O explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl în 1986 a răspândit un nor radioactiv peste mari părți ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei și Federației Ruse. Aproape 8,4 milioane de oameni din cele trei țări au fost expuși radiațiilor, scrie AGERPRES.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistență internațională abia în 1990. În același an, Adunarea Generală a adoptat rezoluția 45/190, solicitând ‘cooperare internațională pentru a aborda și atenua consecințele de la centrala nucleară de la Cernobîl’. Acesta a fost începutul implicării Organizației Națiunilor Unite în redresarea de la Cernobîl. A fost înființat un Grup de lucru pentru a coordona cooperarea la Cernobîl, arată https://www.un.org/.

În 1991, ONU a creat ”Chernobyl Trust Fund”.

Din 1986, familia de organizații ONU și mai multe ONG-uri importante au lansat peste 230 de proiecte diferite de cercetare și asistență în domeniile sănătății, siguranței nucleare, reabilitării, mediului, producției de alimente curate și informației.

În 2002, Națiunile Unite au anunțat o schimbare în strategia Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung. PNUD (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) și birourile sale regionale din cele trei țări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaționale, naționale și publice care vizează dezvoltarea durabilă a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Rețeaua Internațională de Cercetare și Informare privind Cernobîlul (ICRIN).

La 8 decembrie 2016, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care desemna ziua de 26 aprilie drept Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl. În rezoluția sa, Adunarea Generală a recunoscut că, la trei decenii de la dezastru, persistă consecințe grave pe termen lung, iar comunitățile și teritoriile afectate se confruntă în continuare cu nevoi conexe.

Finalizarea amplasării noii structuri de izolare peste vechiul sarcofag a reprezentat o etapă importantă atinsă în 2019, 2,2 miliarde de euro fiind furnizate de peste 45 de națiuni donatoare prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Noua clădire de izolare a fost predată Guvernului Ucrainei pe 10 iulie 2019. Amploarea proiectului, în ceea ce privește cooperarea internațională, îl face unul dintre cele mai importante din domeniul securității nucleare.

Istoria accidentului nuclear de la Cernobîl

Accidentul de la Cernobîl din 1986 a fost rezultatul unei proiectări defectuoase a reactorului, operat de personal insuficient instruit, explică https://world-nuclear.org/. Explozia cu abur și incendiile rezultate au eliberat în mediu cel puțin 5% din miezul radioactiv al reactorului, provocând depunerea de materiale radioactive în multe părți ale Europei.

Doi muncitori ai centralei Cernobîl au murit din cauza exploziei din noaptea accidentului. Printre victime s-au numărat pompierii care au intervenit la incendiile inițiale de pe acoperișul clădirii turbinelor, iar 28 de persoane au murit în următoarele săptămâni, ca urmare a sindromului iradierii acute. Aproximativ 350.000 de persoane au fost evacuate în urma accidentului.

Complexul energetic de la Cernobîl, situat la aproximativ 130 km nord de Kiev, Ucraina, și la aproximativ 20 km sud de granița cu Belarus, cuprindea patru reactoare nucleare. Unitățile 1 și 2 au fost construite între 1970 și 1977, iar unitățile 3 și 4 au fost finalizate în 1983. Alte două reactoare erau în construcție în momentul accidentului. La sud-est de centrală, a fost construit un lac artificial de aproximativ 22 de kilometri pătrați, situat lângă râul Pripiat, un afluent al Niprului, pentru a furniza apă de răcire reactoarelor.

Această zonă a Ucrainei avea o densitate scăzută a populației. La aproximativ 3 km distanță de reactor, în noul oraș Pripiat trăiau 49.000 de locuitori. Orașul vechi Cernobîl, care avea o populație de 12.500 de locuitori, se află la aproximativ 15 km sud-est de complex. Pe o rază de 30 km de la centrala electrică, populația totală era între 115.000 și 135.000 de locuitori la momentul accidentului.

