Erau odată, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare, doi soţi, Andronic şi Atanasia, de bun nume şi neam, fii de lătari, adică de lucrători în aur şi în argint. Erau foarte îndestulaţi în avere, dar ei aveau un obicei creştinesc vrednic de laudă. Bogăţia şi-o împărţeau în trei părţi: o parte la săraci, o parte la împodobirea bisericilor, iar a treia la trebuinţa casei lor.

Astfel, trăind în bună cucernicie, au născut doi fii, după care s-au hotărât a se nevoi în curăţie, cercetând pe cei bolnavi şi făcând milostenie săracilor. Doisprezece ani de căsnicie fericită au trecut astfel. Dar Dumnezeu a dorit să-i ridice la trăiri şi mai înalte. Într-o zi, venind Andronic de la biserică, după cântarea de dimineaţă, găsi pe copii gemând şi pe soţia Atanasia tulburată, stând la căpătâiul lor. Îşi atinse copiii cu mâna şi, suspinând, grăi: Facă-se voia Domnului! Plecă apoi la biserica Sfântului Mucenic Iulian şi zăbovi aici în rugăciune până la ceasul al şaselea.

Când se întoarse acasă, cei doi copii muriseră deja. O stihiră de la Doamne, strigat-am exprimă starea sufletească a celor doi soţi în necazul lor cel foarte mare: „Lipsitu-v-aţi de însoţirea cea drăgăstoasă a copiilor cu porunca lui Dumnezeu şi, în viaţă rămânând neschimbaţi, aţi ridicat glasul cel viteaz al lui Iov, şi aţi strigat: Domnul a dat, Domnul iarăşi a luat! Pentru aceea cu înlesnire aţi săvârşit lucrul cel dorit; şi, mutându-vă către pustietăţi şi locurile cele sfinte, cu bucurie v-aţi arătat pereche prea sfântă“. Ce s-a întâmplat aşadar după moartea copiilor? S-au hotărât să meargă „către pustietăţi“ pentru pocăinţă. Şi-i zise Atanasia soţului ei: „Domnul meu, încă de când trăiau copiii noştri voiam să-ţi spun, dar mă îndoiam şi iată că acum, după moartea lor, te rog să mă duci pe mine la o mănăstire, ca să-mi plâng acolo păcatele mele, căci Domnul, luându-i pe copiii noştri, ne va face pe noi mai buni la slujba Sa“.

Iar el i-a zis: „Să mergi să-ţi cercetezi gândul tău o săptămână şi, de nu-ţi vei schimba acest gând, ne vom sfătui despre aceasta amândoi“ (Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Ep. Romanului şi Huşilor, 1992, p 104). Frumoasă şi cuminte cerere şi înţelept răspuns. Dar şi el nutrea acelaşi gând. Aşa că, după mai multe zile în care dorul ei se aprindea tot mai mult după chemarea îngerească, înţelegând că de la Domnul este gândul acesta, au plecat amândoi spre Locurile Sfinte unde, aflând un părinte duhovnicesc, pe nume Daniil, au primit de la acesta binecuvântare ca ea să se ducă la o mănăstire de femei, iar el să rămână sub ascultarea acestuia. Doisprezece ani au trăit în acest chip.

„Curăţindu-ţi-se sufletul, Părinte Andronic, cu virtuţile cele alese, şi înfierbântându-te cu focul dumnezeieştii dragoste, te-ai lepădat de înfierbântările trupului; că aveai totdeauna dumnezeiasca rouă de sus, care te răcorea“ – zice despre nevoinţa lui o stihiră a Cântării I a Canonului. Iar despre ea aflăm dintr-o stihiră a Cântării a 6-a că „Nicidecum slăbiciunea firii n-a slăbit voirea pe care ai avut-o, o, cuvioasă, către nevoinţele ostenelilor“. Şi ce-a făcut aflăm mai departe: „Schimbându-ţi haina, ţi-ai ascuns firea cea adevărată; pentru aceasta ai săvârşit calea cea nebănuită a mântuirii“. În haine bărbăteşti, după doisprezece ani de aspră nevoinţă şi arsă fiind de soare, cu numele schimbat în Atanasie, iat-o întâlnind, sub un copac, pe un călugăr odihnindu-se.

Era chiar Andronic. Cu binecuvântarea părintelui Daniil pornise să revadă Locurile Sfinte. Ea-l recunoscu pe loc, dar se prezentă ca monahul Atanasie. Îi zise: Oare nu eşti tu ucenicul părintelui Daniil, cel ce se numeşte Andronic? El răspunse afirmativ. Se prezentă şi Sfânta şi-i mărturisi că a pornit şi ea în acelaşi loc şi-i propuse să meargă împreună cu condiţia însă de a fi în tăcere unul cu celălalt. Căzură la învoială şi vizitară Locurile Sfinte. La întoarcere, soţia îi propuse lui Andronic să-şi ceară binecuvântare de la părintele său ca să locuiască împreună cu el în aceeaşi chilie, dar cu aceeaşi condiţie a tăcerii. Sfântul plecă şi primi binecuvântarea duhovnicului său care veni şi el şi-i sfătui pe amândoi cum să trăiască ca să-şi mântuiască sufletele.

