Botoșani: Bijuteria arhitectonică de lux reabilitată cu milioane de euro. Primele repetiții, după 10 ani, în unul dintre cele mai frumoase teatre din România
Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, o adevărată bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol și-a deschis porțile după un deceniu de reabilitări. Actorii s-au reîntors în teatru după 10 ani și lucrează la o premieră de excepție. Clădirea este unul dintre cele mai frumoase monumente din România, scrie ADEVĂRUL.
Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani funcționează într-o clădire monument istoric de o frumusețe rară, în stilul eclectismului francez, veche de peste 110 ani. Era un teatru de lux, ridicat cu materiale scumpe, de cei mai bogați oameni ai orasului. Este de altfel considerat unul dintre cele mai frumoase din România, fiind și primul teatru orășenesc din Moldova. Teatrul din Botoșani a dus greul războiului și mai apoi al intervențiilor comuniste. În plus, din cauza lipsei de interes din anii ’90, s-a degradat puternic. A fost nevoie de o reabilitare care, cu multe poticneli, a durat nu mai puțin de 10 ani. Miercuri, teatrul a fost dat în folosință parțial. Adică actorii s-au reîntors în clădire și repetă pentru un spectacol în premieră. Teatrul va fi deschis publicului, probabil, la finele lunii decembrie.
Un teatru de lux al boierimii și negustorimii moldovene readus la viață
Botoșaniul a fost încă de la începutul secolului al XIX-lea unul dintre cele mai prospere târguri din Principate. Un oraș cosmopolit, bazat pe comerț și meșteșuguri cu ample legături în Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Țarist. Aici trăiau evrei, armeni, lipoveni și, evident, români. În oraș trăiau atât arendași foarte bogați, dar și boieri moldoveni sadea. Era un ”oraș-stațiune”, cum este descris de istorici, plin de verdeață, parcuri pitorești în care puteai petrece ore în șir, case extrem de frumoase lucrate de meșteri străini în stil german sau francez.
Statui teatru FOTO CJ Botoșani
Acești negustori și boieri din târgul Botoșaniului au încurajat educația și cultura. Botoșaniul a fost unul dintre primele orașe din România unde s-a jucat un spectacol în limba română. Inclusiv Mihai Eminescu a făcut parte ca sufleur dintr-o trupă de actori, la Botoșani. Din anul 1865 s-au făcut demersuri la Comitetul general al Teatrelor din România și Ministerul de Interne pentru înființarea unui teatru național la Botoșani. Fără să primească un răspuns, oamenii cu dare de mână ai Botoșaniului au făcut o chetă publică și au ridicat, pe cheltuială proprie, un teatru. În anul 1912 a fost înființată „Societatea pe acţiuni-Teatrul Eminescu”, având 75 de acţionari şi un capital de 400.000 lei. Teatrul a fost ridicat cu meșteri din străinătate în stilul eclectismului francez și a fost numit după marele poet „Mihai Eminescu. Construcția era o adevărată bijuterie arhitectonică, la vremea respectivă unul dintre cele mai frumoase teatre.
Sala de spectacole și scena FOTO Cosmin Zamfirache
În 1914 a avut loc și primul spectacol, ”Lorica Noastră”. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, clădirea teatrului a fost bombardată. A fost refăcută în 1958, dar modificată. Atunci a fost și reînfințat teatrul, funcționând până astăzi. În 2013, Primăria Botoșani a primit o finanțare europeană în valoare de 5 milioane de euro, pentru a reabilita teatrul orașului, puternic degradat, și a-l readuce la planurile inițiale din 1912. În 2014 au început lucrările. Cu scandaluri și hibe specific românești, lucrările au fost oprite, apoi devansate iar în cele din urmă finanțarea pierdută. Abia după câțiva ani lucrările au fost reluate, obținându-se o nouă finanțare. Costurile s-au triplat între timp, reabilitarea teatrului ajungând să coste 15 milioane de euro.