Accidentul a provocat cea mai mare eliberare radioactivă necontrolată în mediu înregistrată vreodată pentru orice operațiune civilă, iar cantități mari de substanțe radioactive au fost eliberate în aer timp de aproximativ 10 zile. Acest lucru a cauzat perturbări sociale și economice grave pentru părți mari ale populației din Belarus, Rusia și Ucraina. Doi radionuclizi, iodul-131, cu durată scurtă de viață, și cesiul-137, cu durată lungă de viață, au cântărit greu în doza de radiații. Se estimează că tot gazul xenon, aproximativ jumătate din iod și cesiu și cel puțin 5% din materialul radioactiv rămas în miezul reactorului Cernobîl 4 (care avea 192 de tone de combustibil) au fost eliberate în urma accidentului. Cea mai mare parte a materialului eliberat s-a depus în apropiere sub formă de praf și resturi, dar materia mai ușoară a fost transportată de vânt peste Ucraina, Belarus, Rusia și, într-o oarecare măsură, peste Scandinavia și Europa.

Orașul Pripiat, unde locuiau operatorii centralei, a fost evacuat pe 27 aprilie 1986. Până pe 14 mai, aproximativ 116.000 de persoane care locuiau pe o rază de 30 de kilometri fuseseră evacuate și ulterior relocate. În anii care au urmat accidentului, alte 220.000 de persoane au fost relocate în zone mai puțin contaminate, iar zona de excludere inițială cu o rază de 30 km (2.800 km2) a fost modificată și extinsă pentru a acoperi 4.300 de kilometri pătrați.

Comitetul științific al Națiunilor Unite pentru evaluarea efectelor radiațiilor atomice (UNSCEAR) a concluzionat că, în afară de aproximativ 5.000 de cazuri de cancer tiroidian (soldate cu 15 decese), ‘nu există dovezi ale unui impact major asupra sănătății publice atribuibil expunerii la radiații, la 20 de ani de la accident’, potrivit sursei citate. Conform unui raport UNSCEAR din 2018, aproximativ 20.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost diagnosticate între 1991 și 2015 la pacienți care aveau 18 ani sau mai puțin la momentul accidentului. Raportul afirmă că un sfert din cazuri (5000 de cazuri) s-au datorat ‘probabil’ dozelor mari de radiații și că acest raport a fost probabil mai mare în anii anteriori și mai mic în anii următori. Cancerul tiroidian nu este de obicei fatal dacă este diagnosticat și tratat din timp. Conform raportului, dintre diagnosticele puse între 1991 și 2005, 15 s-au dovedit a fi fatale.

La începutul anilor 1990, aproximativ 400 de milioane de dolari s-au cheltuit pentru îmbunătățirea siguranței reactoarelor rămase de la Cernobîl. Reactorul 3 a funcționat până în decembrie 2000. Unitatea 2 a fost închisă după un incendiu în sala turbinelor în 1991, iar unitatea 1 la sfârșitul anului 1997. Aproape 6.000 de oameni lucrau la centrală în fiecare zi, iar doza lor de radiații s-a încadrat în limitele acceptate la nivel internațional.

Noua structură de siguranță (New Safe Confinement – NSC) pentru sarcofag a fost finalizată în 2017. Structura închisă ermetic are rolul de a permite inginerilor să demonteze de la distanță structura din 1986, care a protejat rămășițele reactorului de intemperii, încă din săptămânile de după accident.

Cernobîl în zilele noastre

Pe 24 februarie 2022, forțele rusești au preluat controlul asupra tuturor instalațiilor centralei nucleare de la Cernobîl. Nivelurile de control ale dozelor de radiații gamma în zona de excluziune a Cernobîlului au fost depășite. Inspectoratul de Reglementare Nucleară al Ucrainei (SNRIU) a anunțat că creșterea nivelurilor de radiații s-a datorat probabil ‘perturbării stratului superior al solului din cauza mișcării unui număr mare de mașini militare grele prin zona de excluziune și a creșterii poluării aerului’. Citirile de radiații de la fața locului au fost evaluate de AIEA ca fiind scăzute și în conformitate cu nivelurile apropiate de nivelurile de fond.

