Botoșani: Cum au ajuns deținuții să rezolve problema crizei forței de muncă în România. Cât câștigă un condamnat şi care sunt beneficiile angajatorilor
Penitenciarul Botoșani derulează un program inedit prin care diferiți agenți economici se pot folosi munca deținuților. Beneficiile sunt multiple, spun reprezentanții penitenciarului. Deținuții câștigă bani și zile de libertate iar patronii forță de muncă eficientă, fără cheltuieli suplimentare, relatează ADEVĂRUL.
Un penitenciar din România a găsit o soluție pentru a rezolva și criza de angajați din mediul privat și problema masivă a integrării foștilor condamnați în societate. Pe lângă programe de alfabetizare, școlarizare și cursuri de calificare, penitenciarul încheie contracte cu agenții economici și le oferă deținuților o șansă de a munci, de a învăța o meserie și, mai ales, de a câștiga bani pe durata detenției. Este probabil unul dintre cele mai ample și țintite programe de integrare socială a deținuților din România, cu rezultate incredibile, spun reprezentanții Penitenciarului Botoșani. „Studiile de specialitate arată că dintre cei care muncesc pe timpul detenției sunt și cei care au cel mai scăzut risc de a reveni în penitenciar din cauza sentimentului de inadaptare la rigorile societății”, a precizat comisarul Anna Maria Rotariu, de la Penitenciarul Botoșani.
„Un om care muncește își schimbă optica față de viață și de valorile societății”
Ideea unei colaborări cu agenții economici pentru s-a născut din intenția conducerii penitenciarului de a găsi soluții pentru integrarea foștilor pușcăriași în societate pentru prevenirea de noi infracțiuni. Fără să fie ajutați dincolo de porțile închisorii, mulți deținuți revin în mediul din care au plecat și care a favorizat de multe ori comiterea infracțiunilor. Vorbim de sărăcie, grupuri defavorizate și anturaje nepotrivite. Conform statisticilor întocmite de specialiști din penitenciare, peste 27% dintre foștii deținuți recidivează fiindcă nu-și găsesc un rost în societate. Una dintre marile probleme este lipsa de eficiență a statului în a gestiona aceste persoane după executarea pedepsei. În plus, societatea românească stigmatizează dur pe foștii pușcăriași și le acordă greu sau deloc a doua șansă. Mulți nu sunt angajați când patronii află că au cazier sau tipul infracțiunii comise. Alții refuză să ofere spre chirie locuințe sau camere.
Penitenciarul Botoșani FOTO Cosmin Zamfirache
În aceste condiții, fără serviciu, mulți fără bani, ajung să treacă din nou de cealaltă parte a legii. „Penitenciarul asigură două funcții principale, cea custodială, cunoscută de aproape toată lumea, dar și funcția de reintegrare socială, care debutează chiar din prima zi de detenție, dar care se încheie brusc la momentul punerii în libertate a persoanei, întrucât, dincolo de acel moment, penitenciarul nu mai poate să ghideze în vreun fel viața fostului deținut. Pentru majoritatea deținuților, ceea ce s-a făcut în penitenciar este îndestulător, însă pentru o parte dintre aceștia este nevoie de o implicare semnificativă din partea comunității locale și a altor instituții ale statului pentru ca aceștia să nu mai săvârșească infracțiuni”, adaugă Anna Maria Rotariu. Atunci s-a găsit o soluție ingenioasă pentru a-i ajuta pe deținuți să se descurce și după ce ies din pușcărie. Este vorba despre organizarea unor programe de muncă și calificare.
Fie că este vorba despre munca gospodărească din cadrul penitenciarului, fie de voluntariat. Cea mai importantă componentă și cea mai râvnită în rândul deținuților este munca dincolo de zidurile pușcăriei. Penitenciarul Botoșani oferă o șansă la muncă și câștig deținuților prin contracte comerciale cu diferițe agenți economici care au nevoie de forță de muncă. Iar beneficiile sunt multiple.
