Două incendii din cauza coșurilor de fum necurățate de funingine, produse în mai puțin de șase minute

Casele a două familii din localitățile Dorohoi și Bajura au fost în pericol, seara trecută, din cauza coșurilor de fum necurățate de funingine. Evenimentele s-au produs în mai puțin de șase minute.

Pompierii din Dorohoi și Darabani au intervenit prompt și au stins flăcările înainte de a se înregistra pagube materiale însemnate.

Pentru evitarea unor incidente similare, ISU Botoșani recomandă respectarea următoarelor reguli:

– curățați periodic coșurile de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare;

– verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grunzi, astereală etc.);

– tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn: grinzi, bârne, suport acoperiş etc.);

– îngrășați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului;

– păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.

Sfânta Teodora împărăteasa s-a născut în jurul anilor 810-815 în orașul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din părinți creștini. Era înzestrată de Dumnezeu cu istețime și aleasă frumusețe.

Pe mama Sfintei Teodora o chema Teoctista, iar pe tatăl său, care avea funcția de amiral în flota imperială, îl chema Marin. Teodora a mai avut doi frați și trei surori. Fiind înzestrată cu o frumusețe deosebită, ea a fost remarcată și aleasă de trimișii noului împărat Teofil (829-842) fiind aleasă drept soție a împăratului pentru răspunsul primit la darul făcut de acesta. Împăratul dăruise un măr fiecărei din cele șapte fete alese de trimișii lui spre căsătoria sa.

Chemate la palat a doua zi și întrebate ce au făcut cu mărul primit, cele șase au răspuns că l-au mâncat, în vreme ce Sfânta Teodora a adus cu sine două mere, grăind: „Mărul cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sădit în mine, ți-l înapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ți-l voi dărui”. Se căsătorește cu împăratul Teofil pe 4 mai 830. Au avut șapte copii: cinci fete și doi băieți. Pentru că Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era împotrivă cinstirii lor, apar neînțelegerile intre ei. În această perioadă împăratul Teofil va emite două edicte împotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul în anul 831 și al doilea în anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele și de a-i pedepsi aspru pe iubitorii acestora.

Îl numește patriarh de Constantinopol pe Ioan Gramaticul (837-843), un iconoclast radical și prezidează un sinod în Biserica din Vlaherne, în care se aruncă anatema asupra tuturor celor ce cinsteau Sfintele Icoane. Împăratul Teofil moare pe 22 ianuarie 842. După moartea sa, prigoana împotriva iubitorilor de icoane ia sfârșit. Pe tron ajunge Sfânta Teodora, deoarece fiul ei, Mihail al III-lea, era încă minor. Ea a guvernat țara cu înțelepciune vreme de 15 ani. Dorind să restabilească cultul sfintelor icoane, Teodora a convocat în luna martie 843, un sinod în Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. Este ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie. Acesta a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea învățătura ortodoxă a Bisericii și condamna toate ereziile și pe toți ereticii.

Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane. Pentru că sinodul de la Constantinopol s-a ținut în ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminică din Postul Mare să fie numita Duminica Ortodoxiei și să amintească de biruința Bisericii asupra ereziilor. Cincisprezece ani mai târziu, după ce fiul ei Mihail a preluat tronul, a exilat-o pe ea și pe cele patru surori ale sale la Mănăstirea Gastriondin Constantinopol. Sfânta Teodora a primit cu bunăvoință aceasta, lucrând cu și mai multă râvnă pentru mântuirea sa. Sfânta Teodora a rămas în mănăstire până la trecerea ei la cele veșnice, la 11 februarie 867. Moaștele sfintei au fost aflate neputrezite și s-au păstrat în Constantinopol vreme de șase veacuri. La trei ani după căderea Constantinopolului sub turcii otomani, în 1456, părintele Gheorghe Kaloheretis din Corfu a mutat în taină moaștele Sfântului Spiridon și pe cele ale Sfintei Teodora Împărăteasa din Constantinopol în Corfu. A

stăzi, moaștele Sfintei Teodora Împărăteasa sunt așezate spre închinare în Catedrala Panaghia Spiliotissa (Biserica Maicii Domnului „din Peșteră”) din Corfu. Racla ferecată în argint cu moaștele Împărătesei Teodora este așezată în partea dreaptă a sfântului lăcaș. Trupul Sfintei Împărătese este expus sub sticlă, înfășurat în porfiră împărătească și având mâinile descoperite.

