27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului și marchează în 2023, 78 de ani de la eliberarea Lagărului de la Auschwitz. 

Milioanele de femei, bărbați și copii evrei, precum și toate celelalte victime, printre care se numără sute de mii de romi și sinti, victime ale Holocaustului, sunt comemorate astăzi.

27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

Mărturiile supraviețuitorilor, dar chiar și ale unora dintre naziști, arată dimensiunile unei orori petrecute acum nici 80 de ani.

Povestea femeii din Alba Iulia care și-a văzut familia dispărând pe ușa camerei de gazare

Irina Berenstein şi-a văzut părinţii, bunicii şi şapte fraţi intrând pe uşa camerei de gazare de la Auschwitz.

Fiică a unui bijutier, Irina, născută Aron, originară din Alba Iulia, a fost deportată la vârsta de 20 de ani, în martie 1944. A scăpat ca prin minune.

11 oameni dragi şi-a pierdut Irina, în lagărul de la Auschwitz, între care şi şase fraţi, cu vârste între 10 şi 17 ani. „Tatăl meu, bijutier iscusit-de fapt, am fost o familie de bijutieri, avea o prăvălie în Alba Iulia. Pe când aveam 5 ani, am rămas orfană de mamă.

M-a luat la el fratele mai mare, Eugen, care era tot bijutier, dar la Cluj-Napoca. După ce  Ardealul a fost ocupat, au început şi persecuţiile.

Ne-au obligat să purtăm steaua galbenă-«Steaua lui David», apoi au început să-i adune pe băieţii care erau bănuiţi că ar fi comunişti”, a povestit Irina Berenstein.

În prezent, şapte state comemorează Holocaustul: Austria, Germania, Marea Britanie, Israel, Italia, România şi Statele Unite.

Adică 3.6 % din totalul membrilor ONU. Rusia, succesor legal al fostei URSS şi membru permanent al Consiliului de Securitate, nu comemorează Holocaustul. Nici China sau Franţa, de asemenea membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.

În Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria victimelor Holocaustului.

Sunt gesturi simbolice, cărora li se adaugă Memorialele Holocaustului “Yad Vashem” din Israel, Memorialul Holocaustului din SUA, Memorialul Holocaustului din Berlin sau alte zeci de astfel de instituţii din marile oraşe ale Europei, Statelor Unite ale Americii, Asiei sau din Israel, care ţin vie amintirea victimelor genocidului.

Povestea unei fotografii simbol care a înlăcrimat lumea întreagă

O a doua poveste este dată de această fotografie îl arată Istvan Reiner, în vârstă de 3-4 ani, din Miskolc, Ungaria, luat din ghetou înainte de a fi deportat în lagărul de moarte de la Auschwitz.

A murit în camera de gazare în 1944, la câteva zile după fotografie.

⁣⁣În momentul în care fotografia a fost făcută, el nu știa încă ce soartă îl aștepta; a pozat fericit pentru aparatul foto, așa cum ar face orice băiat de vârsta lui.

Zâmbetul lui va aminti pentru totdeauna lumii, cum arată imaginea pură a inocenței.

Micuțul Istvan a fost de alfel inspirația lui Roberto Benigni în extraordinarul său film ”La vita e bella” din 1997.

Generațiile mai tinere știu puțin despre ce s-a întâmplat acolo, iar valul de negaționiști ai Holocaustului crește de la un an la celălalt.

Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul de implementare a soluției finale, adică genocidul.

De unde vine cuvântul Holocaust
Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni.

Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau catastrofe.

Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.

Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă și este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de către naziști în ajunul și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Cuvântul biblic „șoa”, cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940, în Ierusalim într-o carte numită Sho’at Yehudei Polin (Holocaustul evreilor din Polonia).

În primăvara anului 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a folosit termenul șoa pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o catastrofă care simboliza situația unică a evreilor.

Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă, de regulă, la genocidul evreilor.

Atrocitățile regimului nazist nu s-au limitat la evrei. Unii autori au folosit noțiunea holocaust în sens mai larg, pentru a descrie și alte acțiuni ale regimului nazist.

Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a milioane de prizonieri de război sovietici, precum și regimul de exterminare la care au fost supuse persoanele trimise la muncă forțată, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici.

Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste grupuri în definiția holocaustului, restrângând semantica acestui termen la genocidul evreilor, sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești.

Sursă: TVR.ro, Facebook – WeRemember

Foto: United States Holocaust Memorial Museum, courtesy of John Kovacs, austchwitz.org