsură necesară pentru protejarea orașului

Creșterea impozitelor pentru clădiri și terenuri neîngrijite este rezultatul unei strategii inițiate de consilierii locali încă din 2022. Obiectivul acestora este de a încuraja proprietarii să-și întrețină proprietățile, contribuind la îmbunătățirea esteticii urbane și a calității vieții în municipiu.

Printre clădirile vizate de această măsură se numără și câteva monumente istorice importante. În listă regăsim Casa Manolache Iorga (construită în mijlocul secolului XIX), Casa Silion (ridicată la mijlocul secolului XIX), Casa Palaga (de asemenea din mijlocul secolului XIX), imobile care figurează pe Lista monumentelor istorice și reprezintă o parte valoroasă a patrimoniului cultural al Botoșaniului, dar starea lor actuală lasă de dorit.

Terenuri neîngrijite – o altă problemă urbană

Pe lângă clădirile istorice, măsura afectează și mai multe terenuri abandonate, care au devenit surse de nemulțumire pentru cetățeni. Aceste spații sunt deseori asociate cu acumularea de deșeuri, creșterea necontrolată a vegetației și, în unele cazuri, cu probleme legate de siguranță.

Hotărârea Consiliului Local are un impact dublu: pe de o parte, își propune să crească gradul de responsabilitate al proprietarilor, iar pe de altă parte, vizează revigorarea aspectului orașului. Totuși, există și critici care consideră că măsura este insuficientă fără un sprijin concret pentru reabilitarea imobilelor istorice, care necesită investiții considerabile.

Un semnal de alarmă pentru proprietari

Această inițiativă reprezintă un mesaj clar pentru cei care ignoră starea propriilor proprietăți. Autoritățile speră că penalizările financiare îi vor motiva pe proprietari să ia măsuri rapide pentru a-și întreține clădirile și terenurile, contribuind astfel la păstrarea farmecului arhitectural al municipiului și la prevenirea deteriorării mediului urban.

Decizia Consiliului Local Botoșani ar putea deveni un exemplu de bune practici pentru alte localități din țară, unde clădirile abandonate și terenurile lăsate în paragină reprezintă probleme similare.