Publicitate
Penitenciarul Botoșani FOTO Cosmin Zamfirache
„Filozofia noastră este că un om care muncește, fie remunerat, fie în regim de voluntariat, își schimbă optica față de viață și de valorile societății, devenind mai responsabil atât față de propria persoană și de viitorul care se așterne în fața sa în momentul în care pășește dincolo de poarta penitenciarului, apropiindu-și conduita de aceea a omului care se întoarce în comunitate ca prieten, vecin, soț, sau de ce nu, tată, pe care să ni-l dorim sau măcar să îl putem accepta ca fiind parte a comunității”, spune comisarul botoșănean.
O soluție pentru criza forței de muncă
Cum funcționează sistemul aplicat de Penitenciarul Botoșani? Instituția încheie contracte cu toți agenții economici, indiferent de domeniu, care au nevoie de forță de muncă. Sunt șapte etape în cadrul acestui proces, care se finalizează, spun reprezentanții Penitenciarului, în trei zile. În primul rând, agentul economic trebuie să depună cerere tipizată prin care cere penitenciarului forță de muncă. Apoi are loc etapa de negocieri și discuții privind tipul de activitate, tariful orar și alte detalii. Ulterior se prezintă documentele necesare și se semnează contractul. Agentul economic trebuie să aibă plătite, la zi, toate obligațiile față de statul român, adică taxele și impozitele aferente. În plus, firma trebuie să emită o factură în avans ca o garanție a bunei credințe. De restul se ocupă Penitenciarul, ca o veritabilă firmă de recrutare.
Mulți dintre deținuți ajung tot mai competenți FOTO Cosmin Zamfirache
Este vorba despre selecționarea deținuților potriviți pentru nevoile angajatorului, paza deținuților (dacă aceștia fac parte din regimul semi-deschis) cu personal calificat. Agentul economic trebuie să se ocupe doar de transportul deținuților care vin la muncă și a gardienilor. Avantajele pentru angajator sunt multiple: forță de muncă, scutirea de la plata impozitelor și a taxelor pentru pensie și asigurare medicală.
Când se termină lucrarea sau activitatea pentru care au fost contractați deținuții, angajatorul nu mai are nicio obligație față de aceștia, precum preaviz, salarii compensatorii sau orice altă obligație din codul muncii. Penitenciarul asigură un flux constant de forță de muncă, iar cei care nu sunt eficienți sunt imediat înlocuiți.
„Pentru fiecare dintre punctele de lucru, penitenciarul asigură o rezervă de deținuți care să acopere nevoile beneficiarului, numărul acestora fiind constant. De asemenea, în situația în care reprezentanții firmelor colaboratoare constată că unii dintre deținuți nu sunt suficient de performanți sau există alte probleme în relaționarea cu aceștia, unitatea îi înlocuiește de îndată, având în vedere că în cadrul contractelor nu sunt stabilite numele persoanelor care vor presta muncă, ci numărul celor care vor fi repartizați”, precizează comisarul Anna Maria Rotariu.
Cât reușește să câștige un deținut dacă iese la muncă
Avantaje sunt și pentru deținuți. În primul rând, sunt plătiți pentru munca lor. Costul mediu este de 26 lei pe oră, la care se adaugă TVA. Asta înseamnă că pentru fiecare deținut firmele care solicită forță de muncă de la Penitenciar plătesc 4160 de lei pe lună. Din această sumă, 60% este oprită de Penitenciar iar 40% revine deținutului. Din cei 60% reținuți de penitenciar, 10% sunt păstrați într-un cont separat al fiecărui deținut și predați acestuia la liberare. La un calcul simplu, un deținut poate câștiga 1700 de lei pe lună, la care se adaugă adunați cei 10% lunar, la finalul ispășirii pedepsei. Deținuții care muncesc constant, dovedind că pot învăța meserie și sunt serioși la locul de muncă, pot ajunge să strângă o sumă decentă până la finalul perioadei de detenție, având în vedere că mâncarea le este asigurată, nu sunt nevoiți să plătească chirie sau alte cheltuieli aferente utilităților. În plus, munca prestată de deținut îi oferă zile de libertate.
Deținuți la muncă FOTO Cosmin Zamfirache
Cei selectați pentru muncă în afara pușcăriei trebuie să fi dovedit un comportament bun în detenție și implicare în activitățile penitenciarului. „ Munca este importantă și le oferă, chiar și în detenție, multiple beneficii, respectiv posibilitatea liberării din penitenciar mai repede, posibilitatea utilizării unui procent din banii obținuți prin muncă pentru a-și procura bunuri necesare pe timpul detenției, pentru a-și ajuta familia sau a despăgubi victimele infracțiunilor lor”, precizează comisarul Anna Maria Rotariu.