Unul dintre cele mai frumoase teatre din România
Miercuri, 11 decembrie, lucrările sunt aproape terminate. Sala de spectacole, cabinele și multe dintre spațiile comune au fost date în folosință. Actorii, după ce au petrecut 10 ani într-o clădire veche, în chirie, la Casa Tineretului, în condiții total improprii actului artistic, au revenit în clădirea teatrului. Mai precis, aceștia repetă la un nou spectacol, în premieră, care va fi prezentat publicului, în spațiul reabilitat, cel mai probabil la finele lui decembrie.
Publicitate
Teatrul din Botoșani, la exterior FOTO Cosmin Zamfirache
Teatrul are o sală de spectacole de lux, în stilul boieresc al începutului de secol XX, cu loje și balcoane cu parfum de epocă. Scena este foarte adâncă, ideală pentru tot felul de idei regizorale, de la teatru clasic la cel avant-garde. Pe tavanul sălii de spectacole se află candelabre uriașe, hand-made. Holurile sunt pavate cu marmură cu același parfum de epocă, cu statui și ornamente cu foiță de aur. La etaj sunt spații de repetiții, săli studio, cabine moderne și multe alte spații. Dincolo de atmosfera de epocă, teatrul este dotat cu dispozitive hi-tec, mai ales de sonorizare și lumini, lifturi și multe altele.
”Ne-am întors acasă”
Actorii au fost copleșiți de emoții la revenirea în teatrul în care majoritatea și-au început cariera. Unii au petrecut câteva decenii lucrând în această clădire. ”Suntem copleșiți de emoție, tot colectivul teatrului, actorii, s-au reîntors după atâția ani în teatru. Astăzi va avea loc o primă repetiție după o pauză de 10 ani. Dacă ne uităm la scenă, la dotări, avem tot ce trebuie pentru spectacol”, spune Alexandru Vasilache, director al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani și regizor de două decenii la această instituție. „Actorii sunt niște copii care au primit astăzi un mare dar”, precizează Irina Mititelu la Botoșani. ”Reîntoarcerea în teatru, reprezintă speranță și dorința de a performa la cel mai înalt nivel”, adaugă și Gina Pătrașcu Zamfirache, o altă actriță cu experiență în teatrul botoșănean.
Holul teatrului FOTO CJ Botoșani
”Am fost 10 ani în exil. Acum simt că m-am întors acasă și nicăieri nu este mai bine ca acasă.”, conchide Lenuș Teodora Moraru, un alt actor cu aproape trei decenii de experiență artistică la Botoșani. Pentru Răzvan Amitroaie, unul dintre cei mai tineri actori din trupă, reîntoarcerea în clădirea teatrului reprezintă o experiență aparte. ”Am copilărit aici. Mama era la departamentul de marketing al teatrului, tata, Cezar Amitroaie, actor. Și nu aveau ce face cu mine. Mă aduceau aici. Știam teatrul pe de rost”, spune Răzvan Amitroaie. În momentul de față actorii botoșăneni lucrează la spectacolul ”Intrigă și iubire„ după Friederich Schiller, în regia lui Dumitru Acriș.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Deschiderea unei noi stagiuni la Filarmonica Botoșani se anunță a fi nu doar un eveniment muzical, ci o adevărată sărbătoare culturală. Anul acesta, cortina se ridică în sunetele uneia dintre cele mai puternice și spectaculoase lucrări corale ale secolului XX: „Carmina Burana” de Carl Orff, prezentată într-un an cu o semnificație aparte – marcarea a 130 de ani de la nașterea compozitorului german.
Considerată o operă monumentală, „Carmina Burana” este mai mult decât muzică: este un imn al vieții și al iubirii, o meditație asupra destinului și o celebrare a pasiunii. Partiturile ei surprind contrastul dintre fragilitatea umană și forța implacabilă a sorții, dintre jocul norocului și efemeritatea clipei, dintre umbră și lumină. În fiecare acord se simte vibrația unei lumi care arde intens și trecător deopotrivă.