Având în vedere temperaturile scăzute prognozate, pompierii și polițiști locali au intensificat misiunile de patrulare pentru identificarea persoanelor fără adăpost și transportul acestora la spații de cazare, după evaluarea stării de sănătate în Unitățile de Primiri Urgenţe.

Astfel de acțiuni s-au desfășurat, în această seară, în municipiile Botoșani și Dorohoi, începând cu ora 20:00, fiind găsite cinci persoane.

De asemenea, la întoarcerea din misune, echipajele SMURD vor verifica zonele cunoscute ca fiind frecventate de oamenii fără adăpost.

Adresăm rugămintea tuturor cetățenilor care cunosc sau întâlnesc astfel de persoane să anunțe autoritățile.

În sezonul rece, expuse pot fi și persoanele în vârstă, care locuiesc singure, motiv pentru care se recomandă să le vizitați cât mai des, să le sunați, mai ales dacă știți că au probleme de sănătate.

În zilele și nopțile geroase este recomandată evitarea deplasărilor pe distanțe lungi, expunerea în frig pentru perioade mari de timp sau extenuarea, deoarece efortul fizic la temperaturi scăzute poate cauza probleme de sănătate.

Totodată, este necesară respectarea următoarelor recomandări:

– îmbrăcați-vă gros;

– pe timpul cât stați afară, mișcați-vă permanent pentru a vă păstra căldura corporală și feriți-vă de ţurţurii care se pot forma pe clădiri;

– evitați trecerea, în mod brusc, din încăperile încălzite la temperaturile foarte scăzute din mediu;

– mâncaţi regulat şi consumaţi multe lichide, evitând excesul de cofeină sau alcool;

– protejaţi persoanele în vârstă, care au probleme de sănătate, copiii și femeile însărcinate;

– purtați încălțăminte cu tălpi groase, antiderapante, pentru a evita căderile;

– în situații de urgență, apelați numărul unic 112.

Sfântul Haralambie este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 10 februarie. Numele sfântului este de origine greceasă, fiind compus din cuvintele „haris” (har) si „lampos” (lumina, strălucire), drept pentru care el ar putea să însemne „strălucire a harului”. cunoscut ca izbăvitor de ciumă şi de foamete, apărător al oamenilor, animalelor și a țarinilor.

Și în județul Botoșani este o biserică care de ziua acestui sfânt îmbracă haină de sărbătoare și îl cinstește prin popas de rugăciune impresionant prin evlavie și participare. Mai precis, biserica se află în municipiul Botoșani, o mare binecuvântare pentru micuța comunitate din Parcul Tineretului, cartier mărginaș al orașului, care are ca hram principal Izvorul Tămăduirii.

Fiind hramul secundar, încă sunt mulți botoșăneni care nu știu că au șansa să se roage în casa ocrotită de sfânt chiar în orașul lor. Dacă Maica Domnului este Izvor al  Tămăduirii, Sfântul Haralambie este ocrotitorul săracilor şi al bolnavilor. Nici nu se putea o asociere mai potrivită de hramuri pentru o biserică sau parohie, cum este acest lăcaș de cult, cele două sărbători îmbinând latura  liturgică  cu  aceea  social-filantropică.

Primul hram fără părintele Ionică Alupoaiei

Sărbătoarea a început încă de duminică seară, cu slujba Vecerniei cu Litie, oficiată de un sobor de preoți din municipiul Botoșani și localitățile limitrofe. Un sobor de 12 preoți, întocmai ca apostolii, a cerut în rugăciune mijlocirea Sfântului Haralambie în biserica ctitorită de părintele Ioan Alupoaiei cu bănuțul văduvei. Creștinii au participat în număr mare și anul acesta, demonstrând o evlavie deosebită față de acest sfânt însemnat cu cruce neagră în calendar, dar atât de grabnic ajutător. A onorat cu prezența părintele inspector Liviu Botezatu, unul dintre preoții care au apreciat lucrarea regretatului părinte Ioan.

Răspunsurile la strană au fost date de mai mulți cântăreți din oraș, cărora li s-a alăturat părintele Dumitru Anușcă, deosebit cunoscător al muzicii psaltice. La finalul popasului duhovnicesc, părintele Marius Ciobanu a binecuvântat prin rugăciunea Litiei, pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente folosite în cultul divin public. Părintele i-a cerut lui Dumnezeu, prin rugăciunea de binecuvântare a acestor prinoase, să le înmulţească „în sfânt locaşul acesta, în oraşul acesta, în ţara aceasta şi în toată lumea Sa”. Pâinile au fost stropite cu vin şi împărţite credincioşilor, după sfârşitul slujbei.

A urmat un cuvânt de învățătură al părintelui Marius Ciobanu, parohul Bisericii care poartă numele Sfântului Nectarie și al Sfântului Andrei din Botoșani.

„Pomenește, Doamne, pe părintele Ioan, fratele nostru”

Luni dimineață, în ziua de prăznuire a Sfântului Haralambie, sărbătoarea a continuat cu Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, săvârșită în sobor, o slujbă emoționantă și pătrunzătoare. Părintele Ioan Alupoaiei a fost pomenit de câteva ori, lăsând să cadă pe obrazul multor enoriași o umbră de tristețe.  Ca și în seara care a precedat sărbătoarea, biserica a fost plină de credincioși, veniți din toate părțile orașului pentru a-l cinsti pe Sfântul Haralambie, făcătorul de minuni.La final, a urmat o slujbă de pomenire a celor adormiți, după care gospodinele din parohie și-au demonstrat talentul culinar, oferind creștinilor celor prezenți tradiționalele sărmăluțe.

Ascultarea pe care a lăsat-o părintele Ioan Alupoaiei fiilor săi duhovnicești

Pentru lumea ortodoxă Mucenicul lui Hristos, Haralambie, este mare izbăvitor în vreme de molimă, făcător de minuni și grabnic ajutător al celor care-i cer ajutorul şi citesc Acatistul şi Paraclisul său. Este considerat un sfânt taumaturg, fiind vindecător de boli şi mai ales în vremuri pandemice care afectează milioane de oameni. La ultimul hram pe care părintele Ionică l-a slujit a lăsat un cuvânt ca a ajuns acum să semene cu o poruncă. „Să puneți numele copiilor Haralambie. Noi punem nume de staruri de cinema, de fotbal, în loc să punem nume de creștini, să aibă copilul acolo numele unui sfânt, care te ocrotește, la care te rogi. Iată, Sfântul Haralambie, care împreună cu Maica Domnului pot mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre”, a spus  părintele Ioan în ultima sa predică.

***

Sfântul Haralambie a fost şi este cinstit de creştinii ortodocşi ca un mare mărturisitor şi ocrotitor al celor aflaţi în suferinţe şi necazuri.

Pentru credinţa sa neclintită şi pentru răbdarea de care a dat dovadă în faţa chinuitorilor, creştinii l-au cinstit şi iubit mult pe Sfântul Haralambie, rugându-l să-i ajute atunci când şi ei erau în suferinţe, boli sau necazuri ale vieţii. Astfel, evlavia credincioşilor ortodocşi l-a considerat pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie ocrotitor de boli, de moarte năprasnică, iar pentru că sfântul fusese păstor înainte de a fi hirotonit, ţăranii îi cereau să le apere animalele domestice şi să-i ajute să aibă roadă bogată. Cu siguranţă, Sfântul i-a ajutat pe foarte mulţi în rugăciunile lor, pentru că altfel nu s-ar putea înţelege mulţimea de tradiţii populare, legate de cinstirea lui, dar şi numărul mare de biserici şi mănăstiri care i-au fost închinate. Sensibili la sfinţii care au fost păstori, românii, cu un bogat trecut pastoral, s-au simţit ataşaţi foarte mult de acest sfânt, construind sfinte locaşuri în cinstea lui şi păstrându-i sfintele moaşte ca daruri nepreţuite şi făcătoare de minuni. Astfel, aproape în toate regiunile din România există cel puţin o biserică închinată Sfântului Haralambie.