28 februarie: Execuția prin tragere pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan. Răscoala țărănească din Transilvania din 1784, condusă de Horea (Vasile Ursu Nicola), Cloșca (Ion Oargă) și Crișan (Gheorghe Marcu), reprezintă unul dintre cele mai importante momente de revoltă socială din istoria românilor din Transilvania, scrie alba24.ro.

Finalul dramatic al acestei mișcări s-a concretizat prin execuția brutală a doi dintre liderii săi, în timp ce al treilea s-a sinucis înainte de a fi supus aceluiași tratament.

Contextul istoric al răscoalei

Răscoala a izbucnit în toamna anului 1784, în regiunea Munților Apuseni, într-un context social și economic tensionat.

Țăranii români iobagi sufereau din cauza:

• Obligațiilor feudale excesive
• Abuzurilor nobilimii maghiare
• Lipsei drepturilor politice și religioase

Refuzului autorităților imperiale habsburgice de a implementa reforme
Sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan, mii de țărani s-au revoltat împotriva nobilimii și a autorităților, atacând conace, distrugând documente care consemnau obligațiile iobăgești și cerând drepturi egale.

Înăbușirea răscoalei și capturarea liderilor

După aproximativ trei săptămâni de lupte, răscoala a fost înăbușită de armata imperială habsburgică.

În decembrie 1784, Horea și Cloșca au fost capturați prin trădare în pădurea Scorăcet, fiind predați autorităților. Crișan a fost prins ulterior, în ianuarie 1785.

Cei trei lideri au fost închiși în fortăreața din Alba Iulia, unde au fost supuși interogatoriilor și torturilor pentru a obține mărturisiri.

Sinuciderea lui Crișan

În timpul detenției, în noaptea de 13 februarie 1785, Crișan s-a sinucis în celula sa, folosind o bucată de sfoară improvizată din hainele sale pentru a se spânzura.

Prin acest gest, el a evitat supliciul public la care urmau să fie supuși ceilalți doi lideri.

Totuși, corpul său neînsuflețit a fost târât pe o targă la locul execuției pentru a fi expus alături de ceilalți doi conducători.

Execuția conducătorilor răscoalei țărănești din Transilvania: Horea, Cloșca și Crișan

Execuția lui Horea și Cloșca a avut loc pe 28 februarie 1785, pe platoul Dealului Furcilor (Câmpia Libertății) de lângă Alba Iulia.

Ceremonia macabră a fost organizată ca un spectacol public pentru a intimida populația:

• Mii de țărani din satele învecinate au fost aduși cu forța să asiste la execuție
• A fost aplicată metoda de execuție considerată cea mai crudă la acea vreme – tragerea pe roată
• Conform protocolului de execuție, Horea, ca lider principal, a fost forțat să asiste mai întâi la execuția lui Cloșca

Metoda tragerii pe roată este una dintre cele mai teribile torturi din Evul Mediu.

Ce presupune această metodă:

• Legarea condamnatului de o roată mare de lemn
• Zdrobirea sistematică a membrelor cu o bară de fier, începând de la picioare spre cap
• Frângerea oaselor se făcea în mod deliberat lent, pentru a prelungi suferința

Cloșca a fost executat primul, suportând 20 de lovituri înainte să moară. Apoi a urmat Horea, care, conform mărturiilor, a îndurat supliciul cu demnitate.

Trupurile lor au fost ulterior tăiate în patru bucăți, iar părțile expuse în diferite localități din Transilvania pentru a servi drept avertisment.

28 februarie: Execuția prin tragere pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan: Mărturii ale participanților

În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Despre acest eveniment există o serie de documente care descriu, cu amănunte dintre cele mai atroce, martiriul.

Profesorul universitar doctor Cloşca L. Băluţa redă, într-un studiu, frangmente din scrisori, trimise în acea vreme, de persoane care au asistat la execuţie.

Una este cea a profesorului Iosif Gabri, din Alba Iulia adresată prietenului său Daniel Emeric de la Roma, scrisă în pe 2 martie 1785, în limba maghiară şi păstrată la Biblioteca Documentară Batthyaneum din Alba Iulia.