Pe 9 martie 2022, centrala de la Cernobîl a pierdut conexiunea la rețea. SNRIU a transmis că generatoarele diesel de rezervă funcționau și aveau combustibil pentru 48 de ore. Pe 13 martie, Energoatom a raportat că operatorul sistemului de transport Ukrenergo a reușit să repare o linie electrică necesară pentru restabilirea alimentării externe cu energie electrică a Cernobîlului. Amplasamentul urma să fie reconectat la rețea o zi mai târziu, dar Ukrenergo a raportat în dimineața zilei de 14 martie că linia a suferit daune suplimentare ‘din partea forțelor de ocupație’. Mai târziu, pe 14 martie, Ukrenergo a anunțat că alimentarea cu energie electrică externă a fost restabilită, iar la ora 16:45 centrala a fost reconectată la rețeaua electrică a Ucrainei.

Pe 31 martie 2022, controlul asupra amplasamentului a revenit personalului ucrainean. Din ianuarie 2023, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) are o prezență permanentă la toate centralele nucleare ale Ucrainei.

Foto: (c)  SERGEY DOLZHENKO/EPA

Pe 14 februarie 2025, o dronă a lovit acoperișul NSC și a străpuns atât învelișul exterior, cât și pe cel interior din oțel al structurii. AIEA a declarat că nivelurile de radiații din interiorul și exteriorul structurii au rămas normale și stabile. AGERPRES

Adrian Iftene, profesor universitar la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, spune că temerile societății în legătură cu inteligența artificială sunt nejustificate și că de fapt este un instrument extrem de util. Însă este descrisă drept „un cal nărăvaș”, relatează ADEVĂRUL

Utilizarea pe scară tot mai largă a inteligenței artificiale a stârnit largi controverse în societate. O parte a populației este îngrijorată de faptul că inteligența artificială va lua locul oamenilor, îi va lăsa fără locuri de muncă. Ba mai mult sunt și cei care cred în scenarii science fiction care arată că inteligența artificială va ajunge să ne controleze viețile și chiar să distrugă specia umană. Inclusiv în domeniul educațional există îngrijorări privind utilizarea excesivă a inteligenței artificiale de către elevi pentru a le rezolva automat temele dar și pentru a-i ajuta la teste.

Specialiștii în inteligență artificială spun că nu ar trebuie să ne îngrijorăm și că toate aceste scenarii sunt pur și simplu doar un rod al imaginației. Experții precizează că, de fapt, inteligența artificială este o unealtă în mâinile noastre și noi decidem dacă o folosim în interesul nostru sau nu.

„Inteligența artificială trebuie văzută ca un prieten”

Profesorul universitar doctor Adrian Iftene de la Facultate de Informatică a Universității Alexandru Ioan Cuza lucrează în zona inteligenței artificiale. Acesta spune că temerile legate de AI sunt nejustificate și că de fapt este un prieten al omului. Mai ales fiindcă o întâlnim, uneori fără să ne dăm seama, peste tot în jurul nostru. De exemplu, sistemul gps al autoturismului, roboții care ne fac curat prin casă, roboții inteligenți de bucătărie, inclusiv corectorul automat de text la telefon sau computer.

„Inteligența artificială trebuie văzută ca un prieten, ea ne poate ajuta foarte mult să eliminăm sarcinile repetitive. Gândiți-vă la roboții care ne ajută să facem curat în casă, roboții care ne ajută să facem pâine, nu ne apucăm să frământăm pâine. Astea sunt niște domenii în care am început să folosim inteligența artificială și avem încredere în ea. Sunt mult mai multe domenii, Cam în fiecare domeniu inteligența artificială poate fi folosită cu succes și eu sugerez să fie folosită cu cât mai multă încredere în anii următori”, spune profesorul doctor Adrian Iftene pentru „Adevărul”. Inteligența artificială este foarte utilă inclusiv pentru elevi și studenți.