Doisprezece ani trăiră aşadar împreună fără ca el să ştie că „fratele“ de lângă el e chiar soţia lui. În sfârşit, veni vremea trecerii de aici a lui „Atanasie“. Fratele de chilie alergă la părintele Daniil să-l anunţe că părintele Atanasie se duce către Domnul. Stareţul veni repede şi-l află pe Atanasie plângând. „Trebuie să te bucuri de vreme ce mergi să-L întâmpini pe Hristos, iar nu să plângi“. Atanasie răspunse: „Nu plâng pentru mine, ci pentru părintele Andronic. Dar să ai dragoste, părinte, căci după îngroparea mea vei găsi o scrisoare sub căpătâiul meu şi, după ce o vei citi, să o dai părintelui Andronic“ (Vieţile Sfinţilor, Idem). Îşi făcu rugăciunea, se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine şi-şi dete sufletul lui Dumnezeu. Ce uimire a fost în tot pustiul acela şi în altele mai îndepărtate, când au aflat minunea aceasta. După îngroparea ei, părintele Daniil a mai rămas şapte zile cu părintele Andronic, ca să facă pomenirile obişnuite lui Atanasia şi, la plecare, vru să-l ia şi pe fiul său duhovnicesc cu sine. Acesta însă îi ceru să-l lase să fie îngropat lângă „doamna lui“.

N-a ajuns ava Daniil la chilie că şi veni un călugăr cu vestea că părintele Andronic pleacă la Domnul. Reveni iute şi anunţă şi pe părinţii care tocmai plecaseră să se întoarcă, nu atât pentru a-l mai vedea viu, ci pentru a putea să primească o ultimă binecuvântare din partea lui. Era o frumoasă dorinţă a părinţilor să fie binecuvântaţi de cineva despre care presimţeau că a ajuns la o măsură a sfinţeniei în viaţa aceasta. Şi mai ales să-l implore să se roage pentru ei în Împărăţia lui Dumnezeu: „Mutatu-te-ai cu bucurie dintru acestea vremelnice către cele de sus, şi, sălăşluindu-te împreună cu sfinţii părinţi ai noştri, adu-ţi aminte, părinte, de cei ce te cinstesc pe tine totdeauna“ (stihiră a Cântării a 9-a).
L-au îngropat cu fericita Atanasia, împreună pe pământ şi în cer.
Ca unii ce suntem pământ şi cenuşă, să zicem şi noi împreună cu ava Daniil: „Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin“.

Pompierii au fost solicitați să intervină, în această seară, pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o casă din orașul Ștefănești. Vecinii au observat flăcările și au sunat după ajutor.

La fața locului s-au deplasat, în cel mai scurt timp, două echipaje din cadrul Gărzilor de Intervenție Ștefănești și Trușești, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD, dar și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Ștefănești. Aceștia au constatat faptul că locuința ardea în totalitate. Întrucât existau informații că proprietarul, în vârstă de 63 de ani, ar putea fi în interior, pompierii au început căutările, concomitent cu acțiunea de stingere.

Din nefericire, acesta a fost găsit decedat, în holul casei.

Cauza probabilă de producere a incendiului a fost efectul termic al curentului electric generat de un aparat de încălzire lăsat sub tensiune (radiator electric).

Pentru înlăturarea pericolului de incendiu ce poate apărea pe timpul exploatării aparatelor de încălzire electrice recomandăm cetățenilor să le supravegheze în permanență.

De asemenea, trebuie să se asigure că aparatele electrice sunt prevazute cu protecție împotriva supraîncălzirii. Totodată, cele care au conductorii de alimentare uzaţi, deterioraţi sau care nu mai au ştecher nu trebuie folosite.

În cazul caloriferelor / aerotermelor/ radiatoarelor, acestea trebuie așezate la distanță față de materiale combustibile (perdele, mobilier, covoare etc.).

Șoferii care dețin permis categoria B pot conduce și tractoare agricole și forestiere din categoria Tr1, a căror viteză maximă este de 40 km/h. Echivalarea se face fără examinarea de către autoritatea competentă. Măsura ușurează munca fermierilor și sprijină agricultura locală, scrie alba24.ro. 

Președintele Nicușor Dan a semnat recent Decretul pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (PL-x 104/04.03.2024).

