Protocol nou pentru tratamentul accidentului vascular cerebral. Ministerul Sănătății a introdus recent un nou protocol național pentru tratamentul accidentului vascular cerebral (AVC), document bazat pe cele mai recente ghiduri internaționale, relatează alba24.ro.

Protocolul pentru tratament intervențional al pacienților cu accident vascular cerebral acut reprezintă ansamblul de măsuri, proceduri și direcții cu privire la îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral acut în etapa prespitalicească cu scopul creșterii eficienței sistemului de urgență, precum și în faza hiperacută în cadrul intraspitalicesc.

Ordinul ministrului Sănătății pentru aprobarea Protocolului național de practică medicală privind tratamentul intervențional al pacienților cu accident vascular cerebral acut a fost publicat în Monitorul Oficial pe 11 martie.

Potrivit reprezentanților Ministerului Sănătății, accidentele vasculare cerebrale reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică din țară. Anual în România, peste 50.000 de persoane suferă un accident vascular cerebral, 85% dintre acestea fiind accidente vasculare cerebrale ischemice.

În cadrul Acțiunii Prioritare AP – AVC acut au fost tratați în anul 2024, în România, un număr de 3.161 pacienți cu AVC ischemic acut prin tromboliză intravenoasă, 1.191 prin trombectomie mecanică și peste 180 de pacienți cu hemoragie subarahnoidiană anevrismală. Numărul de pacienți tratați prin tromboliză reprezintă o rată de 9,5% din totalul pacienților cu AVC ischemic acut, iar cei tratați prin trombectomie mecanică o rată de 2,95% din totalul pacienților cu AVC ischemice acute.

Protocolul naţional de practică medicală elaborat pentru tratamentul pacienților cu accident vascular cerebral acut (AVC ischemic și hemoragie subarahnoidiană) de către experții din cadrul Comisiei de Neurologie a Ministerului Sănătățiiși precum și ai Societății de Neurologie din România vine în sprijinul acțiunilor de creștere a calității îngrijirii pacientului cu AVC acut și a creșterii accesibilității cetățenilor români în mod echitabil, la metode terapeutice la standarde europene.

Față de varianta anterioară, protocolul naţional de practică medicală se aliniază recomandărilor din ghidurile medicale actuale și permite tratarea unui număr mai mare de pacienți prin extinderea indicațiilor terapeutice respectiv tratarea trombolizei și trombectomiei, includerea unor pacienți la care AVC este constatat la trezirea din somn.

Protocol nou pentru tratamentul accidentului vascular cerebral

Potrivit protocolului, tromboliza sistemică cu rtPA (tromboliză intravenoasă) este eficientă pentru tratamentul de revascularizare al pacienților cu accident vascular cerebral (AVC) ischemic acut în primele 4.5 ore de la debutul simptomatologiei în absența contraindicațiilor. Principalele limite sunt fereastra terapeutică îngustă și faptul că acest tratament este contraindicat în cazul unor pacienți ale căror particularități clinice se asociază cu un risc crescut de complicații hemoragice.

Conform Ghidului ESO de tratament al AVC ischemice prin tromboliză intravenoasă, fereastra terapeutică de revascularizare farmacologică poate fi extinsă în anumite cazuri (ex: AVC la trezirea din somn, AVC cu debut cunoscut sub 9 ore de evoluție) dacă sunt întrunite criteriile de eligibilitate prinimagistică avansată din studiile care au analizat acești pacienți.

În anul 2015 au fost publicate primele studii clinice randomizate care au demonstrat eficiența tratamentului endovascular. Aceste tehnici includ trombaspirația/trombectomia mecanică și în unele situații tromboliza farmacologică intraarterială. Intervenția de revascularizare pe cale endovasculară poate include deasemenea necesitatea efectuării unei angioplastii și montării unui stent la nivelul arterelor cervico-cerebrale.

Obiectivele fundamentale ale tratamentului endovascular sunt:

• obținerea unei rate mai mari de recanalizare arterială prin intervenție directă în ocluziile de vas mare,
  reducerea complicațiilor hemoragice și prelungirea ferestrei terapeutice.
• Rata de recanalizare prin tromboliză i.v. este de aproximativ 40% într-o fereastră terapeutică de 4.5 ore, iar cea prin trombaspirație/trombectomie poate depăși 85%. În unele cazuri există posibilitatea de a obține un bun rezultat radiologic care nu se asociază însă cu un beneficiu clinic (recanalizare ineficientă).