„Ne simțim foarte bine. Și avem aceste zile câștig, să ne liberăm cât mai repede”
Până în prezent, deținuții de la Penitenciarul Botoșani au participat la numeroase activități, precum curățare de spații verzi, lucrări agricole și construcții. De altfel, pe șantier au fost cei mai solicitați. Pentru majoritatea a fost experiență deosebită, mai ales că au avut șansa de a învăța meserie.
„Este foarte important pentru că învățăm meserie. Și ne ajută după ce ieșim, avem un rost. Ne putem angaja. Ne simțim foarte bine la muncă. Și avem aceste zile câștig, să ne liberăm cât mai repede. Că avem familie, avem copii”, mărturisește un deținut angrenat în reabilitarea unei școli din municipiul Botoșani.
Condamnații au participat la reabilitarea unor obiective mari, precum Spitalul Județean „Mavromati”, cea mai mare unitate spitalicească cu paturi din Moldova, dar și a numeroase unități școlare. De exemplu, în momentul de față lucrează la reabilitarea Liceului Pedagogic din municipiul Botoșani. Inginerul care se ocupă de munca deținuților se declară mulțumit.
„Este foarte importantă prezența lor fiindcă forța de muncă se găsește greu în zonă. Da, se descurcă. La început a fost dificil pentru că o parte nu au lucrat în domeniu, dar arătându-le despre ce este vorba și ce vrem noi să facem, au înțeles. Momentan se descurcă chiar foarte bine. Acum avem 20 de deținuți și lucrăm cu ei. Eu doar le-am arătat, totul este făcut de ei”, mărturisește inginerul Dan Galan.
Specialistul spune că mulți deținuți au învățat meserie la un nivel care să le permită să-și câștige existența, după eliberare, atât în țară cât și în străinătate. „Noi le vom da recomandări dacă este cazul fiindcă dintre ei chiar se descurcă și pot face treabă bună”, spune inginerul botoșănean.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, toți românii aleargă pentru produseșe cele mai ieftine, iar în aceste condiții un semnal extrem de dur vine din interiorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Paul Anghel, director general în cadrul ANPC, acuză public importatorii de citrice și lanțurile de retail că tratează consumatorii români ca pe o piață de mâna a doua, vânzând produse care, în alte state europene, ar ajunge direct la animale sau la procesare industrială.
Potrivit acestuia, lămâile cu diametrul sub 45 de milimetri și portocalele sub 60 de milimetri sunt considerate, conform normelor europene, neconforme pentru consum uman atunci când sunt subcalibrate. În orice țară civilizată, astfel de produse au o singură destinație clară: furaj animal, procesare industrială sau compostare.
„În multe hiper și supermarketuri din România, aceste citrice sunt puse la raft și prezentate consumatorilor ca fiind Calitatea I. Este o bătaie de joc”, transmite Paul Anghel pe pagina sa de Facebook.
Conform explicațiilor făcute de oficialul ANPC, citricele neconforme ar trebui folosite exclusiv:
– ca furaj direct, în special pentru bovine și porcine; – pentru procesare (sucuri, piureuri, alcool); – pentru compostare, dacă nu sunt apte pentru hrană.
Cu toate acestea, ele ajung pe mesele românilor, ambalate frumos și etichetate înșelător, în timp ce consumatorii plătesc prețuri de produse premium pentru marfă care, în alte state UE, nici măcar nu ar fi acceptată pentru vânzare.
Publicitate
„Cum ajung la raft? Este un drum lung, dar interesant”, avertizează directorul ANPC, sugerând existența unui lanț bine pus la punct, în care importatorii și achizitorii din marile magazine profită de lipsa de reacție și de controalele insuficiente.
Declarațiile ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care sunt respectate standardele europene în România și asupra protecției reale a consumatorului. Practic, românii ajung să mănânce ceea ce, în alte țări, este considerat hrană pentru animale.
ANPC anunță controale dure, iar mesajul directorului pare a fi clar: piața românească nu mai poate fi tratată ca o groapă de descărcare pentru produsele refuzate în restul Europei. Rămâne de văzut dacă controalele vor avea vreun efect sau nu în piața românească..