• „Sentinţa prevede ca aceştia să fie duşi până sub furci (locul execuţiei) şi acolo de vii să li se frângă oasele cu roata, mai întâi lui Cloşca, apoi lui Horea; iar după ce vor fi frânţi, să fie tăiaţi în bucăţi, măruntaiele să fie îngropate sub furci, câte o bucată din trupul lor să fie pusă aici pe roată, iar celelalte părţi să fie expuse în acele locuri unde au săvârşit atâtea crime, aprinderi şi prădăciuni.
• După cum prevedea sentinţa, întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile 9 şi jumătate, Horia şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schismatic. Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă.
• Ei au fost însoţiţi de un excadron de cavalerişti din Ioscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestri orăşeni şi de haiduci.
• Batalionul pedeştrilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat pe cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi, astfel, am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie în faţa mea.
• În afară de nobili şi oameni mai deosebiţi din comitate, au trebuit să fie de faţă mulţi oameni proşti şi asta se poate aprecia din faptul că din fiecare sat a celor patru comitate au trebuit să ia parte, după o grea poruncă, câte şase oameni proşti, trei bătrâni şi trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel putin cinci mii de oameni. Cloşca a primit cel putin 20 de lovituri până şi-a dat sufletul.
• În timp ce Cloşca era frânt cu roata, Horea, legat, a fost ţinut în picioare de doi ucenici ca să vadă de ce moarte şi prin ce chinuri grozave a trebuit să moară ucigaşul său tovarăş.
• După ce s-a terminat execuţia lui Cloşca şi i-a dat leşul la o parte, l-au urcat pe Horea pe patul său şi l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar, după patru lovituri, din porunca domnului Eckard, au început să-i lovească pieptul şi, astfel, după opt-nouă lovituri a murit.[…]
• Despre prinderea lui Gheorghe Crişan şi aducerea lui aici, ştiu că v-am scris deja. Dar faptul că s-a sugrumat într-o noapte în închisoarea de sub Gardă cu legătoarele de la izmene, poate că nu v-am comunicat şi că gâzii l-au dus sub furci şi l-au tăiat în patru; o bucată au lăsat-o aici, iar celelalte le-au dus în alte părţi.”

Un alt document al vremii este scrisoarea lui Iohan Andreas Maetz din Alba Iulia către fratele său, Michael, din Sighişoara, redactată în limba germană, la 31 martie 1785 şi păstrată în Muzeul din Sighişoara. Iată cum este descrisă execuţia lui Horea şi Cloşca, respectiv moartea lui Crişan:

• „În ceea ce priveşte execuţia căpeteniilor răsculaţilor din ţara noastră, a fost complet îndeplinită tocmai într-o formă cu totul militară. Delicvenţii au fost transportaţi până la locul execuţiei, sub paza unei trupe de 300 de soldaţi infanterişti şi a unui excadron de husari din Ioscana.
• Acolo domnul general auditor le-a citit, în public, în limbile germană şi română, sentinţa pentru faptele lor groaznice şi barbare. După aceea, Cloşca a fost cel dintâi zdrobit cu roate de jos în sus, până la moarte, apoi Horia, prin intervenţia contelui Iankovitsch a primit, în numele Majestăţii Sale, cele două lovituri de graţie în piept, iar după aceea a fost zdrobit cu roata de jos în sus.
• După îndeplinirea execuţiei cele două trupuri au fost tăiate în patru bucăţi, capetele au fost fixate pe casele lor proprii, iar celelalte părţi ale trupului au fost expuse în locurile în care au comis fapte de adevăraţi câini turbaţi fiind fixate pe lângă drumuri, spre învăţătura celorlalţi răsculaţi români.
• Al treilea căpitan de oaste, cu numele de Crişan, s-a sugrumat el însuşi în închisoare, sub (poarta) Gărzii principale, în cetate, dar cadavrul lui a fost târât la locul execuţiei şi tăiat în patru părţi: capul a fost fixat pe casa lui proprie, iar celelalte părţi ale trupului au fost trimise să fie expuse pe marginea drumurilor.
• Ceilalţi (răsculaţi) care au fost prinşi au fos pedepsiţi, unii la moarte, alţii la închisoare pe viaţă, iar alţii cu până la 90 de lovituri (de baston) şi apoi lăsaţi în libertate; dar mai sunt câţiva deţinuţi despre care nu se poate afla nimic sigur, despre care va fi soarta lor”.

Execuția lui Horea, Cloșca și Crișan: Semnificația istorică

Execuția brutală a conducătorilor răscoalei a rămas în conștiința colectivă românească ca un simbol al sacrificiului pentru dreptate socială și identitate națională. În ciuda înfrângerii mișcării, revendicările lor au influențat evoluția ulterioară a mișcării de emancipare a românilor din Transilvania.

Autoritățile habsburgice, deși au reprimat violent răscoala, au fost totuși forțate să ia în considerare o parte din revendicările țăranilor. Împăratul Iosif al II-lea a emis, la scurt timp după răscoală, câteva decrete care ameliorau situația iobagilor.

Moartea martirică a celor trei conducători a contribuit semnificativ la transformarea lor în eroi naționali și figuri emblematice ale luptei pentru dreptate socială și națională în conștiința românilor din Transilvania.