Centre capabile să ofere tratament pacienților cu AVC ischemic acut

În accepțiunea noului protocol național de practică medicală, centrele capabile să ofere tratament pacienților cu AVC ischemic acut pe teritoriul României vor fi grupate în următoarele categorii:

• Centre apte să efectueze tratament endovascular – centre capabile să efectueze atât tratament prin tromboliză i.v. cât și prin proceduri endovasculare
• Centre primare – centre capabile să efectueze doar tromboliză i.v.

De asemenea, medicul neurointervenționist, în accepțiunea noului protocol național de practică medicală , este orice medic care deține un atestat de studii complementare de radiologie intervențională nivel II obținut anterior de anul 2024 la nivel național sau internațional, sau atestat de studii complementare de Neuroradiologie intervențională Nivel I sau II.

Pentru pacienții care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru tratament endovascular, centrele primare vor elabora protocoale de transfer către centrele apte să efectueze tratament endovascular.

Evaluarea eligibilității pacienților pentru tromboliză și/sau tratament endovascular trebuie efectuată cât mai rapid, pentru a reduce riscul de dizabilitate și deces și a crește rata de succes, atât pentru recanalizare,cât și pentru reperfuzia parenchimului cerebral.

În vremea dreptcredinciosului împărat Honoriu (395-423), era, în Roma cea veche, un bărbat credincios, anume Eufimian, mare dregător, cu multă avere, mii de slugi şi multe palate, iar femeia lui, Aglaida cu numele, era credincioasă şi cu frica lui Dumnezeu, dar nu avea copii. Şi erau oameni buni şi darnici, că, iubind pe Dumnezeu, iubeau şi pe săraci şi în fiecare zi puneau trei mese în casa lor pentru sărmani, văduve, străini şi bolnavi.

Adesea, Eufimian se smerea înaintea lor, zicând: ,,Nu sunt vrednic să calc pe pământul lui Dumnezeu”. Deci, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a dăruit rod pântecelui şi au născut un fiu şi, veselindu-se, l-au botezat şi i-au pus numele Alexie. Iar când s-a făcut mare, l-au dat la învăţătura cărţii şi tânărul a ajuns foarte înţelept. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creştea în sufletul lui şi dorinţa nemuririi şi a vieţii veşnice.

De multe ori, se simţea răpit în altă lume, numai la gândul veşnicei fericiri. Toate bunătăţile pământeşti i se păreau lucruri de nimic, puse alături de bucuria acestei nădejdi. Drept aceea, s-a hotărât să se lepede de toate bunătăţile cele de puţină vreme şi trecătoare ale vieţii de aici, şi, aşa, cu sufletul dezrobit de ispite, să moştenească viaţa veşnică întru Hristos. Deci, a început a se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină de păr aspră şi mult postea şi priveghea, având în suflet dorinţa de a sluji lui Dumnezeu întru feciorie toată viaţa. Dar, ca să nu-şi supere părinţii, a primit să se căsătorească, însă chiar în noaptea nunţii a fugit, în taină, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, luând din avuţiile sale aur şi pietre scumpe din destul.

Deci, a tocmit o corabie şi, plecând, s-a ascuns departe, în părţile de răsărit ale împărăţiei, tocmai în cetatea Edesa din Mesopotamia. Iar după ce s-a închinat chipului celui nefăcut de mână, adică Sfintei Mahrame trimise de Domnul Iisus lui Avgar, regele Edesei, a vieţuit acolo, necunoscut şi în sărăcie, vreme de 17 ani, locuind lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu, din cetatea aceea.

Şi-a vândut, apoi, toate lucrurile de preţ, pe care le luase de acasă, şi, împărţind la săraci preţul câştigat, s-a îmbrăcat în haine şi mai sărace şi s-a făcut pe sine ca unul din cei care cerşesc milostenie, totdeauna postind, numai puţină pâine şi apă gustând şi împărtăşindu-se în toate duminicile cu dumnezeieştile Taine ale lui Hristos. Iar, de lua vreo milostenie de la creştini, o împărţea cu ceilalţi sărăci, mai bătrâni. Şi avea totdeauna faţa lui plecată, iar mintea lui era sus, întru dumnezeieşti gânduri îndeletnicindu-se, şi atât i se uscase trupul de atâta înfrânare, încât i se veştejise frumuseţea feţei lui, ochii i se adânciseră, numai pielea şi oasele i se vedeau şi ajunsese de nerecunoscut.

