Deși este o problemă serioasă de sănătate, ADHD este de multe ori confundată cu obrăznicia sau lipsa de educație. Acestă tulburare psihică afectează sute de mii de copii români și are multiple cauze, printre care și factorii genetici dar și utilizarea excesivă a gadgeturilor, scrie ADEVĂRUL. 

Tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperactivitate sau pe scurt ADHD este un sindrom tot mai des întâlnit la copii din România. Conform statisticilor în jur de 200.000 de copii din țara noastră sunt afectați de ADHD, o tulburare care lasă urme adânci în viața de adult. Din păcate, la noi în țară, de multe ori ADHD este confundată cu obrăznicia, lipsa de educație, răsfățul sau, în unele cazuri, cu lenea. Specialiștii spun că un copil cu ADHD nu este nici leneș, nici obraznic și nici răsfățat. Este doar un copil care se luptă cu o problemă de sănătate care-i afectează mai ales viața de școlar, dar și cea socială. Specialistul Laura Jijie, psihiatru pediatric,  coordonator al Compartimentului de Psihiatrie pediatrică din cadrul Spitalului Județean de Urgență Mavromati Botoșani, explică care sunt simptomele acestei tulburăi, care sunt cauzele și mai ales ce efecte are dacă nu se intervine la Când apare bănuiala de ADHD și când trebuie să apelăm la un medic.

Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate este zgomotoasă, ușor de observat, dar cu toate acestea la fel de ușor de confundat. Pentru diagnosticarea acestei tulburări este nevoie de o serie de criterii bine evaluate de un specialist în psihiatrie pediatrică. Practic ADHD este o tulburare  de neurodezvoltare care afectează viața copilului și mai apoi cea a adultului. Iar efectele pot fi foarte grave.

Specialiștii spun că există câteva semne care pot duce cu gândul la ADHD atunci când urmărim comportamentul copilului. Este în primul rând hiperkinetic, mereu agitat, fără să-și găsească locul. Apoi are tulburări mari de concentrare și de atenție, uită să-și facă temele, nu se poate adapta programului școlar, nu poate fi atent la lecții dar poate avea și un comportament.

„Profesorii văd, de exemplu, că acel copil nu se încadrează în colectivitate. Se uită pe geam în timp ce se lucrează la clasă, fără să se poată concentra, este atras de diferiţi stimuli din jur, nu-şi finalizează temele,nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare, îşi uită rechizitele, uită să-şi facă temele. Are o atenție fluctuantă, deranjează orele, se trezește vorbind fiindcă nu mai are răbdare să asculte, nu poate fi tent, nu-și poate organiza programul școlar.  În timpul pauzelor sau chiar în timpul orelor, este exagerat de activ, aleargă, se caţără peste tot, deranjează pe ceilalţi din jur. Atunci apar semne de întrebare. Se diagnostichează atunci când sunt întrunite criteriile de inatenție pe o perioadă de șase luni. ”, spune medicul primar Laura Jijie, relatează ADEVĂRUL.

Trebuie de observat dacă acel copil prezintă același timp de comportament peste tot, acasă și la școală sau la alte activități. Dacă prezintă acel comportament doar într-un loc, atunci nu este vorba de ADHD ci de probleme legate fie de mediul școlar, fie de cel familial. Specialiștii încurajează deasemenea profesorii și învățătorii să anunțe părinții în cazul unui comportament nepotrivit, fără marginalizarea elevului sau etichetarea sa.

De la genetică la expunerea exagerată la tehnologie

Specialiștii spun că ADHD-ul este o tulburare provocată de o multitudine de factori. Inclusiv lipsa de afecțiune sau tehnologia în exces oferită copiilor joacă un rol important. În unele cazuri pleacă de la o componentă genetică. ”Există și o componentă genetică dar și una de neuro-dezvoltare care poate apărea în urma suferinței fetale sau dacă mama a consumat alcool sau tutun, de exemplu. Totodată există probleme de atașament. S-a constatat că o parte a copiilor instituționaliați în primii doi de viață, chiar dacă ulterior au fost adoptați prezintă probleme emoționale, inclusiv ADHD. Pentru că atunci când la nivelul atașamentului nu se crează o bază sigură apar astfel de probleme. Poate fi o greşeală în atitudinea parentală, poate fi o greşeală din punct de vedere pedagogic la şcoală. Şi atunci trebuie să identificăm cauza. Este o problemă și cu timpul petrecut excesiv pe telefon, pe rețele sociale. Copilul începe să aibă probleme de concentrare, de atenție”, spune Laura Jijie.

 
Copil cu ADHD, adult cu probleme

Dacă un copil cu ADHD nu este inclus într-un program de terapie și tratament atunci problemele sale se vor înmulți odată cu vârsta. Respins de cei din jur, din cauza comportamentului, apar alte tulburări afective dar și de comportament. Devine răzvrătit, uneori cu comportament agresiv. ” Nediagnosticat la timp poate să afecteze, stima de sine. Copilul este respins de colectiv. Şi atunci se adaugă nişte emoţii negative, care conduc la alte tulburări afective sau tulburări de comportament.

Pentru că ADHD poate dezvolta în timp alte comorbidităţi, spunem noi. Adică vorbim de tulburare opoziţionist-sfidătoare şi tulburări afective. Se ajunge în cele din urmă la tulburări de conduită, tulburări de comportament mai severe la adolescenţă în special.”, adaugă Laura Jijie. În viața de adult ADHD-ul se poate traduce într-o viață expusă riscului și viciilor. Adică conduc autoturisme în mod agresiv, periculos, sunt consumatori de alcool și droguri sau alte tulburări comportamentale periculoase. Specialiștii spun că băieții sunt mai expuși acestei tulburări.

Sursa: ADEVĂRUL