Pentru melomani, debutul acestei stagiuni nu este doar un concert, ci o experiență ce promite să emoționeze și să înalțe. Publicul este invitat să asculte cu mintea, dar și cu inima, redescoperind prin muzică frumusețea universală a artei. Un început de stagiune sub semnul grandorii muzicale, menit să aducă împreună comunitatea și să celebreze arta în forma ei cea mai intensă.
Biletele vor fi disponibile online începând de luni, 22 septembrie, iar în ziua concertului vor putea fi achiziționate și la intrarea în sala de spectacol.
Ce salarii sunt în învățământul românesc. Un profesor câștigă, în medie, 5.000 de lei net pe lună, în timp ce salariul unui educator ajunge la doar 4.000 lunar, arată datele Salario, comparatorul de salarii realizat de eJobs, informează alba24.ro.
Totodată, un bibliotecar pleacă acasă lunar cu aproximativ 4.000 de lei, potrivit aceleiași surse.
Comparatorul de salarii funcționează pe baza datelor introduse de utilizatori sau de specialiști. „Educația rămâne unul dintre pilonii esențiali ai societății, însă piața muncii din acest domeniu nu este lipsită de provocări”, spune Raluca Dumitra, șefa de marketing în cadrul eJobs, citată de libertatea.ro.
Având în vedere salariile pe care specialiștii le-au publicat în Salario, veniturile în educație continuă să fie sub media altor sectoare dinamice.
„O tendință vizibilă este diversificarea carierei în educație: mulți profesioniști aleg să completeze veniturile prin meditații, cursuri online sau colaborări cu platforme educaționale.
Această flexibilitate aduce un plus de atractivitate domeniului, dar și o diferențiere puternică între veniturile celor care rămân exclusiv în sistemul public și ale celor care valorifică oportunitățile alternative”, adaugă Dumitra.
Publicitate
De asemenea, veniturile din învățământ diferă în funcție de nivelul la care predă cadrul didactic, dar și de experiența acumulată și de gradul profesional obținut.
În ultima săptămână de vară, Parohia Vorona Centru și Departamentul pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani au oferit unui grup de copii și tineri, în mod gratuit, o săptămână la mare, în cadrul unui proiectului ,,Marea Neagră: pe urmele Sfinților Străromâni – Tabără educațională la Constanța și Pelerinaj în Dobrogea”.
La sfârșit de vacanță, când ,,se numără bobocii”, 20 de tineri am beneficiat de o săptămână petrecută la malul mării, la Mangalia. Sub supravegherea părintelui Andrei Anușca și a doamnei preotese Ramona, grupul de copii și tineri a întreprins o călătorie de neuitat. Timp de o săptămână am văzut marea, unii chiar pentru prima dată în viață; am mers cu trenul, am fost cazați la hotelul ,,Rodica” din Venus și am vizitat diferite obiective religioase și turistice. Totul în mod gratuit.
Cine au fost beneficiarii acestui proiect?
Participanții la această tabără au fost atât copii merituoși din Parohia Vorona Centru, cu rezultate bune la învățătură și nelipsiți la programul de slujbe și ctivități al parohiei, dar și alți tineri, colaboratori apropiați din cadrul Departamentului pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani. Aceștia din urmă au fost implicați în majoritatea evenimentelor cu și pentru tineri, mai ales ca voluntari și animatori în Tabăra din pridvorul satului.
Anul acesta, ei au alcătuit o echipă botoșăneană nouă, sub coordonarea tânărului Sebastian M. din Vorona, și au răspuns de 12 tabere (una urbana și celelalte rurale), din cele peste 120 organizate de Arhiepiscopia Iașilor. Acestea au durat între 2 și 4 zile, în parohii din toate cele trei județe ale Arhiepiscopiei, însumând peste 1200 de copii fericiți că cineva a avut grijă ca și vacanța lor să capete sens și zâmbete.
Cum a fost posibilă această tabără la mare?