Deci, fiind el iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el unui slujitor al acelei biserici, şi un glas ceresc îl numea pe Alexie ,,Omul lui Dumnezeu”, arătând că, precum pe capul împăratului stă coroana, aşa Duhul Sfânt odihneşte peste acesta şi rugăciunea lui, ca o tămâie cu bun miros, de-a pururea urcă înaintea lui Dumnezeu. Şi mulţi au cunoscut atunci viaţa lui cea sfântă şi au început a-l cinsti. Iar Sfântul, fugind de slava omenească, a plecat din Edesa, neştiind nimeni şi, aflând o corabie la malul mării, care mergea în Cilicia, s-a urcat, gândind să vieţuiască în cetatea Sfântului Pavel, în Tarsul Ciliciei, unde nu-l cunoştea nimeni. Dar, fără de veste, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut aprigă furtună pe mare şi corabia, purtată de valuri, a ajuns la Roma. Atunci a hotărât să vieţuiască lângă casa părinţilor săi, ca un necunoscut. Sfântul a ieşit în întâmpinarea tatălui său, celui iubitor de sărăci şi de străini.

Şi, fără să fie recunoscut, sub înfăţişarea unui călător sărac, a căpătat învoire de la el să i se facă o colibă chiar la porţile palatului, şi, în amintirea fiului său înstrăinat, tatăl a poruncit slugilor să aibă grijă a-i da hrană de la masa stăpânilor. Şi a petrecut Sfântul aici multă vreme, alţi 17 ani, batjocorit şi umilit de slugile tatălui său, dar iubit de sărmanii din cetate, care găseau la el un cuvânt de folos, un sfat înţelept şi un braţ oricând gata să-i ajute să-şi poarte povara sărăciei lor.

Deci, cu voia lui Dumnezeu, s-a descoperit Sfântului, mai dinainte, ziua morţii sale şi atunci Cuviosul şi-a scris toată viaţa, păstrând scrisoarea la sânul său. Iar în acelaşi timp s-a făcut glas din cer în biserica Sfinţilor Apostoli din Roma, pe când slujea acolo Sfântul arhiepiscop Inocenţiu (401-417), de faţă fiind şi împăratul Honoriu, zicând să caute pe ,,Omul lui Dumnezeu” care a răposat, ca să fie rugător pentru cetate.

Şi a doua oară s-a auzit glas arătând că în casa lui Eufimian se află acela. Deci au mers acolo şi, văzând pe Sfântul, care tocmai murise, au aflat în sânul lui scrisoarea, unde era înfăţişată viaţa lui. Şi s-au minunat părinţii şi soţia lui, dar şi toată cetatea, aflând viaţa înaltă şi ascunsă a ,,Omului lui Dumnezeu” şi văzând cât de multe căi de sfinţenie are Dumnezeu în lume, pentru cei care ascultă de chemările Duhului Său.

Sfântul Alexie a răposat în anul 411, fiind îngropat cu cinste la Roma. Capul său se află acum în Mănăstirea Lavra din Peloponez (Grecia), iar părţi din moaştele sale se găsesc şi în alte sfinte locaşuri din Muntele Athos şi din alte locuri ale lumii creştine.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 16 martie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 16 martie 2025:

Loto 6 din 49: 43, 29, 34, 1, 32, 47

Loto 5 din 40: 10, 8, 9, 35, 6, 31

Joker: 23, 6, 5, 3, 8, +7

Noroc: 6 7 5 7 6 0 9

Noroc Plus: 4 0 9 9 2 8

Super Noroc: 3 0 5 6 5 2

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O AXIOMATIZARE A IUBIRII

Prin recentul volum ( „Geometrii intime”, Editura „Pim”, Iași, 2024,  o prefață de Mariana Stratulat), Gabriel Alexe și-a propus să facă ordine în pretențiosul domeniu al iubirii, bazându-se pe îndemnurile ascunse ale matematicii, unul dintre ele  fiind acela de a face vizibil generalul din orice fenomen supus modelării.  Simțind nevoia ca încă de la început să dea un sens poeziei ca o explicație a demersului său („poezia începe / de unde veșmântul / nu are trup / așa precum viața / și moartea precum / fragilul echilibru din ochii unei bufnițe / pe aripi de fluture Caligo / epiderma / e portul din care pornesc / în naufragiu / navigatori pur-sânge”), trece imediat la analiza  sentimentului iubirii  ca cel mai nobil cadou pe care și-l pot oferi cei doi actanți.

