Connect with us

Economie

Bijuterii din nuiele, exportate dintr-un sat românesc în America și Germania. Ce a mai rămas din atelierul de odinioară

Publicat

Publicitate

Într-o comună din nordul României a funcționat o cooperativă țărănească care a reușit timp de peste două decenii să exporte produse de lux, din răchită, în Statele Unite și Germania. Oamenii spun că totul s-a prăbușit din cauza concurenței asiatice, relatează adevărul.ro.

În nordul extrem al României, în județul Botoșani, nu departe de granița țării noastre cu Republica Moldova, se află comuna Durnești. O zonă populată cu agriculturi și crescători de animale. Comuna este cunoscută mai ales pentru faptul că pe aceste meleaguri s-a născut faimosul Coroi, ultimul haiduc din istoria României, și pentru codrii și mănăstirea Guranda. Puțini știu însă că pe aceste meleaguri de la capătul țării a funcționat unul dintre cele mai performante ateliere cooperatiste sătești din România. A început să funcționeze în perioada comunistă dar a rezistat și primului deceniu și jumătate de tranziție. Producea marfă de export de cea mai bună calitate, realizată din împletituri de nuiele. Bijuteriile meșteșugărești de la Durnești ajungeau în Statele Unite și Germania.

O cooperativă de la capătul României

Printre cei care au lucrat la atelierul de confecționat artizanat din răchită se numără Georgeta și Costică Ciomaga. Trăiesc într-o casă bătrânească, pe una dintre ulițele satului. Sunt trecuți de 65 de ani, dar sunt în putere și se ocupă de treburile gospodărești. Pentru Georgeta Ciomaga, împletiturile din nuiele de răchită sunt o pasiune. Aproape în fiecare zi își trage „planșeta” de lucru, o scândură lată dotată cu un piron înfipt în partea superioară, și începe cu o îndemânare de invidiat să creeze adevărate mostre ale artei populare. Confecționează în special coșuri simple, care-i sunt utile în gospodărie. Își aduce însă foarte bine aminte de perioada când mâinile sale dibace confecționau obiecte de lux, tot din răchită. O bună parte din viața ei s-a identificat cu atelierul de împletituri răchită din Durnești. A lucrat mai bine de 20 de ani cot la cot cu soțul ei, Costică, la împletit coșuri și tot felul de obiecte din nuiele de răchită.

Povestea atelierului a început în anul 1981, afirmǎ Georgeta Ciomaga, în ultimul deceniu al comunismului românesc: „S-a deschis în anul 1981. Era un atelier de împletituri de pe lângă Ocolul Silvic, la Trușești. S-a deschis pentru că atunci erau tinerii care terminau profesionala, liceul și nu aveau locuri de muncă. Și atunci îi trimiteau la atelier, la prelucrat răchita. Destul de rapid s-au înmulțit angajați. Erau peste 60 de oameni”. Pe vremea aia, avea 21 de ani și era bucuroasă că-și găsise un loc de muncă, mai ales că acolo lucra și soțul ei, Costică. Inițial, tinerii învățau cum să prelucreze răchita. Era un proces migălos și dificil, care a lăsat urme adânci pe mâinile sătencei.

În anii ’80, condițiile erau grele. „Răchita trebuia înmuiată, decojită, să fie așa albă. Care era lăsată nedecojută trebuia fiartă. Era greu în perioada aia fiindcă era foarte frig iarna. M-am îmbolnăvit la mâini”, mărturisește săteanca. Specificul atelierului nu a fost ales întâmplător. În zonă erau multe răchite (n.r. o specie de salcie), date fiind și iazurile și pădurea impunătoare din comună. În plus, oamenii aveau o tradiție și o pricepere aparte în a confecționa obiecte din răchită. Era și firesc, aveau multă materie primă. Inițial, părea doar un atelier ca multe altele din perioada comunistă, puțin profitabil, fără prea mare utilitate economică, dar care dădea de muncă oamenilor și îndeplinea criteriile de 0% șomaj ale strategiei economice naționale din perioada dictaturii ceaușiste.