Doi șoferi au fost scoși din trafic de polițiști, în ultimele zile, după ce au fost depistați conducând sub influența alcoolului pe drumuri județene din Botoșani. În ambele cazuri, valorile indicate de aparatul etilotest au depășit limita legală, iar polițiștii au deschis dosare penale.
Primul caz a fost înregistrat la data de 20 decembrie 2025, când polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 Pomârla au oprit pentru control un autoturism care circula pe DJ 291C, în comuna Șendriceni. La volan se afla un bărbat de 66 de ani, din aceeași localitate.
Întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o valoare de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat. Polițiștii au demarat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului.
Un al doilea șofer a fost depistat în seara zilei de 19 decembrie 2025 de către polițiștii din cadrul Poliției Orașului Darabani. Aceștia au oprit pentru control, pe DJ 293A, în comuna Păltiniș, un autoturism condus de un tânăr de 33 de ani, din localitate.
Testarea cu aparatul alcooltest a indicat o valoare de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat, semnificativ peste limita admisă de lege. Și în acest caz, polițiștii continuă cercetările pentru conducere sub influența alcoolului.
Reprezentanții IPJ Botoșani reamintesc șoferilor că urcarea la volan sub influența alcoolului reprezintă un pericol major pentru siguranța rutieră și poate avea consecințe grave, atât legale, cât și umane.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Reţinute din cartea lui Nicu Gavriluţă „Mama proştilor e mereu gravidă” (Editura „Institutul European”, Iaşi, 2010):
„Ca românul nu-i niciunul…unde-s mulţi putea fi unul”;
„Ce poţi face azi, lasă pe mâine,…că poate uiţi…”;
„Cine ne vizitează ne face onoare…Cine nu…plăcere…”;
„Ne naştem goi, uzi şi flămânzi…După aceea lucrurile se înrăutăţesc…”;
„Dacă totul a ieşit bine, înseamnă că ai greşit undeva…”;
„Nicio faptă bună nu scapă nepedepsită…în şedinţa de partid”;
„Eu sunt cineva în… ochii mei”;
„Capul care a plecat, sabia nu-l taie!”;
„Cine fură azi un ou şi se lasă prins…e bou”;
„Cine sapă groapa altuia, departe ajunge”;
„Prietenul la bani se cunoaşte”;
„Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva…”;
Tot citind şi scriind, de o vreme, despre cărţile epigramiştilor, am putut constata că există un caricaturist remarcabil care aduce plusvaloare volumelor acestora: Costel Pătrăşcan. Mi-a trecut prin gând să scriu ceva şi despre el, dar am tot amânat. Iată că, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2020, Alex Ştefănescu şi-a făcut timp să scrie şi despre Costel Pătrăşcan. Reţin: 1. „are mai mult talent literar decât unii scriitori de profesie”; 2. „inventează, cu predilecţie, jocuri de cuvinte, combinând ingenios textul cu caricatura”; 3. „expresii uzuale îşi dezvăluie, prin desen, sensuri neaşteptate, de un comic irezistibil”; 4. „caricaturistul cunoaşte foarte bine limba română de azi, se joacă dezinvolt cu sensurile cuvintelor, aşa cum pistolarul din western-uri răsuceşte pe deget un pistol”; 5. „trebuie remarcat faptul că, în marea majoritate a cazurilor, nu este vorba de glume ilustrate, ci de o combinaţie ingenioasă între desen şi text”; 6. „textul n-ar avea nici un haz fără desen, iar desenul, la rândul lui, n-ar avea nici un haz fără text. Abia la întâlnirea dintre ele se produce, ca o scânteie electrică, umorul”;
Recent, pe 26 octombrie 2025, am împlinit o vârstă. Dar ce s-o mai dau cotită, am împlinit 73 de ani. Anul acesta, ca şi de acum încolo, mi se potrivesc perfect versurile lui Octavian Soviany, extrase din volumul „Călcâiul lui Magellan (Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 2014): „s-ar cuveni să fiu / un crescător de pisici / şi să mă uit la coapsele / femeilor tinere / ca la cărţile acelea prăfuite din bibliotecă / pe care ştii / că n-o să le mai citeşti niciodată”;