„În momentul în care un elev, un student înțelege inteligența artificială și mai ales ce poate să facă cu inteligența artificială, este firesc cumva să fie interesați să construiască și ei soluții care să aibă în spate inteligența artificială. Este foarte multă matematică este și zona de procesare de text, de imagine, de video, zona roboticii, foarte interesante și atractive pentru copii. Își pot crea propriile jocuri, își pot crea proprii agenți inteligenți cu care să discute, să interacționeze, prin voce, prin text, sunt tool-uri de inteligență artificială nenumărate pe care ei le pot controla și le pot construi cum doresc ei. Cred că asta îi atrage foarte mult”, adaugă Adrian Iftene.

„Inteligența artificială este un ajutor pentru cei care au un anumit nivel de pregătire”

În viața de școlar sau de student inteligența artificială trebuie însă tratată cu atenție. Adică nu trebuie să facă temele sau să raționeze în locul elevului sau studentului, ci să fie utilizată pentru a elimina anumite activități inutile, repetitive. Să devină un suport, nu un organism artificial care gândește în locul școlarilor.

„Inteligența artificială este un ajutor pentru cei care au un anumit nivel de pregătire. Dacă nu ai acel nivel de pregătire, s-ar putea ca inteligența artificială să te încurce din cauză că nu înțelegi calitatea răspunsurilor pe care le primești. Nu-ți dai seama că un răspuns este greșit sau că nu este adecvat întrebării pe care ai pus-o (…) De aceea le recomand studenților, elevilor, să folosească inteligența articială când știu să rezolve o problemă, nu când nu știu să o rezolve. Inteligența artificială este foarte utilă”, precizează Iftene, de acestă dată la Radio România Iași, în cadrul unui interviu pentru „Stare educației”.

Profesorul universitar spune că nu recomandă utilizarea inteligenței artificiale la rezolvarea temelor. Tocmai pentru ca elevii să învețe să rezolve temele singuri, folosind inteligența artificială doar pentru a primi sugestii.

„La temele de la Matematică nu aș recomanda. La temele de la Limba Română, unde au de compus ceva, nu aș recomanda. Le-aș recomanda să o folosească la temele sau la proiectele unde ai nevoie de inventivitate (…) În astfel de situații le recomand elevilor să o folosească, pentru a primi idei, dar nu pentru a rezolva tema respectivă sau proiectul respectiv”, adaugă profesorul doctor Adrian Iftene pentru Radio România Iași.

„Inteligența artificială poate fi gândită ca un cal nărăvaș”

Adrian Iftene spune că depinde de noi cum folosim inteligența artificială, pentru a lucra în favoarea noastră. În primul rând trebuie să învățăm să o folosim și să o conducem în funcție de interesele noastre.

„Inteligența artificială poate fi gândită ca un cal nărăvaș. În momentul când ai un cal nărăvaș și nu știi să-l conduci, el te va arunca jos. Așa și inteligența artificială. Dacă nu știi să o folosești, să o exploatezi, va începe să halucineze și îți va da răspunsuri incorecte. Dar în momentul când știi cum să o conduci, știi cum să o folosești, știi cum să o strunești, ea te va ajuta foarte mult și va elimina foarte multe dintre activitățile tale zilnice pe care nu-ți place să le faci. Nu ne place să facem curat, să spălăm rufe, dar inteligența artificială este ascultătoare rezolvă toate aceste sarcini fără nicio obiecție și cu mare succes”, spune profesorul universitar pentru „Adevărul”. În plus, acesta adaugă faptul că nu trebuie lăsată gândirea critică pe baza inteligenței artificiale. Pentru că ea se va atrofia. La fel se întâmplă cu anumite simțuri dacă vom exagera cu utilizarea inteligenței virtuale.

profesor doctor Adrian Iftene FOTO Facultatea de Informatica Iasi (FOTO: Adevărul)

Sâmbătă este zi de doliu național pe teritoriul României, în memoria Papei Francisc.

