Această zi a fost instituită prin Legea nr. 87 din 11 aprilie 2023 pentru modificarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, potrivit https://legislatie.just.ro şi www.cdep.ro.

“Oina este sportul naţional al României. Se instituie ziua de 9 mai Ziua Naţională a Oinei. Ziua Naţională a Oinei va fi marcată de către Federaţia Română de Oină şi de către membrii afiliaţi la aceasta, de către cluburi/asociaţii sportive, de către Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sportului, prin organizarea şi participarea la evenimente cu caracter sportiv sau social, cu scopul de a informa şi de a promova importanţa practicării sportului naţional, oina, pentru sănătatea populaţiei. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă, precum şi persoanele fizice sau juridice pot acorda sprijin material sau logistic sau pot pune la dispoziţie, în mod gratuit, bazele sportive aflate în administrare în vederea organizării şi derulării în bune condiţii a manifestărilor consacrate acestei zile”, prevede actul normativ.

Potrivit iniţiatorilor, “oina este singurul sport naţional românesc, născut la sat şi posibil să moară la oraş”. “Oina, sportul nostru naţional, contribuie, alături de alte valori naţionale, cum ar fi cântatul şi dansul popular, la realizarea identităţii noastre de români. (…) Motivul pentru care ne dorim să sărbătorim pe 9 mai Ziua Naţională a Oinei, este datorat faptului că în 1899 oina s-a jucat pentru întâia oară oficial. La 9 mai 1899, la Bucureşti, s-a ţinut primul campionat naţional de oină, câştigătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila”, conform iniţiatorilor grupului senatorial al PSD.

Publicitate

La 15 iunie 2022, Senatul României a adoptat cu 68 de voturi “pentru”, un vot “împotrivă” şi 18 abţineri propunerea legislativă care are ca obiect instituirea zilei de 9 mai ca zi naţională a oinei, precum şi instituirea obligaţiei Federaţiei Române de Oină de a prezenta, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, activităţile propuse a se desfăşura anul următor pentru finanţarea direct de la bugetul de stat a programului naţional “Redescoperă Oina”.

În data de 14 martie 2023, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat proiectul de lege prin care oina este declarată sportul naţional al României, iar data de 9 mai este instituită drept Ziua Naţională a Oinei. Camera Deputaţilor a fost for decizional în ce priveşte adoptarea acestei legi.

La 11 aprilie 2023, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care oina este declarată sportul naţional al României, iar 9 mai este instituită drept Ziua Naţională a Oinei.

Publicitate

Legea stabileşte că Federaţia Română de Oină va prezenta, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, activităţile propuse a se desfăşura anul următor pentru finanţarea directă de la bugetul de stat a Programului naţional “Redescoperă Oina”.

Potrivit legii, se înfiinţează Programul naţional “Redescoperă oina”, care constă într-un complex de activităţi necesare susţinerii practicării şi promovării acestui joc şi se desfăşoară prin intermediul Federaţiei Române de Oină şi a structurilor sportive afiliate la aceasta pe întreg teritoriul României.

Finanţarea programului urmează să fie asigurată din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat, alocaţii bugetare, prin Ministerul Sportului, şi, în funcţie de posibilităţi, din fonduri de la bugetele locale. AGERPRES

Publicitate

În perioada 12-15 iunie 2024, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, organizează cu sprijinul Ministerului Culturii și al Consiliului Județean Botoșani, Zilele Eminescu, ediția iunie.

Pentru ediția din anul 2024, organizatorii propun un nou concept, care include: Festivalul de Debut, un târg de carte și gala de acordare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum. În cadrul acestor evenimente, vor avea loc: lecturi de poezie, mese rotunde, lansări de carte, dezbateri etc.

În privința Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum precizăm că Memorialul îl acordă anual, începând cu 1998, pentru poeţii, care au debutat în volum din anul precedent acordării premiului.

Publicitate

Invităm editurile și poeții care au debutat editorial în anul 2023 cu volum de poezie să trimită volume lor în vederea deliberării pentru ediţia 2024.

Autorii ale căror volume vor intra în concurs sunt invitați să participe la Festivalul de debut, care va ave aloc în perioada 12-15 iunie. Organizatorii vor asigura cazarea, masa și o sumă forfetară pentru cheltuielile de transport.

