Unitatea administrativ-teritorială Dângeni, județul Botoșani organizează în data de 16.04.2025 ora 10:00 licitație publică pentru închirierea pe o durată de 10 ani a unui spațiu care poate fi folosit ca și farmacie cu o suprafață de 45,44 mp la care se mai adaugă o suprafață de 39,55 mp care este folosit ca și spațiu comun.

Documentele necesare se pot ridica de la sediul Primăriei Comunei Dângeni începând cu data de 7.04.2025, costul și condițiile de plată pentru obținerea documentelor potrivit prevederilor OUG nr. 57/2019 este de 50 lei ce se achită la casieria Primăriei.

Ofertele se pot depune la sediul Primăriei începând cu data de 09.04.2025 până pe data de 15.04.2025.

Relațiile suplimentare se pot obține telefonic la: 0742856793 sau la sediul Primăriei.

Ai ajuns în punctul în care știi că meriți mai mulți bani. Muncești din greu, ai rezultate bune, colegii te respectă, șefii se bazează pe tine, dar… salariul tău a rămas același. Nu-i așa că e frustrant? Asta pentru că mărirea de salariu nu vine de la sine. Trebuie să o ceri, dar să știi exact când și cum să o faci, ca să nu fii refuzat. Nu e vorba doar de noroc, ci de strategie. Dacă ai abordarea potrivită, vei pleca din biroul șefului cu un zâmbet larg și un salariu mai mare, scrie playtech.ro.

Momentul perfect: când să ceri o mărire?

Nu te duci la șef într-o zi haotică, când e stresat și are alte probleme. Nici după o perioadă în care firma merge prost sau s-a tăiat din bugete. Cel mai bun moment să ceri o mărire de salariu este după ce ai demonstrat că aduci valoare. Dacă tocmai ai finalizat un proiect de succes, ai adus economii companiei, ai crescut vânzările sau ai îmbunătățit ceva semnificativ, acum e momentul. Efectul e mai puternic dacă cererea vine imediat după ce ai făcut ceva impresionant.

Mai există și alte momente strategice: la final de an, când se fac evaluările de performanță, sau după un an de muncă în firmă, dacă ai dovedit că ești indispensabil. Dacă firma are rezultate financiare bune și se fac angajări, e clar că există bani. De ce să nu fie și pentru tine?

Cum pregătești terenul?

Nu intri în birou pur și simplu și spui „Vreau mai mulți bani!”. Asta e rețeta sigură pentru un refuz. În schimb, trebuie să ai un „dosar” în minte cu toate motivele pentru care meriți mai mult. Fă o listă clară cu realizările tale, economiile pe care le-ai adus companiei, responsabilitățile în plus pe care le-ai preluat. Ai crescut vânzările? Ai adus un client nou? Ai eficientizat procesele? Ai învățat ceva nou care te face mai valoros? Fiecare detaliu contează.

Un alt truc este să cercetezi piața. Vezi cât se plătește pentru poziția ta în alte companii. Dacă descoperi că angajații cu aceleași competențe ca tine câștigă cu 20-30% mai mult, e un argument solid. Nimeni nu vrea să piardă un angajat bun doar pentru că nu i-a oferit salariul corect.

Cum formulezi cererea ca să primești un „DA” rapid?

Tonul face diferența între succes și eșec. Nu te plângi că ai nevoie de bani, nu aduci în discuție probleme personale. Șefii vor rezultate, nu emoții. Abordarea corectă este una profesionistă: „În ultimul an am contribuit la X și Y, am crescut eficiența echipei, am adus clienți noi și am preluat responsabilități suplimentare. Cred că este momentul să discutăm o ajustare a salariului care să reflecte aceste contribuții.”

Dacă ești pregătit cu argumente solide și ai încredere în tine, răspunsul va fi mult mai greu de refuzat. Important este să eviți să ceri o sumă anume din prima. Mai bine îl lași pe angajator să vină cu o ofertă. Dacă e sub așteptările tale, poți negocia elegant spunând: „Mă așteptam la o valoare mai aproape de X, având în vedere impactul pe care l-am avut.”

Ce faci dacă totuși ești refuzat?

Se poate întâmpla, chiar dacă ai făcut totul bine. Uneori, compania nu are buget sau politica salarială nu permite măriri în acel moment. Dacă primești un „nu”, nu pleca cu capul plecat. Întreabă ce ai putea face pentru a merita o mărire în viitor și cere un termen clar: „Ce ar trebui să îndeplinesc ca să discutăm din nou peste trei luni?”

