Sfinții Mucenici Chir și Ioan au trăit în timpul împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea). Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei. Sunt numiți doctori fără de arginți, deoarece îi îngrijeau pe cei bolnavi fără să primească vreo răsplată.
La un veac de la martiriul lor, Sfântul Chiril, Patriarhul Alexandriei (412 – 444), s-a rugat lui Dumnezeu să alunge demonii din templul idolesc de la Manutin, o cetate situată în apropiere de Canopus și în care se afla un templu păgân.
Un înger al Domnului s-a arătat patriarhului spunându-i că Domnul îi va împlini rugăciunea doar dacă moaștele Sfinților Chir și Ioan vor fi aduse în cetate.
Sfântul Chiril al Alexandriei a făcut întocmai cum îi spusese îngerul și a ridicat la Manutin o biserică în cinstea sfinților mucenici.
După strămutarea sfintelor moaște în anul 412, mulți locuitori ai cetății egiptene s-au vindecat de boli grele prin rugăciunile înălțate lângă racla Sfinților Doctori fără arginți, botezându-se apoi și devenind creștini.
SFÂNTUL CHIR s-a născut la Alexandria, în Egipt, în secolul al III-lea. A studiat și a ajuns un medic Iscusit. Era renumit, pentru că își trata pacienții fără plată sau alte recompense materiale. El îi vindeca în numele lui Iisus Hristos, rostind rugăciuni și citând din Sfânta Scriptură. Urmând exemplul Mântuitorului, după ce îi trata pe oameni, Sfântul Chir le spunea acestora să nu mai păcătuiască.
După ce s-a declanșat marea persecuție împotriva creștinilor ordonată de împăratul Dioclețian, Chir a ajuns în Arabia, unde s-a călugărit. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
SFÂNTUL IOAN era soldat în orașul Edesa, din Asia Mică. Auzind de minunile pe care le făcea Sfântul Chir, a mers în Arabia să-l cunoască și a devenit discipolul acestuia atât în credință, cât și în știința medicinei, devenind și el „doctor fără de arginți”. Când au aflat că o femeie, pe nume Atanasia, a fost închisă din cauza credinței ei creștine împreună cu cele trei fiice ale sale, Teodota, Teoctista și Eudoxia, Sfinții Chir și Ioan le-au încurajat să rămână statornice în credința în ciuda torturilor. Pentru această faptă, au fost însă privați de libertate, chinuiți și, în cele din urmă, decapitați împreună cu Atanasia și fiicele ei, în ziua de 31 ianuarie 303. Trupurile lor au fost îngropate în taină de creștinii din Canope.
Trupurile celor doi martiri au fost depuse în Biserica Sfântului Evanghelist Marcu din Alexandria.
După un veac de la martiriul sfinților Chir și Ioan, s-a întâmplat o minune în cetatea Manutin (lângă Canopos, actualul Abukir, în Egipt).
Mulți dintre locuitorii acesteia nu erau creștini, ci idolatri, și „mulți demoni stăpâneau în cetate”. Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a încercat să îndepărteze acești demoni, însă nu a reușit. Urmașul său în tronul patriarhal, Sfântul Chiril al Alexandriei (412-444), s-a rugat și el lui Dumnezeu să nimicească necurăția idolatră ce domnea în cetatea Manutin.
Atunci înaintea să a apărut un înger al Domnului care i-a arătat că demonii nu vor putea fi îndepărtați decât prin aducerea moaștelor sfinților mucenici Chir și Ioan.
Sfântul Chiril al Alexandriei a urmat această îndrumare și a adus la Manutin moaștele Sfinților Chir și Ioan la data de 28 iunie 414 Așezându-le în biserica construită de predecesorul Sfântului Chiril, Teofil, în cinstea celor patru evangheliști. Din acel moment duhurile necurate au fost gonite din Manutin, iar biserica unde odihneau moaștele acestora a devenit un izvor de tămăduiri.
În secolul al V-lea, în timpul pontificatului papei Inocențiu I, moaștele lor au fost aduse la Roma de doi călugări, Grimaldus și Arnulfus – potrivit unui manuscris găsit în arhivele diaconiei Bisericii Santa Maria în Via Lata, citat de Antonio Bosio. Cardinalul Angelo Mai, totuși, din motive istorice, atribuie mutarea moaștelor într-o perioadă ulterioară, mai precis în anul 634, în timpul papei Honoriu I și al împăratului Heraclius I.
Sfintele moaște ale Sfinților Chir și Ioan au fost așezate în biserica suburbană Santa Passera de pe Via Portuense. În timpul lui Bosio, icoanele pictate ale celor doi sfinți erau încă vizibile în această biserică. Trei biserici din Roma au fost dedicate acestor mucenici: Abbas Cyrus de Militiis, Abbas Cyrus de Valeriis și Abbas Cyrus ad Elephantum. Toate aceste denumiri au fost transformate ulterior de pronunția populară în S. Passera. În Biserica Ortodoxă Sfinții Chir și Ioan se numără printre sfinții care sunt pomeniți în timpul proscomidiei din timpul Sfintei Liturghii.