În județul Botoșani, aproape de malurile Prutului, se află peisaje de basm care ascund locuri pline de istorie și legendă. De neratat este „Poiana celor patru stejari”, o pădure crescută în jurul unor arbori seculari despre care localnicii spun că ar fi fost plantați chiar de Ștefan cel Mare, scrie ADEVARUL.

România este plină de peisaje fabuloase și locuri de legendă, chiar și acolo unde puțini s-ar aștepta. De exemplu, în nordul județului Botoșani, se află un adevărat paradis verde, zidit de natură pe malurile Prutului. Dincolo de frumusețea zăvoaielor și a codrilor ce învelesc ambele maluri ale frontierei acvatice, zona este încărcată de istorie și legende din vremuri de demult, cu voievozi, hani tătari și prea-frumoase fete. În acest colț miraculos de Românie, unde natura sălbatică se îmbină cu frumusețea peisajelor rurale, un loc care nu trebuie ratat de niciun turist este poiana celor patru stejari sau locul în care Ștefan cel Mare a lăsat un semn de aducere aminte despre una dintre cele mai mari biruinție din lunga sa domnie.

Stejari de jumătate de mileniu, „părinții” unui codru întreg

La „Poiana celor patru stejari” se ajunge destul de ușor, dacă ai GPS sau dacă întrebi un localnic. Pentru a intra în paradisul verde de la Prut, trebuie întâi să faci un drum de 65 de kilometri din municipiul Botoșani, pe drumul național care duce la Darbani, prin Dorohoi. Drumul reabilitat te duce într-un ținut de vis, paralel cu Codrii Herței și malurile Prutului, până la Darabani. Dacă-ți faci timp, poți cumpăra legume proaspete de la țăranii care vând la poartă.

Odată ajunși la Darabani,turiștii pot descoperi un oraș cochet, unde pot lua masa, bea o cafea și chiar se pot odihni, după un drum lung, în parcul din spatele bisericii vechi de un secol și jumătate. Din Darabani, se urmează drumul către cel mai nordic colț al țării,către Rădăuți Prut. Înainte de a ajunge la Păltiniș, pe un drum care cotește la stânga se intră pe un drum pietruit. După două-trei curbe dreapta-stânga se ajunge la poiană.

Frumusețea locului merită orice strădanie. Există multe variante de plimbare în natură în zonă. Prima dată este indicat să intrăm în „Poiana celor patru stejari”. Printr-un tunel de verdeață, se ajunge în poiană. Veți găsi doar trei stejari, în loc de patru. Explicația este cât se poate de simplă: unul dintre aceștia a fost doborât de furtună, acum câteva decenii. Arborii sunt impresionanți. Bătrâni, plini de cicatricile furtunilor încasate de-a lungul secolelor, fiecare în parte având în jur de 500 de ani. „Acești stejari au fost testați în mod științific și s-a ajuns la concluzia că au în jur de 500 de ani”, spune Ionel David, bibliotecar și specialist în cultură și istorie locală. Pădurarii spun că arborii sunt cât se poate de sănătoși și mai pot trăi încă trei secole.

„Acești copaci au văzut atât de multă istorie”, adaugă dărăbăneanul. Tocmai datorită vechimii lor, în mod oficial, stejarii au fost declarați monument al naturii, iar zona din care fac parte arie protejată. Prin H.C.J nr.170/2010, privind unele măsuri pentru protecţia ariilor naturale protejate de interes judeţean, a parcurilor dendrologice, a arborilor monumente ale naturii, a florei şi faunei sălbatice, cei trei stejari din Poiana Teioasă sunt declaraţi monumente ale naturii. Se spune că cei patru stejari au fost „tații” întregii păduri din zonă.

„Se spune că ei au fost primii copaci în zonă. Iar de acolo s-au răspândite ghindele și a răsărit o pădure întreagă”, mărturisește Ionel David. În 2014, odată cu înființarea Zilelor Nordului, un festival care atrage tineri din toată țara la Darabani, cu sprijinul ONG-urilor, poiana a fost marcată și amenajată turistic. Plimbarea prin poiană este o adevărată plăcere.

Locul unde Ștefan cel Mare s-a odihnit după măcelul de la Lipnic

Poiana stejarilor seculari de la Darabani este și un loc plin de istorie. Legendele locului spun că cei patru stejari au fost plantați de Ștefan cel Mare, în august 1470, după o bătălie dată peste Prut. Mai precis, este vorba de bătălia de la Lipnic. Marele han Mamac și-a trimis hoarda după pradă în Polonia și Moldova. Cea care a trecut Prutul era și cea mai numeroasă și mai puternică, condusă de fratele și fiul Marelui Han. Hoarda a început să prade toate satele care le ieșeau în cale.

Ștefan cel Mare a fost însă anunțat de urgia din Polonia și era pregătit să pună capăt odată pentru totdeauna raidurilor tătărăști. Cu ajutorul cavaleriei ușoare răzeșești, marele voievod i-a împins pe tătari dincolo de Prut. Mai apoi i-a prins în zona Lipnicului (astăzi Republica Moldova). Măcelul a fost cumplit, puțini tătari au scăpat cu viață. Printre cei prinși s-au numărat fiul și fratele hanului Mamac. Cu atâția robi și pradă de război, Ștefan cel Mare s-a întors către Cetatea de Scaun.

„A trecut Prutul exact pe aici, prin zona Darabaniului. Pe atunci, nu era pădurea asta. Voievodul a vrut să se odihnească, cu întreaga armată. Era foarte cald, în luna lui august. Așa că a dat ordin să fie plantați patru stejari, la cele patru colțuri ale cortului. Dacă observați, așa sunt dispuși și acești stejari. Este o legendă, dar noi tindem să-i dăm dreptate. Acei stejari, trăiesc și astăzi”, spune Ionel David. Specialiștii confirmă prezența marelui voievod, pe teritoriul județului Botoșani. „Cu siguranță, Ștefan cel Mare a avut legătură cu Botoșaniul. Drept dovadă stau ctitoriile sale din municipiile Dorohoi și Botoșani. Este foarte posibil să fi trecut Prutul în aceea zonă”, spune istoricul Dănuț Huțu, directorul Direcției de Cultură Botoșani.

Prin zăvoaiele Prutului

Plimbarea prin poiana celor patru stejari poate să-ți ocupe o zi întreagă. Este un loc cu aer curat și miresme plăcute, care îndeamnă la meditație. Trilurile păsărilor cântătoare contribuie la atmosferă, la fel ca şi familia de bufnițe care și-a găsit sălaș în trunchiul gros al unuia dintre stejari. După poiană, nu trebuie ratată o plimbare prin zăvoaiele de pe malurile Prutului, prin mijlocul unei naturi sălbatice și totodată domoale, prietenoase. Nu lipsesc păsările, căprioarele și chiar mistreții.

Sursa: ADEVARUL