Modelul de iubire propus de Gabriel Alexe nu este unul care să se plieze pe o teorie a mulțimilor. Este relația dintre un El și o Ea, și fiindcă iubirea este imprevizibilă, autorul  o percepe ca pe o situație în care sufletul se deplasează oscilatoriu de la corp la corp.  Cele 59 de convenții în care este partajat textul ne relevă un poet de o nouă factură arhitecturală, una hilbertiană, nu rare fiind situațiile de incidență, ordonare, congruență, paralelism și continuitate. E un joc reușit dintre ipostaza rațională, de matematician convins a poetului, și ipostaza empirică a iubitei ca sursă de testare a simțurilor: „M-am îndrăgostit / de senzația nuanței / în ipostaza câinelui // acum totul e altfel / în poala Stăpânei / foarte tulbure și foarte / legănat de gânduri // nuanță lângă nuanță / m-așez lângă tine / din ce în ce mai virgin”. Mai mult, eu descopăr , și cred că nu mă înșel,  o sublimare a portretului femeii eminesciene, iar cel mai reușit portret pe care l-am putut  întâlni a fost făcut de Viorica S. Constantinescu: „… fantasmă erotică, o statuie plutitoare, ca într-un tablou suprarealist în care predomină culorile bleu, alb, auriu, marmură înfășurată ca în sculptura elenistică, în veșmânt ușor și transparent, totul sugerând mișcarea abia perceptibilă, diafanul, mătăsosul, catifelatul, încrețirea ușoară ca a apei unui lac la adierea vântului în armonie cu sunetul duios al cornului, harfei, lirei, cu valurile molcome ale buclelor, cu mișcările grațioase ale brațelor, cu pașii abia perceptibili, cu plutirea…”.  Am reluat acest citat pentru a pune în evidență  ce ar însemna prima și a doua femeie, adesea subordonate bărbatului. Gabriel Alexe  intră în relație binară cu ceea ce Gilles Lipovetsky numea „a treia femeie” (se poate vedea cartea sa  cu același nume apărut la  editura „Univers” în 2000),  o făptură în totalitate feminină, un obiect de interogație și studiu, una căreia nimic nu-i este interzis: „Dacă faci o magie / singurătățile noastre / se răsfrâng / și închipuirea face / cale întoarsă / măsurând traiectoria pietrei / ce astupă inima ca un pas greu / într-o mlaștină /  mișcarea apelor și-a regăsit / sfârșitul // vremea absenței / aruncă ecou / peste aura unui reflex / subacvatic”.

Dacă, după cum spuneam,  dintr-o perspectivă arhitecturală este un hilbertian,  ca stilistică este un deconstructivist, ca metodă de lucru sensibil diavolească în sensul  preocupării insistente de a proteja misterul. Folosind elementele geometriei („o geometrie bizară”), Gabriel Alexe manipulează într-un mod personal gesturile specifice sentimentului iubirii încât, cu o anumită sfioșenie, pășește în afara țarcului impus de postmodernism, așezându-le în  rafturile unei raționalități ordonate: „Iubita îmi strânge sinapsele / prin sfera unui cub / de gheață / coapsele i se înroșesc / și mimează acea stare / când degetul face rotocoale / prin cercuri concentrice / până când / cercurile generează / cilindri transparenți // sunt treptele unei scări / pe care urci și cobori / în spirală // Iubita zâmbește satisfăcută / își desface corsetul / și pune bănuți de argint / în cuibul de rândunică / țintuindu-mi pleoapele”.

Fiind hilbertian și deconstructivist, prin cele 59 de texte Gabriel Alexe caută noi sensuri ale  iubirii. Folosindu-se de aparatul matematic poetul descoperă o soluție nebătătorită de interpretare: axiomatizarea iubirii.  Se pot reține 11 axiome: 1. „lumina  mă cheamă în centru”; 2. „cercetam pepitele timpului”; 3.  „suntem o ficțiune în acest punct al luminii”; 4. „aici e roșu izbăvitor”; 5. „dincolo de zid luna face risipă”; 6. „noi strălucim ca inoxul”; 7. „dacă taci e cum mi-ai spune ceva”; 8. „jumătate om, jumătate pasăre”; 9. „sunt nisipul care plânge”; 10. „un slujitor trudește în taină”; 11. „apă mai clară, un aer mai pur”.

Această carte foarte specială a lui Gabriel Alexe  trebuie citită ținând cont de logica poetului și eseistului Bogdan Ghiu: „Cuvintele nu cuvântează. Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt”. Asta face Gabriel Alexe, pune cuvântul „iubire” în sintagme prețioase care cuvântă, cuvântuiesc sau cuvântătoresc. Să exemplificăm: „rochia ta s-a înfuriat”, „cândva eram un timp”, „sărut această plutire”, „iubesc ca o salcie”, „pe iedera nopții urc”, „liniștea galbenă”, „bluza de vid”, „cer somnambul„ etc.

Finalul volumului  este pus sub semnul incidențelor hilbertiene: „În vulnerabila vecinătate / a lepădărilor de sine / curând vom trece / unul altuia prin piele / ca lungi șiraguri de șerpi / cu clopoței și perle / nud prin nud / ca niște cârtițe bolnave / sub pământ”. Gabriel Alexe este singurul poet care  a reușit să axiomatizeze iubirea („Și paralelele s-au iubit atât de mult încât / s-au întâlnit la plus și minus infinit”).