O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
(DICȚIONAR SPECIAL)
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
(DICȚIONAR SPECIAL)
REGULILE (VERSIFICATE) ALE CHIBIŢULUI DE ŞAH: Aparţin scriitorului Mihail Sadoveanu, cunoscut şi ca un mare iubitor al jocului de şah. Le-am întâlnit redate de Ştefan Bolea în “Apostrof” nr. 8 din 2021:
1. Să tacă;
2. Gesturi să nu facă;
3. Orice sfat să lese;
4. Să n-atingă piese;
5. Să nu fredoneze;
6. Să n-aprecieze;
7. Să nu facă glume;
8. Să nu ne afume;
9. Să nu facă semn;
10. Să fie de lemn.
CUPLUL TAXONOMIC HIPOTONIE ŞI HIPERTONIE LITERARĂ: Propunerea aparţine Alinei Baku. L-am întâlnit explicat de Dan Gulea în „Apostrof” nr. 8 din 2021, după ce a citit atent volumul autoarei amintite, „Vindecarea prin literatură. Reprezentări ale maladiei în romanul românesc (1960 – 1980)”, apărut la Editura Muzeului Literaturii Române în 2019. Sistematizează Dan Gulea: „HIPOTONICII propun o literatură a unui spaţiu deschis, fără încrâncenări, urmând o mişcare regresivă de întoarcere, un ritm epic redus, semnificative fiind evenimentele, ele însele întâmplate într-un trecut întunecat. Sunt romane scrise de Sorin Titel, Romulus Guga, Constantin Ţoiu, George Bălăiţă. HIPERTONICII (cum ar fi Augustin Buzura, Nicolae Breban sau Dumitru Ţepeneag creează o literatură tensionată”.
CURENTUL METAMODERNIST: L-am întâlnit descris de Alex Ciorogar în eseul său “Poezia românească extrem-contemporană” din “Dilema veche” nr. 908 din 2021: “Pare să cuprindă astăzi nu mai puţin de două generaţii biologice extrem de bine conturate în cercetarea sociologică recentă: a) GENERAŢIA Y (între aproximativ 24 şi 35+ de ani); b) GENERAŢIA Z (între aproximativ 16 şi 23 de ani). Această ultimă promoţie lirică e compusă din absolvenţi / absolvente de Litere, complet alfabetizaţi / alfabetizate digital, având acces la orice tip de (re)surse (autohtone ori de aiurea) şi cunoscători / cunoscătoare, aşadar, a câtorva limbi străine pentru care experienţele liberalizatoare (sex, arte, droguri) nu mai constituie o noutate, iar direcţiile gândirii poststructuraliste nu mai par ceva spectacular. Contracultura nu mai şochează nici ea şi nu mai produce adevărată emulaţie. Pentru ei, avangarda e istorie şi tendinţă, la fel cum manierismul nu mai reprezintă un pericol, iar stângismul e prelucrat ca accesoriu, într-un climat în care audiovizualul domină logica compoziţională. Dinamica şi formele literaturii extreme-contemporane sunt, aşadar, rezultatele acestor conflicte şi a colaborării între tradiţie şi noua cultură digitală”;
TRANSVALUAREA: Concept care aparţine sociologului şi filosofului francez Raphael Loigier pe care l-am găsit explicat de Linda Maria Baros în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2021: „Transvaluarea, precizează autorul, ar presupune o decompartimentare a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei; ar echivala, altfel spus, cu chestionarea fundamentelor acestor relaţii şi cu investirea lor cu noi semnificaţii. Bărbatul „s-ar exersa” în acest mod „în vederea ieşirii sale din definiţia rigidă a virilităţii”, iar femeia, din cea a fragilităţii ei. Ar fi judicios să adăugăm, o fragilitate care este, ca şi virilitatea, o construcţie identitară. E de la sine înţeles faptul că o reevaluare profundă a tuturor construcţiilor identitare este întrutotul indispensabilă şi că ar fi un pas înainte pe care societatea l-ar datora atât mişcării #METOO, cât şi celorlalte mişcări de apărare a drepturilor femeilor care au precedat-o”.
NOCTURNALUL: Este denumirea unei noi specii literare inventată de belgianul Franz Hellens. Am întâlnit-o explicată de Ovidiu Lorenz în articolul său „Trei pactizanţi cu visul” din „Dilema veche” nr. 910 din 2021: „Intitulat chiar aşa, [NOCTURNAL], volumul său în cauză cuprinde, alături de alte 15 povestiri, un mic jurnal de vise ce acoperă intervalul 1-2 octombrie 1918 – 12-13 ianuarie 1919, în care putem repera un pact onirografic: „Am luat hotărârea să relatez aici noapte de noapte principalele întâmplări din viaţa mea nocturnă şi lucrurile pe care le-am văzut în vise”.
IPOTEZA STEPHEN HAWKING: Se mai numeşte şi IPOTEZA PROTECŢIEI CRONOLOGICE, a fost formulată de Stephen Hawking şi am întâlnit-o reluată de Constantin Raveca Buleu în eseul „Călătorii în trecut” şi publicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 8 din 2021. Spune Stephen Hawking: „O călătorie în trecut este, ca atare, imposibilă, ea fiind pur şi simplu contrazisă de legile fundamentale ale fizicii. Dar e posibilă în domeniul literaturii sau istoriei”.
PRE-LITERATURA: Concept inventat, pornind de la o realitate evidentă, de poetul Ion Mureşan. A fost enunţat pentru prima dată într-un eseu publicat în revista „Vatra” din 17 august 2017, şi reluat în volumul său „Indulgenţe” (publicistică, Editura „Charmides”, 2020). Spune Ion Mureşan: „Pre-literatura este vârsta cea mai fericită a literaturii. Pre-literatura este copilăria literaturii. Nimic nu este în literatură care să nu fi fost înainte în pre-literatură. Pre-literatura este Paradisul literaturii. Pre-literatura este bâlba genială. Riscând, aş spune că pre-literatura e adevărata literatură. Pre-literatura o scriu pre-scriitorii. Rare şi discutabile şi, să zicem, nefericite, sunt cazurile de scriitori care să nu fi fost înainte pre-scriitori. Pre-literatura şi pre-scriitorul nu sunt nişte concepte pe care mă strădui acum să le inventez. Ele există cu asupra de măsură. Şi cu asupra de măsură sunt ignorate.”
PARABOLA DRUMULUI ÎN ARTĂ: Aparţine pictorului Corneliu Baba şi cu această parabolă îşi deschidea lecţiile în faţa studenţilor. Am găsit-o prezentată de Grigore Ilisei într-un articol despre pictorul Corneliu Ionescu şi publicat în “Ziarul Lumina” din 7 decembrie 2021: “Ucenicul se trezeşte într-o încăpere sferică cu mai multe uşi. Vrea să o părăsească şi bate rând pe rând la fiecare ieşire. Nici una nu se deschide. Toate-s ferecate. Ce-i rămâne de făcut tânărului pictor? Trebuie să-şi croiască ieşirea sortită lui spre a putea dobândi un loc al său într-un univers suprapopulat.”