 „Toate mergeau la export”

În realitate, priceperea meșteșugarilor de la Durnești, câteva mostre bine plasate și mai multe negocieri reușite au pus pe picioare în comuna de la granița României o adevărată mini-industrie de împletituri din răchită. Oamenii de la Durnești nu făceau coșărci de pus ciucălăii de porumb sau merele, ci marfă de lux pentru Occident. Așa cum explică Georgeta Ciomaga, se lucrau diferite modele, diferite forme, cu o multitudine de utilități: „Se produceau lucruri din răchită, dar de cea mai bună calitate. Erau coșuri de rufe, coșuri de umbrelă, coșuri pentru câini, navete, coșuri pentru sticle. Multe s-au lucrat. Era o diversitate foarte mare. Și de o calitate excepțională. Orice cerea angajaților de aici, se făcea. În orice formă, pentru orice aveai nevoie. Doamne ce lucruri se mai făcea aici. Păcat că nu mai sunt”.

Publicitate

Răchita era cojită sau fiartă, în funcție de tipul materialului, bine curățată, împletită în formele dorite și la numărul cerut de cei care făceau comanda. Ulterior, produsul era lăcuit și ambalat corespunzător. „Se uscau coșurile, după aceea se băgau la baia de lac, se lăcuiau, iar după acea se împachetau în hârtie albă cu sfoară. Ca la fabrici care se respectau”, adaugă săteanca. Impresionați de calitatea lucrărilor, occidentalii au cerut pe bandă rulantă obiecte din răchită împletită de la Durnești. Atelierul avea contracte cu agenți economici din Statele Unite și Germania.

„Toate mergeau la export. Erau multe comenzi. Coșuri rotunde de rufe, coșuri pătrate de rufe, erau mai multe specialități. Plecau în America,  în Germania. Absolut toate mergeau la export. Noi primeam comenzile, le executam și le trimiteam”, precizează Georgeta Ciomaga. Pentru o asemenea marfă de export, pentru a primi comenzi în continuare, meșterii împletitori trebuia să aibă câteva calități esențiale. „Trebuia să ai îndemânare, chef de lucru, voință ca să-ți iasă cât mai bun, dragoste de meșteșug. Vagoane de coșuri și tot felul de obiecte am lucrat. Erau multe comenzi”, mărturisește și Costică Ciomaga.

O lume care s-a schimbat

Datorită comenzilor și a exportului susținut, atelierul de la Durnești a rezistat și comunismului și primului deceniu și jumătate de tranziție. Nu a mai rezistat însă schimbărilor de pe piață și noilor tendințe. Soții Ciomaga și alți săteni mărturisesc că toate aceste lucrări de artizanat au devenit deodată prea scumpe pentru o piață pe care-și făcuseră loc obiecte asemănătoare, dar din plastic, venite mai ales din zona asiatică, mult mai ieftine. „Erau comenzi tot mai puține și în 2004 s-a închis atelierul. De atunci am mai lucrat dar așa pentru ceea ce-mi trebuia pe lângă casă. Găsim niște răchită, ici pe colo, pentru noi, pentru casă”, mărturisește tanti Georgeta.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

„Ivan Turbincă” vine la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

Publicat

Publicitate

Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani vă invită în acest sfârșit de săptămână, la spectacolele „Caragiale e de vină” de Matei Vișniec și „Ivan Turbincă” după Ion Creangă.

Iubitorii de teatru sunt invitați sâmbătă, 31 ianuarie, de la ora 1900 la Teatrul „Mihai Eminescu” la spectacolul Caragiale e de vină” de Matei Vișniec, regizat de Vlad Trifaș. Scenografia spectacolului este semnată de Mihai Pastramagiu, coregrafia, Victoria Bucun, iar muzica originală și light-design-ul sunt create de Vlad Trifaș. Din distribuția spectacolului fac parte actorii: Dana Bucătaru, Lorena-Petronela Chiribuță, Sorin Ciofu, Volin Costin, Alexandru Dobynciuc, Gheorghe Frunză, Oana-Maria Tudoran, Bogdan Horga, Silvia Luca, Lenuș Moraru, Crenola Muncaciu, Gina Patrașcu-Zamfirache, Valentin Popa.

