Pe data de 11 februarie 2009, școlile de arte și meserii, adică acele ”fabrici” de meseriași în domenii atât de căutate pe piața muncii din România, încetau să mai existe. Propriu-zis, printr-o hotărâre de Guvern, cifrele de școlarizare aferente școlilor de arte și meserii au fost preluate de către liceele tehnologice. Motivele invocate erau creșterea cifrei de școlarizare la liceele industriale și tehnologice dar și că ”liceele tehnologice sunt mai bine pregătite pentru un învățământ de calitate”, preciza Ecaterina Andronescu, ministrul Educației de la aceea vreme. Rezultatele dezastruoase la Bacalaureat obținute de elevii de la liceele tehnologice ani la rând a venit să demonstreze contrariul. Era un eșec răsunător, arată și rapoartele ulterioare. În plus, așa cum spun specialiștii în ocuparea forțelor muncii, acea perioadă de aproximativ două generații a lăsat urme adânci atât pe piața muncii, dar mai ales în societate, cu precădere în județele sărace.

Mii de oameni fără școală

Una dintre principalele consecințe ale închiderii școlilor de arte și meserii a fost crearea unor cohorte de copii de clasa a VIII a, rămași la nivelul de opt clase. Și asta fiindcă părinții nu aveau bani să-i întrețină, patru ani, la școlile din oraș. În plus, nici nu vedeau rostul, având în vedere că mulți doreau să învețe o meserie, iar de la 16-17 ani să plece deja la muncă pentru a-și întreține familia. Așa s-a ajuns la situația în care, numai în județul Botoșani, în jur de 2282 de persoane active au doar opt clase sau mai puțin. Evident, închiderea școlilor de arte și meserii nu este singurul sau principalul motiv pentru această situație, dar l-a încurajat în multe cazuri. „Acum ceva ani, pe când ministru al Educației era Ecaterina Andronescu,la nivel de Guvern s-a luat decizia închiderii Școlilor de Arte și Meserii și orientarea tuturor elevilor către clasele de liceu. Efectele acelei măsuri nu s-au produs imediat, dar le resimțim și acum, chiar dacă la ora actuală există reînfințate acele clase de școală profesională”, spune Anca Apăvăloaie, director AJOFM Botoșani. La nivel național, impactul educațional al acelei măsuri este demonstrat și de alte rapoarte oficiale.

Cel mai elocvent este „Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020”, elaborat de Ministerul Muncii. În acel raport se precizeză că, din cauza desfințării școlilor de arte și meserii, 10% dintre absolvenții de clasa a VIII a din România nu au mai putut continua studiile. „Desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, in principal din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de scolarizare”, se arată în raport. Imposibilitatea continuării studiilor, la școli profesionale, i-a condamnat la meserii plătite modest, în cel mai bun caz.

Mai precis, cu opt clase, nu pot accede la cursuri de calificare de nivel 2 sau 4 și pot fi doar muncitori în agricultură sau femei de serviciu, printre altele. Cei mai afectați de lipsa școlilor de arte și meserii au fost elevii din mediul rural. ”A reprezentat o importanta provocare in ceea ce priveste dreptul la educatie al copiilor care finalizasera 8 clase de studiu si care doreau sa urmeze un parcurs de profesionalizare de 2-3 ani, care sa-i ajute sa invete o meserie”,se arată în același document.

Lipsă de meseriași pe piața muncii

Această situație nu i-a afectat doar pe elevi sau angajați, ci și pe angajatori. Patronii firmelor de construcții, confecții sau în general orice activitate ce presupune o nevoie de meseriași s-au trezit fără angajați calificați. Cei care mai rămăseseră preferau străinătatea. „Dar a existat o perioada de câțiva ani, în care practic inexistența acestor școli de arte și meserii a dus la lipsa unor persoane calificate pe o anumită perioadă, lipsă care s-a reflectat în aceea nevoie a angajatorului de forță de muncă calificată. Să nu credeti că toți angajatorii au nevoie de personal cu studii superioare. Angajatorii au nevoie si de mecanici, electricieni, dulgheri, confecționeri, de aceea forță de muncă medie, cu care să-și ducă activitățile la capăt”, adaugă Anca Apăvăloaie.

Mulți dintre cei care nu au putut accesa slujbe mai bine plătite au început să se mulțumească cu ajutoarele sociale sau munca cu ziua prin sate. Alții au preferat să plece la muncă în străinătate, în agricultură, acolo unde puteau profesa cu nivelul de opt clase.

Sursa: ADEVĂRUL