Guvernul a aprobat, joi, în ședință, o hotărâre în acest sens.

‘Aprobăm o zi de doliu național în România în memoria Sanctității Sale Papa Francisc, sâmbătă, pe 26 aprilie, chiar în ziua funeraliilor de la Vatican. Este o decizie ce arată respectul profund pentru deschiderea sa totală și căldura arătată permanent românilor. Ca orice creștin am simțit că prezența sa a fost o binecuvântare pentru întreaga umanitate’, a precizat premierul, la începutul ședinței de Guvern.

Prin urmare, sâmbătă, toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă.

Drapelul României în bernă se mai arborează: la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ de orice grad, instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României; la punctele pentru trecerea frontierei, precum și în aeroporturi, porturi, gări și autogări; ca pavilion pe navele de orice fel și pe alte ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Aceeași obligație revine și persoanelor fizice, dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reședință.

Posturile de radio și televiziune, precum și instituțiile de cultură urmează să își adapteze programul în mod corespunzător.

Funeraliile Papei Francisc, care a murit luni, la vârsta de 88 de ani, vor avea loc sâmbătă dimineața, în Piața Sfântul Petru de la Vatican. Acesta va fi înmormântat în Bazilica Santa Maria Maggiore din centrul Romei. AGERPRES

Sfinţi români şi protoromâni Chiril, Chindeu şi Tasie, au fost trei martiri recrutaţi din rândul populaţiei autohtone daco-romane din Scythia Minor (Dobrogea), în anul 304, în cursul groaznicei persecuţii a împăratului Diocleţian. Ei au pătimit în cetatea Axiopolis, lângă Cernavoda de astăzi, unde mai târziu s-a ridicat şi o biserică în amintirea lor ale cărei ruine se mai văd şi în zilele noastre.

Sfântul Chiril era cinstit în Axiopolis, având cinci zile de sărbătoare. El a suferit chinuri pentru Hristos într-o zi de 26 aprilie. Tot în aceeași zi a pătimit și Sfântul Chindeu. Martiriul Sfântului Tasie a fost la Axiopolis, iar moaştele i-au fost aşezate în Durostorum. Din actul său martiric aflăm că era soldat în armata romană, în vremea persecuţiilor lui Diocleţian. În cinstea zeului Cronos, numit de romani Saturn, era răspândită sărbătoarea „saturnaliilor”. Cu acest prilej se alegea un soldat care timp de 30 de zile putea să-şi permită fapte nelegiuite şi ruşinoase.

După încheierea acestor zile, el urma să fie adus jertfă lui Cronos şi ucis cu săbii. S-a întâmplat să fie ales tocmai soldatul creştin Tasie. „Aprins de râvna sfântă”, după cum mărturiseşte actul său martiric, şi-a dat seama că după acele petreceri deşarte şi trecătoare, „va fi aruncat în focul cel veşnic”, încât Tasie şi-a zis: „Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci, pentru numele Domnului Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică împreună cu toţi sfinţii”.

În faţa prietenilor săi a mărturisit că este creştin şi preferă să fie adus jertfă lui Hristos. Închis fiind, neînfricatul Tasie a respins cinstirea împăraţilor de atunci, ceea ce i-a adus sfârşitul. A fost supus la multe chinuri şi în cele din urmă s-a ordonat să i se taie capul.

Sfintele moaşte au fost duse cu cinste  la Durostorum. Biserica Ortodoxă Română îi sărbătoreşte pe acești sfinți mucenici la data de 26 aprilie. Numele lor sunt pomenite într-o inscripţie descoperită în Dobrogea în anul 1947.