„În primul rând, cred ca este un exercițiu de redescoperire a poporului român. O observație fină a lui Neagu Djuvara este aceea că suntem probabil cel mai interesant și important amestec cultural, cel puțin din zona balcanică, amestec care nu a putut fi descoperit niciodată până în profunzime.

Spectacolul se numește „Caragiale e de vină”, dar nu știu dacă noi căutăm o vină neapărat. Bineînțeles că este în obiceiul nostru de a căuta o vină, de a da vina pe altcineva, dar nu știu dacă reușim să o și găsim. Cred că toți suntem de vină, așa cum o replică absolut superbă din textul domnului Matei Vișniec spune: „ne-am identificat cu personajele pe care le-am îndrăgit cel mai mult”. Caragiale a fost doar un fin observator al societății, deci e posibil ca această oglindă să funcționeze de minune în cazul nostru. Spectacolul își propune să ne facă să ne punem întrebarea reală „de ce suntem noi așa ca națiune”? Nu știu dacă este bine, nu știu dacă este rău, dar cu siguranță merită căutat de ce poporul român „este așa cum este”. (Vlad Trifaș)

Durata spectacolului: 1h 40′

 

Publicitate

Duminică, 1 februarie, de la ora 1900, vă invităm la spectacolul „Ivan Turbincă” după Ion Creangă, regia Ion Sapdaru. Scenografia spectacolului este semnată de Mihai Pastramagiu, coregrafia de Victoria Bucun, iar din distribuție fac parte actorii: Bogdan Horga, Andreea Moţcu, Ella Nistor, Alexandra Vicol, Lorena-Petronela Chiribuţă, Silvia Răileanu, Alexandra Acalfoae, Bogdan Muncaciu, Sorin Ciofu, Cezar Amitroaei, Florin Aioniţoaei, Gheorghe Frunză, Alexandru Dobynciuc, Răzvan Amitroaei.

Spectacolul „Ivan Turbincă” este o dramatizare a regizorului Ion Sapdaru după unul dintre cei mai importanți scriitori clasici români – Ion Creangă. Povestea este transformată dintr-un basm într-o metaforă a destinului uman, dar mai ales, o meditaţie pe tema relaţiei omului cu moartea. Dorinţa protagonistului de „a opri timpul” se izbeşte inevitabil de perspectiva unei veşnicii plictisitoare şi chinuitoare deopotrivă, astfel încât finitudinea existenţei umane devine o binecuvântare refuzată de divinitate. Episoadele de meditaţie filosofică sunt alternate cu multiple momente specifice folclorului românesc. Astfel, sunt înserate dansuri tradiționale, care sunt susținute de muzica populară, specifică mai ales zonei din care provine teatrul nostru. De asemenea sunt folosite elemente din teatrul cu măști, tradiție care aparține patrimoniului național românesc.

Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Teatrul „Mihai Eminescu”, intrarea din strada Cuza Vodă.

Preț bilet : 50 lei– stal; 60 lei – lojă;

Preț bilet elevi – 20 lei ; pensionari – 25 lei

Tel. 0735.779.821 ▪marți-vineri: 10°°-18°° ▪ sâmbătă, duminică: 13°°-19°°

 https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani

Vă așteptăm cu drag

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (425)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

CELE 28 DE INTEMPESTIVE ALE LUI TRAIAN CALANCIA

Toate cărțile au o poveste a lor pe care nu o cunosc decât autorii acestora. Numai ei știu ce impulsuri i-au determinat să concretizeze apariția unei cărți. Unii explică geneza lor în interviuri sau în jurnale care apar sau nu mai apar vreodată. Recentul volum semnat de Traian Calancia, („Finaluri neașteptate”, Editura „Cervantes”, București, 2024), este unul care a obținut Premiul al III-lea la concursul organizat de editură. Nu știu ce l-a determinat să-și trimită manuscrisul la acest concurs, însă eu consider că bine a făcut. Rețin câteva aspecte menționate de juriu și care l-au determinat să ia această hotărâre: 1) „un fel de Sorescu de stil Traian Calancia”; 2) „Traian Calancia vede ce alții nu văd, și aude ce nu auzim”; 3) „umorul e peste tot, râsul purificator”; 4) „se aseamănă cu maestrul Cornel Udrea”.

