O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
MIHAI EMINESCU, DICHTER
Doi mari colecţionari şi mari iubitori de Eminescu scot la Botoşani o plachetă bibliofilă cu titlul “Mihai Eminescu în creaţia poeţilor botoşăneni” (Editura “Axa”, Botoşani, 2024). Ei se numesc Nicolae Iosub şi Mihai C. V. Cornaci. Placheta este dedicată Luceafărului poeziei româneşti, editată la sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril, ziua când Poetul îşi sărbătorea ziua onomastică. În loc de prefaţă, autorii au ales poezia “Cărţile” a lui Mihai Eminescu: “Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale, / Prieten bland al sufletului meu; / Isvorul plin al cânturilor tale / Îmi sare-n gând şi le repet mereu. // Atât de crud eşti tu, şi-atât de moale, / Furtună-I azi şi linu-i glasul tău; / Cu Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe / Şi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe. // Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, / M-ai învăţat ca lumea s-o citesc, / Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala: / S-aduc cu tine mi-este toată fala”.
Autorii adaugă un laudaţio cu titlul “Mihai Eminescu, Dichter” (pp.5 – 15), punând accent pe predilecţia, încă din copilărie, pentru carte a poetului, pentru însuşirea limbii germane, despre lecturile lui Eminescu şi aplecarea sa spre poezie. Eminescu a scris versuri încă din fragedă tinereţe şi a avut ca ideal gloria literară pe care a şi obţinut-o încă din timpul vieţii sale fiind declarant “cel mai mare poet roman”. De fapt, continuă autorii, el a fost conştient tot timpul de valoarea sa. Eminescu a impus în literatura română o nouă disciplină numită “eminescologie”. Spun cei doi autori: “Tonul în eminescologie l-a dat George Călinescu cu monografia sa “Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu”, apărută în trei ediţii: 1932, 1933, 1938.”
Dintre poeţii botoşăneni care au scris despre Mihai Eminescu şi care şi-au găsit loc în placheta în discuţie sunt: Aurora Adam, Mirela Butacu, Elena Diana Baltag, Artur Enăşescu, Demostene Botez, Dorel Mihai Gaftoneanu, Lucia Olaru Nenati, Ovidiu Chelaru, Dumitru Lavric, Maria Baciu, Vasile Larco, Vasile Tănase, Mihaela Ciubotariu, Rodica Lecu, Victor Teişanu, Maria Panciuc-Bucătaru, George Mihuţă, Costel Zăgan, Haralambie Ţugui, Nora Guţu, Clemenţa Vasilică Ciubotariu, Georgeta Bolea, Dumitru Petraş, Mihaela Ghizu şi Liliana Burac. Nu sunt singurii botoşăneni care au dedicat poezii lui Mihai Eminescu. Ca să dau un exemplu, aş aminti tripticul, ca o coloană a infinitului, al lui Al. D. Funduianu, şi intitulat “Eminesciene”: “Milostive / Iisuse – / Haosul / Adulmecă / Icoana Poetului // Există / Mistere / Idealuri / Neant / Există / Solitudine / Ca / Univers… // Ideal / Profetic / Omul / Tutelar / Eminescu / Şi / Templul său / Infinit de gânduri” (vezi “Şi iată… şi alte versuri”, Editura “Geea”, Botoşani, 1999, p. 76. ).
Mihai C. V. Cornaci şi Nicolae Iosub consideră că „poeţii botoşăneni au încercat şi ei, cu teamă şi reţinere, să compună versuri care să-l omagieze pe genialul poet, au scos şi câteva cărţi cu poezii dedicate Poetului, dar din păcate, prea puţin, pentru intelectualitatea din judeţul în care s-a născut cel mai mare poet român”.
Am ales pentru final două poezii dedicate lui Eminescu ce aparţin Mariei Baciu: Poetul – „Visător şi foarte singur / Ros de gânduri nepereche, / Trece, peste veac, Poetul, / Ziditor de limbă veche. // Şi adesea se opreşte, / Fiindu-şi paşii foarte grei… / Întorcând priviri spre lume, / Amiroase flori de tei. // Unde se îndreaptă oare / Cu privirea lui de vânt, / Printre stele căzătoare / Pe un petic de pământ? // Ce istorie îl cheamă, / De se află printre noi / Poate vrea să împlinească / Judecata de apoi…”; Pe planeta Eminescu – „Pe planeta Eminescu / Plopii tremur de iubire; / Curge-albastră, din izvoare / Melodia lor subţire. / Iar, prin crânguri, nunţi vrăjite, / Poartă cântecul iubirii. // Lacul tremură oglinda, / Şi pe luciul ei, trec mirii, / Fericiţi şi ninşi de floare / Căutând cărări în crânguri… / Eminescu trece singur / Totdeauna printre singuri…”.