Dacă nu primești un răspuns clar sau dacă simți că nu există interes să fii recompensat corect, poate e timpul să îți reevaluezi opțiunile. Piața muncii e dinamică, iar dacă ai competențe valoroase, vei găsi un angajator care să te plătească pe măsura muncii tale.

Banii nu vin la cei care așteaptă, ci la cei care cer!

Dacă nu ceri, nu primești. E simplu. Angajatorii nu îți vor crește salariul din proprie inițiativă, pentru că e mai convenabil pentru ei să te plătească la nivelul actual. Dar dacă vii cu argumente solide, îți alegi momentul perfect și îți formulezi cererea inteligent, ai toate șansele să obții o mărire fără emoții.

Acum știi ce ai de făcut. E timpul să îți iei inima în dinți și să ceri ceea ce meriți!

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Ambasada americană în România a anunțat, miercuri că, începând din 7 aprilie, persoanele care solicită viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere pentru a-şi programa interviul, scrie alba24.ro.

„Începând cu 7 aprilie 2025, toţi solicitanţii de viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere DS-160 pentru a-şi programa interviul”, au scris reprezentanții Ambasadei SUA în România, într-o postare pe Facebook.

Înainte de interviu, solicitanții trebuie să verifice dacă au completat și trimis formularul DS-160 online și să se asigure că numărul codului de bare de pe pagina de confirmare DS-160 corespunde cu cel utilizat pentru programarea întâlnirii.

În cazul în care numerele nu corespund, solicitanților care și-au programat întâlnirea folosind un formular incomplet sau incorect nu li se va permite să susțină un interviu și li se va solicita să își reprogrameze întâlnirea prin intermediul USTravelDocs.com, folosind numărul de cod de bare DS-160 corespunzător.

Ambasada transmite că secția consulară nu poate modifica sau actualiza numerele codului de bare DS-160 în numele solicitanților.

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Formularul DS- 160

Formularul DS-160 („Online Nonimmigrant Visa Application”) este o cerere online utilizată pentru a solicita toate vizele de neimigrant în SUA, inclusiv vizele de vizitator B-1/B-2, vizele K (logodnic), vizele de student F-1 și vizele de muncă, precum H-1B, O-1 și altele.

În esență, pentru orice tip de viză temporară necesară pentru a intra în Statele Unite, va trebui completat și trimis online formularul DS-160.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Daniel Sur, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, reluând o idee a lui Yuval Noah Harari despre viitorul omului: „…crede că principala boală de care va suferi omul într-un viitor imediat este irelevanţa. Că omul va deveni inutil…”;

Constantin Cubleşan definind poezia: „O emoţie care se materializează în cântec”;

Vă rog să vă opriţi asupra unui poem scris de Alexandru Florin Rădulea şi care  se intitulează „a cumpăra un zbor”:

„a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să-ţi dai bocancii jos şi să zbori?

eu nu am fost în stare să-i răspund;

cuvintele pe care le-aş fi putut răspunde

se ridicau spre văzduh, precum sufletul unui muribund.

a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să te descalţi şi să zbori cât mai sus?

– cum să zbor? am întrebat ulterior

– să zbori, aşa, în mintea ta de vinecior

că, oricum, ai acolo spaţiu din belşug;

îmi spuse îngerul cu un oarecare prieteşug.

iar eu, naiv şi curios din fire, am întrebat

– şi unde să zbor, mă rog?

– spre binele tău

mi-a răspuns îngerul, înălţându-se uşor.

(vezi „Apostrof” nr. 5 din 2019)