Citind cu atenție acest volum, eu l-aș asemăna cu „Ludice” al lui Gabriel Liiceanu. Spun aceasta fiindcă și textele lui Traian Calancia sunt „ocazionale, scrise pe un ton glumeț”. Dacă Liiceanu s-a urcat pe „acoperișul lumii” ca să râdă de el și de alții, Traian Calancia s-a urcat pe „Turnul Effel” al Săveniuluiu de unde a scanat cu cel de-al treilea ochi, cel al soacrei, întâmplări a căror „final neașteptat”, îți provoacă râsul. M-am oprit la Liiceanu fiindcă cele 28 de proze umoristice ale lui Traian Calancia sunt niște „intempestive”, un concept ludic creat ad-hoc de filozof și explicat astfel: „Pur și simplu autorul intempestivei nu se poate abține să nu dea curs inspirației care vine peste el”.

Din altă perspectivă, Borges ne explică în unul din excepționalele sale eseuri că există o carte semnată de contele Korzybsky cu titlul „Viața adultă a oamenilor”. Arhitectura cărții este explicată astfel: „Viața are trei dimensiuni: lungime, lățime și adâncime. Prima dimensiune corespunde vieții vegetale. Cea de-a doua dimensiune aparține vieții animale. Cea de-a treia dimensiune echivalează cu viața omenească. Viața plantelor este o viață în lungime. Viața animalelor este o viață în lățime. Viața oamenilor este o viață în profunzime”. Volumul lui Traian Calancia este rezultatul unor investigații în cea de-a treia dimensiune, cea a profunzimii. Un primar se retrage în întunericul camerei pentru a-și linge rănile produse de faptul că nu a mai fost ales a doua oară, sau mirarea babelor din satul Părpălacul din Vale când, mergând cu vacile la montă, veterinarul avea alte metode încât o babă a exclamat: „n-am văzut încă buhai pe motoretă și cu scula în servietă”. Un dialog spumos cu Dracu, Moartea care alunecând pe gheață își rupe un picior și apelează la serviciul de urgență, sau scandalul creat de doctorița Sucitu când constată că îi lipsește un cercel. Finalul e unul neașteptat, cercelul fiind găsit în patul directorului spitalului. Texte precum „Constatare” sau „E ziua mea” abundă în dialoguri cu replici scurte și absurde ce ne amintesc de Caragiale. Cineva, poreclit Bursucul, s-a făcut inginer agronom, constatând până la urmă că nu se putea îmbogăți de la pământ decât făcând o „învârteală”, o „șolticărie”. Personajele scanate de Traian Calancia sunt reale, pe unele le-am recunoscut și eu, mai ales pe cele din schița „Inventarul” a cărei acțiune se petrece la școala din saul Burăcești (în realitate Vlăsinești), sau cele din „Cămașa”, a cărei acțiune se petrece în comuna Coțofleanca (în realitate Coțușca).

Traian Calancia și-a pus personajele sub acoperire, numele lor având o corelare cu unele caracteristici reale: directorul Palici, inspectorul Cotnariu, secretara Dilaila, administratorul Fofârlici, concurentul Jamaican, un oarecare Smeurică, directorul economic Palinciuc, directorul spitalului Cruntu, doctorița Sucitu, inginerul agronom Bursucul, o damă cu numele de Calicia, viceprimarul Plesneală, parlamentarul Turbatu, un alt vice Apucatu, un președinte de partid Diliu, o prostituată Gina Ginuța etc. Și toponimica urmează aceleași căi: satul Coțofleanca, un alt sat Broscăreni, Fântănele, Învârtita etc.