Vlad Alui Gheorghe publică în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2020 o scrisoare a lui Aurel Dumitraşcu către Nichita Stănescu. Scrisoarea e datată 18 martie 1982. Reţinem câteva idei:
Publicitate
„marile cărţi se scriu nemenajând nimic”;
„Marin Preda, simplificând, împărţea oamenii în două: proşti şi deştepţi”;
„emergenţa e un fenomen inventat de mistici, părerea mea e că totul vine din ceva, însă nu neapărat după anumite legi”;
„eu acord hazardului şi simţurilor în plus pe care le avem un mare rol în devenire”
„tot ceea ce scriu este o cumplită obsesie despre rictus, breşă, nemărginire şi luciditate”;
„am impresia că obsesia s-a născut din aşteptare – şi-n aşteptare totdeauna putrezeşte ceva”;
„acceptarea e o chestiune de gust. A crede înseamnă a te implica, a căuta alt drum”;
„trebuie să fii pus într-o imposibilitate, într-o deznădejde pentru a găsi „fisura”, nu abisul, pentru a intra – prin creier – cu cosmosul”;
Sorin Lavric, într-o cronică la cartea „Răni deschise” de Solomon Marcus, prezintă rolul metaforei în explorarea infinitului mic şi al infinitului mare:„Dincolo de infinitul mic şi infinitul mare, limba naturală e neputincioasă. Nu ştim să vorbim despre ceea ce nu putem percepe şi atunci se întâmplă un lucru mirabil: pentru a suplini această neputinţă, evoluţia a inventat metafora. Metafora e încercarea de a surprinde prin aprecieri insolite fenomene pe care limba nu le poate arăta. Potrivit acestei logici, metafora nu descinde din ifosul artistic al rapsozilor, ci din nevoia profundă de a da un nume inefabilului.” Conform celor spuse de Sorin Lavric, Universul s-ar putea reprezenta după diagrama: Infinitul mic (cel CUANTIC) se intersectează cu Infinitul mare (cel COSMIC). La intersecţia lor se găseşte Universul VIZIBIL, accesibil tuturor. În rest intrăm doar cu ajutorul metaforei;
Poiana lui Iocan este identificată ca fiind un spaţiu al libertăţii sociale. Răzvan Voncu, în „România literară” nr. 34 din 2020, identifică în „Intrusul” lui Marin Preda încă două spaţii ale libertăţii sociale, mahalaua şi salonul doamnei Sorana:„ Mahalaua lui Preda este un spaţiu al libertăţii sociale, în care lozincile şi directivele de partid pătrund doar ca un zgomot de fond, difuz, trecut prin filtrele libertăţii interioare a unor oameni care, neavând mare lucru de pierdut, nu se grăbesc să se alinieze. Dar nu numai mahalaua îşi trăieşte, sub lacătele totalitarismului comunist, libertatea. Salonul doamnei Sorana este, în „Intrusul”, un alt spaţiu al libertăţii. O libertate mai restrânsă decât cea a mahalalei, dar şi mai conştientă de ea însăşi. Artiştii se refugiază în arta lor, Sorana în meditaţiile lor teozofice.”;
Dan Stanca, în „România literară” nr. 10 din 2020, vorbeşte despre iubirea de sine la creatori. Conform lui Dan Stanca, a existat o primă etapă a iubirii de sine specifică epocii clasice. Reţinem: 1. „victimele ei sunt creatorii de orice fel”; 2. „creatorii sunt condamnaţi la narcisism”; 3. „oricât ar pretinde că sunt de modeşti, până la urmă tot îşi pun în faţă oglinda pentru a vedea cât de deştepţi, de frumoşi şi de talentaţi sunt”; 4. „în vremea epocii clasice autorii se răsfăţau pe ei înşişi, îşi închipuiau că au atins forma perfectă şi deci se pot admira la nesfârşit”; 5. „acestei etape îi e specific frumosul natural”. A doua etapă a iubirii de sine este impusă de postmoderni. Spune Dan Stanca: 1. „stau în faţa oglinzii şi nici nu le-o poţi lua, pentru că ei simt nevoia permanentă de a se admira”; 2. „narcisismul lor este doctrină împietrită”; 3. „sunt imuni şi la ura de sine”; 4. „nu văd mai departe de orizontul sufocant al propriului eu”.