Acest proiect este o dorință mai veche a părintelui Andrei de a duce la mare pe unii copii și tineri, iar Concursul de Proiecte adresate tinerilor din eparhie din primăvară a ajutat considerabil la concretizarea acestui gând. Astfel, Departamentul Misiune pentru Tineret din cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor a aprobat în cadrul celei de-a doua ediții a concursului o finanțare parțială pentru implementarea proiectului nostru. Desigur că cheltuielile pe care un astfel de proiect le presupune sunt mult mai mari, dar o parte din prietenii Parohiei și ai părintelui au făcut posibil visul copiilor de a se bucura de mare.
Publicitate
Pe lângă zilele de odihnă la malul mării, tinerii botoșăneni au avut prilejul de a descoperi frumusețea și bogăția spirituală a zonei Dobrogei. Au vizitat Cazinoul din Constanța, simbol al istoriei orașului, dar și Mănăstirea Techirghiol, unde a viețuit părintele Arsenie Papacioc, mare duhovnic al secolului trecut. De asemenea, au făcut o croazieră din Portul Mangalia, prilej de bucurie și informare, întrucât căpitanul vasului a oferit continuu informații presărate cu umor și buna-sispozitie. Am poposit și la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, dar și cea mai veche biserică din Mangalia, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unde ne-am rugat și am cântat diverse tropare.
Majoritatea dintre aceste vizite nu ar fi fost posibile fără ajutorul consistent și necondiționat al părintelui stareț Clement Crivanciuc, botoșănean la origine, care ne-a fost și ghid, și sponsor, și gazdă, dar și mijlocitor al tuturor bucuriilor din această experiență, fapt pentru care îi rămânem recunoscători. Așa se face că un obiectiv important pe lista noastră a fost și Mănăstirea ,,Nașterea Maicii Domnului” Limanu-Hagieni, unde am participat inclusiv la Sfânta Liturghie.
Astfel de proiecte și inițiative arată că jertfa și dăruirea tinerilor nu rămân nerăsplătite, ci primesc binecuvântarea lui Dumnezeu.
Nu vom uita niciodată că Biserica e cea care ne-a oferit atât cadrul prielnic de a lega prietenii, de a cunoaște atâția oameni, de a ne dezvolta frumos, dar și recompensa muncii și a voluntariatului pus de noi în slujba copiilor nevoiași și a comunităților parohiale.
Mai mulți tineri colaboratori ai Departamentului pentru Tineret din cadrul Protopopiatului Botoșani, respectiv câțiva copii merituoși din Parohia Vorona Centru, primii având si calitatea de voluntari ai Taberelor din Pridvorul Satului, din echipa de animatori botoșăneni, formată părintele Andrei Anușca in primăvară, special pentru aceste tabere, au sintetizat în câteva idei bucuriile trăite:
„A fost o tabără mai mult decât o simplă vacanță la mare, a fost o binecuvântare, o împletire între bucuria tinereții și frumusețea credinței.
Însoțiți de părintele Andrei Anușca, am pornit în această călătorie cu entuziasm, descoperind în fiecare zi daruri noi: marea, liniștea mănăstirilor, mesele simple dar pline de comuniune, clipele de joacă și prietenie. Zilele au curs firesc, ca o poveste: dimineți cu soare și rugăciune, prânzuri savuroase împărtășite din inimă, seri petrecute împreună în luminile apusului, vizite la locuri sfinte ce au lăsat urme adânci în suflete.
Momentele de rugăciune la Mănăstirea Techirghiol și Limanul Hagieni, întâlnirea cu pacea mănăstirilor și pilda Părintelui Arsenie Papacioc, dar și bucuria simplă a unei croaziere sau emoția unui spectacol de delfini au țesut împreună o experiență unică. Fiecare zi a fost trăită cu recunoștință, fiecare clipă a adus un strop de lumină.