Scriitorul, jurnalistul şi scenaristul Didier Decoin, secretarul general al Academiei Goncourt,  acordă un interviu Despinei Jderu (vezi „Observator cultural nr. 975 din 2019). La un moment dat, Didier Decoin ne recomandă doi scriitori francezi clasici: „Cei doi scriitori clasici la care mă întorc mereu sunt Proust şi Malraux. Revin la observaţiile lui Proust şi la umorul lui, la reuniunile organizate la Madame Verdurin, care mă amuză cumplit. Fraza lui Proust nu mi se pare dificilă. Trebuie să te arunci în ea şi apoi să înoţi. Un alt scriitor pe care îl recitesc este Alexandre Dumas. Este formidabil. Singurul care a reuşit tot ceea ce a făcut. I-am cerut lui Jacques Chirac să-l primească în Pantheon. Preşedintele m-a chemat la Elysee şi m-a întrebat: „Chiar credeţi că este un scriitor enorm şi merită să fie în Pantheon?” „Domnule preşedinte, chiar cred”, i-am răspuns. Pe lângă tot ceea ce a scris, a fost un om desăvârşit. A luptat împotriva pedepsei cu moartea, a rasismului, a misoginismului, toate sunt problemele societăţii de astăzi. Dacă cineva merită să intre în Pantheon nu doar ca scriitor, ci şi ca om, este Dumas. Cortegiul funerar a fost urmat de o femeie de culoare, într-o ceremonie extraordinară dedicată primirii lui Alexandre Dumas la Pantheon.”;

Ion Simuţ, în „Familia” nr. 5 din 2019, publică eseul (mai mult un articol de opinie) intitulat „Elegie pentru revistele literare”. Articolul este dur şi merită citit pentru obiectivitatea opiniilor. Menţionăm că a fost reluat şi în„Observator cultural nr. 975 din 2019. Reţinem concluzia mare: „…avem o presă literară inflaţionistă, şablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerţială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluţii sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întâi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-şi recunoaşte boala şi simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”;

Ion Simuţ, în “Observator cultural”  nr. 975 din 2019, despre revistele literare de azi:

1. a) “Revistele de cultură, (cu cele trei excepţii: “România literară”, “Dilema veche” şi “Observator cultural”) nu au difuzare, nu au vizibilitate pe piaţă, nu au public, din nefericire, şi nu fac nimic pentru a-l identifica şi a-l câştiga; aproape tot tirajul se dă colaboratorilor, celorlalte reviste şi prietenilor;
2. b) “Revistele de cultură nu au orizont şi spirit jurnalistic: adună literatură şi recenzii uşurele, complezente, pe care le împachetează neatractiv şi neproblematic; revistele noastre nu au întrebări, nu au nelinişti, nu fac investigaţii, nu ridică problem în domeniul culturii”;
3. c) “Revistele de cultură sunt făcute predominant de poeţi, rămăşiţe de mentalitate ale vechii epoci, dar poeţi buni, care burduşesc sumarul cu poezie şi îşi închipuie că au dat lovitura; poezia a căzut din rangul comunist în această epocă de piaţă, dar nimeni nu vrea să vadă, se iluzionează că tot genul liric se poartă; din păcate, nu se mai poartă, iar la recitalurile USR elevii aduşi cu forţa râd pe înfundate şi se distrează”;

Deschid „România literară” nr. 27 – 28 din 2019. La „poemul săptămânii” e prezent Gellu Dorian cu „Literatura”.  Reţin câteva versuri: „întâi de toate priveşti prin gaura cheii din pagină / şi deodată sânge, şi deodată iubire, şi deodată ură / şi deodată totul, / apoi închizi uşa, între coperte e linişte ca în rai, / în afara lor e ca în iad, dar fără iad nu poţi alege raiul, / fiecare pagină e o ţară în care emigrezi…”;

Preşedintele ARACIP, Şerban Iosifescu, în „Ziarul Lumina” din 8 iunie 2019, declară: „Sistemul de învăţământ nu este nici echitabil şi nici just, nu este just inclusiv în repartiţia resurselor, pentru că, pe de o parte, cei care au – au şi mai mult, iar cei care nu au – au mai puţin şi se produce chiar un transfer invers de resurse de la cei care nu au la cei care au”;

La editura „Baroque Books & Arts” din Bucureşti a apărut volumul „Citeşte! Te rog, citeşte!”  semnat de Felicitas von Lovenberg. Simona Preda, în „România literară” nr. 27 – 28 din 2019, publică o cronică în care include şi „cele zece drepturi inviolabile ale cititorului” în propunerea scriitorului francez Daniel Pennac:

1. a) „dreptul de a nu citi”;
2. b) „dreptul de a sări pagini”;
3. c) „dreptul de a nu citi o carte până la capăt”;
4. d) „dreptul de a reciti”;
5. e) „dreptul de a citi orice”;
6. f) „dreptul la bovarism (adică dreptul de a interpreta romanul ca pe o realitate);
7. g) „dreptul de a citi oriunde”;
8. h) „dreptul de a răsfoi”;
9. i) „dreptul de a citi cu voce tare”;
10. j) „dreptul de a tăcea”;