Publicitate

Schițele lui Traian Calancia se citesc cu interes, nu sunt obositoare fiindcă faptele sunt luate dintr-o realitate care încă e prezentă. Lumile acestui autor nu sunt create plecând de la nimic. Cu toate acestea se observă preocupare ca fiecare text să conducă spre un final neașteptat și cu încărcătură umoristică. Mie mi-a plăcut în mod special schița „Nedumerire”. Chiar dacă personajele sunt diferite rase de câini, autorul nu face o analiză pe lăține, ci tot în profunzime, în fiecare câine cititorul recunoscând un politician. Și aceste proze, ca și cele din celelalte volume, ne relevează un autor adept al culturii statice, în sensul că pune accent pe prezent sau trecut, pentru avansare importante sunt relațiile și familia sau faptul că e vizibilă labilitatea codului etic. (VA URMA)

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Fetiță de nici doi ani și mama ei, salvate din foc la Cordăreni. Un bărbat a murit

Publicat

Publicitate

Pompierii din Dorohoi au intervenit astăzi, în jurul prânzului, pentru stingerea unui incendiu izbucnit la o locuință din localitatea Cordăreni.

La sosirea forțelor de intervenție, casa ardea generalizat. În momentul izbucnirii incendiului, în locuință se aflau o tânără de 22 de ani și copiii acesteia, în vârstă de 1 an și 11 luni, respectiv 5 ani, care au reușit să iasă din interior și s-au refugiat la vecini.

Proprietarul locuinței a fost găsit în curtea casei, fiind resuscitat de o asistenta comunitară. Ulterior, echipajul Serviciului de Ambulanță Județean sosit la fața locului a continuat manevrele de resuscitare, însă, în ciuda eforturilor depuse, bărbatul, în vârstă de 55 de ani, a fost declarat decedat. Potrivit medicilor, acesta prezenta un traumatism frontal.

Pompierii au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la o altă locuință din aceeași gospodărie.

Spre finalul intervenției, tânăra și fetița de un an și 11 luni s-au prezentat la ambulanță, acuzând arsuri la picioare, fiind transportate la spital pentru îngrijiri de specialitate.

La intervenție au participat pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SAJ, precum și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Cordăreni.

Publicitate

Cel mai probabil, incendiul a fost provocat de jarul căzut din sobă pe materiale combustibile.

Pentru evitarea unor astfel de tragedii, ISU Botoșani vă recomandă:

– nu lăsați sobele și alte mijloace de încălzire nesupravegheate pe timpul funcţionării;

– nu introduceți în sobă lemne cu lungimea mai mare decât vatra focarului;

– nu lăsați ușa sobei deschisă;

– nu supraîncălziți soba;

-montați pe pardoseală, în fața ușii de alimentare cu combustibil a mijlocului de încălzire, o bucată de tablă cu dimensiuni de 0,50 x 0,70 metri;

– nu puneți haine la uscat pe sobe sau în imediata lor apropiere;

– stingeți focul pe timpul nopții;

– nu lăsați, niciodată, copiii singuri în casă, mai ales într-o încăpere unde este în funcțiune un mijloc de încălzire.

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

Evenimentele înregistrate la nivel județean rămân în atenția Centrului Operațional, pentru dispunerea imediată a măsurilor menite să asigure optimizarea misiunilor de răspuns orientate spre salvarea de vieți.

Citeste mai mult

Eveniment

Conduceți prudent! Până la ora 20:00, județul Botoșani se află sub incidența unui COD GALBEN de ceață

Publicat

Publicitate

Din această cauză, pe drumurile din județ se va reduce vizibilitatea sub 200 de metri, izolat sub 50 de metri.

În funcție de condițiile locale, se poate forma polei.

Pentru evitarea producerii unor evenimente nedorite, conduceți prudent, reduceți viteza, folosiți sistemul de iluminare, măriți distanța dintre autovehicule, evitați orice manevră riscantă, iar dacă sunteți pietoni, fiți atenți la drum pentru a nu aluneca!

Pompierii militari sunt la datorie 24 de ore din 24, gata pentru a vă sprijini în situații de urgență.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending