O femeie, în vârstă de 77 de ani, din localitatea Călărași, și-a pierdut viața în urma unui incendiu care i-a cuprins casa.Tragedia s-a produs noaptea trecută, iar flăcările au fost observate de vecini.

Când au ajuns echipajele de intervenție, locuința, de aproximativ 80 de metri pătrați, ardea în totalitate. Întrucât existau informații că proprietara ar putea să fie în interior, pompierii au început imediat căutarea acesteia, concomitent cu acțiunea de stingere a incendiului.

Din păcate, femeia a fost găsită decedată într-una dintre camere.

La caz au acționat pompierii din cadrul Gărzilor de Intervenție Ștefănești și Trușești, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD, o ambulanță SAJ, dar și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Călărași.

Incendiul a fost observat și anunțat cu întârziere.

Cel mai probabil, evenimentul a fost provocat de jarul căzut din sobă pe materiale combustibile.

Pentru evitarea unor astfel de tragedii, ISU Botoșani vă recomandă:

▪️nu lăsați sobele și alte mijloace de încălzire nesupravegheate pe timpul funcţionării.
▪️nu introduceți în sobă lemne cu lungimea mai mare decât vatra focarului.
▪️nu lăsați ușa sobei deschisă.
▪️nu supraîncălziți soba.
✔️ Montați pe pardoseală, în fața ușii de alimentare cu combustibil a mijlocului de încălzire, o bucată de tablă cu dimensiuni de 0,50 x 0,70 metri.
▪️nu puneți haine la uscat pe sobe sau în imediata lor apropiere.
✔️Stingeți focul pe timpul nopții.
▪️nu lăsați, niciodată, copiii singuri în casă, mai ales într-o încăpere unde este în funcțiune un mijloc de încălzire.

Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari predicatori ai ortodoxiei Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari predicatori ai ortodoxiei.

La 27 ianuarie , calendarul creștin ortodox pomenește Aducerea Moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului din surghiunul unde a murit și așezarea lor în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului, pe vremea împăratului Arcadiu (395-408) și a împărătesei Eudoxia, fiind considerat una din cele mai importante figuri ale patrologiei creștine.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, în anul 354, s-a călugărit la numai 14 ani, în anul 368 și a fost preoțit de episcopul Flavian în 386, prilej cu care a primit și misiunea de predicator. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sf. Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influența lui Eutropiu, ministru atotputernic pe lângă slabul împărat Arcadie. Sfântul Ioan Gură de Aur devine repede cunoscut prin geniul și arta sa oratorică, predicile sale din toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, aducând pe calea cea dreptă mulți credincioși.

Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale i-au adus mulți dușmani printre care și curtea imperială. Astfel, după două demiteri din funcția de patriarh, Eutropiu și Eudoxia, reușesc să-l deporteze la Pityus, un mic oraș pe malul de est al Mării Negre. El a murit pe drum spre această localitate, la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaștele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.

Când racla cu sfintele moaște a ajuns în portul capitalei imperiale, toți locuitorii, în frunte cu împăratul și patriarhul, au ieșit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoții au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a așezat în genunchi sub racla Sfântului și a cerut iertare în numele părinților săi, împăratul Arcadius și împărăteasa Eudoxia: „Iartă, părinte,greșeala ce ți s-a pricinuit ție din invidie!”.

Racla cu Sfintele Moaște a fost îngropată în Sfântul Altar, lângă Moaștele Sfântului Grigorie Teologul

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 26 ianuarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 26 ianuarie 2025:

Loto 6/49: 25, 49, 28, 33, 23, 43

Loto 5/40: 21, 25, 40, 10, 22, 34

Joker: 26, 4, 2, 32, 28 +6

Noroc: 3, 0, 0, 3, 3, 6, 7

Noroc Plus: 8 1 2 9 8 9

Super Noroc: 3 4 9 7 7 0

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

“România  literară” nr. 3 din 2025.  La rubrica “Poemul săptămânii”, Gellu Dorian publică  “Poveste fără final”.  Reţin ultima parte: “nimeni nu era fericit, / nimeni nu ştia ce povesteşte, / doar povestea îi ţinea în viaţă, / viaţă ce semăna cu bulgărele de zăpadă în faţa unui cuptor încins, // toată noaptea am povestit / iar în zori n-am avut cui să-i spun povestea / mototolită în bulgărele de hârtie / aruncat în coş – // nu pot şti acum dacă eu sunt cel care a ascultat / ceea ce eu am povestit toată noaptea  / sau cel care mă trezea din somn era / poemul acesta scris pentru eminescu.”;

“România literară nr. 3 din 2025. La rubrica “Pieziş”, Dan Stanca publică “O posibilă interpretare”. Sistematizăm: 1. “Pe mine, de când mă ştiu, m-au impresionat în Apocalipsă cele trei embleme: FIARA, NEÎNFRÂNATA şi PROFETUL MINCINOS. Acestea formează triada care va dirija sfârşitul lumii. De subliniat că ele se pot manifesta oricând şi oriunde. Ele sunt peste tot, în America, în Australia, în România”;  2. “Aşa că ne întoarcem în ograda naţională. Cine ar putea fi FIARA? Nu mă pot gândi decât la George Simion. Are o figură colţuroasă, maxilare pătrate, ochi uşor exoftalmici, umeri puternici, bicepşi, pectoral. Nu pot să uit secvenţa din Parlament când s-a repezit la gâtul acelui sfrijit ministru al Economiei sau al Energiei, Virgil Popescu parcă-l chema, gata să-l sfâşie cu colţii lui de carnasier”; 3. “Cine ar putea fi NEÎNFRÂNATA? Aici nu există niciun dubiu. Nu poate fi alta decât Diana Şoşoacă. Voluminoasă, corpolentă, cu glandele surescitate, dominatoare şi neîngrădită, se manifestă exploziv şi nu are niciun pic de reţinere”;  4.“Şi în sfârşit ajungem la PROFETUL MINCINOS, nimeni altul decât misteriosul şi dubiosul Călin Georgescu. Aici lucrurile sunt mai complicate. Domnia sa se caracaterizează printr-un fel de cult al discreţiei”;

“România literară”nr. 3 din 2025. Cristian Pătrăşconiu publică un interviu cu Nora Iuga la cei 94 de ani pe care i-a împlinit.  Ce mai spune distinsa poetă: 1. “nu înseamnă că toţi scriitorii de poezie sunt artişti “pur sânge”, pentru că nici caii de curse nu sunt toţi cai arabi”; 2. “am citit de curând, nu mai ştiu în ce carte, că până şi venerabilul Kant a spus că una din calităţile definitorii ale poetului e originalitatea”; 3. “poezia este asociată cu visul, cu “omul începuse să vorbească singur…”; 4. “îmi place şi acum ceaţa foarte mult, pentru că atunci când nu mă văd, am senzaţia că sunt de 5 ani”; 5. “mama a insistat să mă cheme… Nora, pentru că se pare că a citit ea undeva că o mare iubire a lui Beethoven se numea Nora”; 6. “nu cred că ştim vreodată când se naşte poetul (sau prozatorul) din noi”; 7. “scrisul e singurul colac de salvare care te poate apăra de singurătate”; 8. “eu cred că realitate nu e strâmtă, ea poate fi infinită”; 9. “a fi fericit este egal cu a fi încărcat de responsabilităţi”; 10. “Paradisul cărţilor e o făcătură, fiindcă presupune şi un Iad”;

„Lumina de Duminică” nr. 3 din 19 ianuarie 2025.  Daniela Şontică publică un interviu cu botoşăneanul Theodor Damian, preot, scriitor, doctor în teologie şi profesor universitar în New York. Întrebat despre relaţia cu Eminescu, răspunde: „Pentru mine Eminescu rămâne reperul central al culturii române, de aceea am şi numit cenaclul românesc din „New York „Mihai Eminescu”. Cinstirea imaginii lui este imperativă precum cea a cinstirii marilor noştri domnitori, ctitori de neam: Ştefan cel Mare,  Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş şi toţi ceilalţi, fără de care neamul nostru nu ar mai fi existat.  De aceea, în fiecare an,  timp de 30 de ani, la New York am organizat simpozionul „Mihai Eminescu” în ianuarie, invitând profesori, cercetători, scriitori români să prezinte prelegeri pe teme ce le stabileam anterior, toate ţinând de viaţa şi opera lui Eminescu. Şi da, în contextul dificil al tendinţelor de deznaţionalizare, de uitare a rădăcinilor, de ridicularizare a identităţii naţionale, de atacuri asupra fiinţei neamului nostru, cred  că raportarea noastră la Eminescu, la istorie, la valorile perene  ale culturii şi spiritualităţii româneşti, pentru că este o luptă, reprezintă un act de curaj şi un mod necesar de a fi”;