Astfel, permisele categoria B permit conducerea tractoarelor agricole și forestiere din categoria Tr1, fără a mai fi nevoie de un examen suplimentar.

„Permisele de conducere eliberate pentru categoria B sunt valabile şi pentru vehiculele din categoria Tr1, precum şi pentru ansamblurile formate dintr-un vehicul din categoria Tr1 şi una sau două remorci, indiferent de masa totală maximă autorizată a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule”, se precizează în lege.

Din categoria Tr1 fac parte tractoare agricole sau forestiere a căror viteză maximă constructivă este mai mică sau egală cu 40 de km/h.

Înscrierea în permisul de conducere a echivalării categoriilor B sau Tr cu categoria Tr1 se realizează în cazul eliberării unui nou permis de conducere, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Titularii permiselor de conducere categoriile B sau Tr aflate în perioada de valabilitate administrativă şi emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență ori până la împlinirea termenului prevăzut, care nu au înscrisă categoria Trl, pot conduce pe drumurile publice vehiculele din categoria Tr1, precum şi ansamblurile formate dintr-un vehicul din categoria Tr1 şi una sau două remorci, indiferent de masa totală maximă autorizată a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule, până la expirarea valabilității acestora.

Echivalarea categoriilor B sau Tr cu Tr1 se realizează fără examinarea de către autoritatea competentă.

Aproximativ 15.000 de persoane din țară și străinătate s-au închinat la racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, care a fost scoasă miercuri dimineață, la ora 6:30, pe esplanada din fața Catedralei Mitropolitane.

Potrivit organizatorilor, pelerinii care au ajuns la raclă la ora 18:00 au stat la rând aproximativ 25 minute.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Cei mai mulți dintre pelerinii care s-au închinat până acum au venit din Voluntari cu 160 de autocare.

Racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost scoasă miercuri dimineață, la ora 6:30, din Catedrala Mitropolitană pentru a fi depusă într-un baldachin special amenajat în Curtea Mitropolitană spre închinarea pelerinilor, cu prilejul prăznuirii hramului acesteia pe 14 octombrie.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Până la sfârșitul acestei zile, Iașul se află sub cod galben de ploi și vânt, motiv pentru care credincioșii care vor să ajungă la Mitropolia Moldovei și Bucovinei sunt sfătuiți să poarte îmbrăcăminte adecvată.

În preajma datei de 14 octombrie, când creștinii ortodocși sărbătoresc hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Iașiul se transformă în cel mai mare centru de pelerinaj din țară și unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj din Europa.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Pelerinii care vor merge în aceste zile pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva vor putea să se roage și la moaștele Sfântului Grigorie Palama, care vor fi aduse sâmbătă seara de la Catedrala Mitropolitană din Tesalonic, Grecia, special pentru pelerinii care vin la Iași pentru prăznuirea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.

***
Născută în Epivat (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: ‘Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Astfel, așa cum consemnează scrierile, toată viața sa și-a împărțit hainele și tot ce avea mai de preț celor sărmani și lipsiți de ajutor.

După moartea părinților, Parascheva a părăsit casa părintească din Epivat, îndreptându-se spre locurile sfinte de la Ierusalim. A început acest lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s-a închinat la moaștele sfinților din cetate.

Ajunsă la Ierusalim, după ce s-a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul și Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viață aspră și plină de nevoințe.

La 25 de ani, a părăsit mănăstirea, îndreptându-se spre casă, unde avea să trăiască smerit. La 27 de ani, Cuvioasa și-a încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare.

Moaștele sale au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr, fiind așezate la loc de cinste, după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, și unei femei pe nume Eftimia.

Trupul neputrezit și înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica ‘Sfinții Apostoli’ din Kallicrateia, unde s-a scris că au stat 200 de ani. Din Kallicrateia, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici, au fost duse la Belgrad, unde au poposit până în 1521, apoi s-au întors la Constantinopol, pentru alți 120 de ani.

În 1641, domnitorul Vasile Lupu a primit în dar, de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, moaștele Cuvioasei Parascheva.

Racla cu moaștele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galați, fiind însoțită, așa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliți greci. De la Galați, a fost adusă la Iași într-un car cu boi, înconjurată de mulțimi de clerici și credincioși.

În capitala Moldovei, Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de către Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam și de către episcopii de Roman și Huși. Pa 13 iunie 1641, Cuvioasa a fost așezată în Biserica ‘Sfinții Trei Ierarhi’, unde au stat până pe 26 decembrie 1888, când au fost scăpate dintr-un incendiu care a cuprins lăcașul de cult, ulterior fiind transferate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se află și astăzi.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este sărbătorită în întreaga Patriarhie Română, fiind considerată ocrotitoarea Moldovei, dar și a celor năpăstuiți.

AGERPRES