Despărțirea de tabără a fost grea, plină de îmbrățișări și promisiuni nerostite, semn că legăturile create aici sunt mai mult decât amintiri sunt prietenii și trăiri care vor rămâne vii. Dincolo de toate, în sufletul nostru a rămas sentimentul de familie și recunoștința pentru părintele Clement, părintele Andrei și preoteasa Ramona, care au fost călăuze, sprijin și inimă deschisă pe tot parcursul acestei aventuri. Această tabără reprezintă o experiență care, cu siguranță, nu va fi uitată”.
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană. Aproximativ unul din cinci români trăiește în sărăcie severă, conform datelor Eurostat pentru anul 2024, publicate recent. Cu o rată a sărăciei de 17,2%, țara noastră este lider în Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (16,6%) și Grecia (14%), informează alba24.ro.
În contrast, cele mai scăzute rate de sărăcie au fost înregistrate în Slovenia, Croația, Polonia și Luxemburg, toate sub 2,5%.
Femeile sunt mai susceptibile să fie afectate de sărăcie
Potrivit Eurostat, în 2024, UE a înregistrat o rată ușor mai ridicată a privațiunii materiale și sociale severe în rândul femeilor (6,6%) comparativ cu bărbații (6,2%).
Acest model al ratelor mai ridicate pentru femei este constant în toate grupele de vârstă observate, cu excepția persoanelor sub 18 ani, unde rata pentru bărbați (8,1%) a fost mai mare decât pentru femei (7,7 %).
În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, rata generală a fost de 6,4%, femeile (6,7%) având o rată mai ridicată decât bărbații (6,1%).
Pentru grupa de vârstă de 65 de ani și peste, rata privațiunii materiale și sociale severe a fost cea mai scăzută, la 5,1%. Este de remarcat că bărbații din această grupă de vârstă au avut o rată mai scăzută (4,5%) comparativ cu femeile (5,6%).
Publicitate
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană
La nivelul UE, rata sărăciei materiale și sociale severe a scăzut de la 6,8% în 2023 la 6,4% în 2024.
În 2024, cele mai ridicate rate au fost observate în România (17,2%), Bulgaria (16,6%) și Grecia (14,0%). Aceste trei țări au fost singurele care au înregistrat o rată peste 10% la nivelul UE.
Între timp, Slovenia (1,8%), Croația (2,0%), Polonia și Luxemburg (ambele la 2,3%) și Cipru (2,5%) au înregistrat cele mai scăzute rate.
Între 2023 și 2024, cele mai mari reduceri ale ratelor privațiunii materiale și sociale severe au fost observate în România (scădere cu 2,6 p.p.), Irlanda (scădere cu 1,5 p.p.) și Bulgaria (scădere cu 1,4 p.p.).
Scăderi mai mici, sub 1,0 p.p., au fost înregistrate în alte 12 țări. În contrast, cele mai mari creșteri au fost observate în Finlanda (creștere cu 0,9 p.p.), Estonia și Slovacia (ambele cu creștere de 0,6 p.p.), Suedia și Grecia (ambele cu creștere de 0,5 p.p.).
Regiunile situate în Europa de Sud și de Est au raportat cea mai ridicată de sărăcie
O hartă prezentată de Eurostat arată distribuția ratelor de sărăcie la nivel regional în 2024. Dintre toate regiunile UE, regiunea de vest a Greciei, Ionia Nisia, a înregistrat cea mai ridicată cotă regională de privațiune materială și socială severă, cu 28,0% din populație confruntându-se cu astfel de condiții.
În întreaga UE, 8 regiuni au avut o cotă de persoane care experimentează sărăcie severă cuprinsă între 20,3% și 28,0%.
Aceste regiuni sunt situate în principal în Europa de sud și de est. În mod specific, ele includ două regiuni din Grecia, trei regiuni din Bulgaria, două regiuni din România și o regiune din sudul Italiei.
În schimb, aproape o treime din regiuni au avut rate ale privațiunii materiale și sociale severe sub 3,5%, majoritatea fiind situate în țările nordice ale UE, precum și în Estonia, Polonia, Slovenia, Cehia, Țările de Jos, Luxemburg, Italia, Croația și Cipru.