Întrucât premiul se acordă în cadrul Zilelor Eminescu ediţia iunie 2024, vă rugăm ca volumele să fie expediate până la data de 15.05.2024 la următoarea adresă:

Publicitate

Memorial Ipoteşti − Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, sat Ipoteşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, cod 717253, având pe plic precizarea Pentru Premiul Naţional de Poezie.

Regulamentul de acordare a Premiului poate fi consultat aici:

Publicitate

Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari – 9 mai

Sfântul Nicolae s-a arătat într-o noapte unui preot care locuia în cetatea Bari şi i-a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu, aşa voind Domnul Dumnezeul meu“. Preotul a mers în biserică şi a povestit vedenia pe care o avusese. Cei din cetatea Var au luat trei corăbii şi, îmbrăcându-se în haine de negustori, pentru a nu întâmpina probleme pe drum, au mers în Lichia, în cetatea Mirelor. Ajungând acolo şi intrând în biserică, au întrebat de moaştele sfântului, spunând că vor să se închine la ele. Atunci li s-a arătat mormântul, în biserică, unde, sub, pardoseală, în pământ, erau adăpostite moaştele Sfântului Nicolae. Dând la o parte pardoseala bisericii şi săpând pământul, au găsit racla sfântului, iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele sale moaşte. Strângând mirul în vase şi luând moaştele sfântului, preoţii le-au dus la corăbiile lor şi au plecat spre Italia, ajungând la Bari într-o zi de duminică. Poporul din Bari, înştiinţat fiind de venirea cinstitelor moaşte ale sfântului, a ieşit în întâmpinarea lor. Moaştele au fost aşezate în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, care era lângă mare. Oamenii care au adus preţiosul odor au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-şi găsească odihna veşnică. Cripta a fost finalizată în octombrie 1089 de papa Urban al II-lea. Apoi au mutat cinstitele moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae din Biserica Sf. Ioan Botezătorul în biserica cea nouă. De atunci, s-a consemnat în calendarul creştin-ortodox sărbătoarea aducerii cinstitelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae în ziua a noua a lunii mai, cinstindu-se prin acestă sărbătoare ambele aduceri: cea din Mira la Bari, şi cea din Biserica Sfântului Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Revista „Ramuri” nr. 4 din 2024.  Gabriel Coşoveanu dedică editorialul „Atât de realistul literat a plecat puţin”  lui Nicolae Manolescu.  Reţin citatele din distinsul critic, alese de editorialist: 1. „Dar eu sunt un cititor care continuă a crede, în pofida agresiunilor din toate părţile, în ideea naivă că operele artistice se cuvin citite (şi recitite) înainte de orice pentru arta lor şi că,  vorba lui Gadamer, ele conţin expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale;  şi că o istorie nu poate fi, în definitiv, altceva decât  expresia îndelungată şi meticuloasă a unui gust”; 2. „Din fire sunt leneş, lăsător, indecis, aton, însă scrisul meu a putut da unora impresia de hărnicie, tenacitate, energie şi decizie”; 3. „Iubesc precizia (în idei, în expresie), dar, din păcate, îi observ mai prompt lipsa la alţii decât la mine însumi. Mă ataşez de oameni mult mai uşor decât mă despart”; 4. „Nu-mi place să fiu contrazis decât de mine însumi. Accept repede ideile altora, dar renunţ cu dificultate la ale mele”; 5. „Nu-i invidiez cu adevărat decât pe cei care fac altceva decât mine. În adolescenţă mă visam matematician”;  6. „Ar fi o suferinţă comparabilă cu aceea pe care aş simţi-o dacă mi s-ar tăia o mână.  Cărţile mele sunt trupul meu. Şi ce ipocrizie să refuzi, ca periculoasă în toate cazurile, ataşarea de obiecte. Aş zice, din contra,  că oamenii incapabili să se lege de obiecte sunt uneori tocmai aceia care nu se leagă nici de oameni: disponibilitatea îi conduce la fanatism”; 7. „Gândesc aşa: or fi având romanele, să zicem, rostul lor, dar viaţa de roman nu poate egala viaţa reală, adevărata bogăţie nu e în cărţi, ci în realitate. Din această cauză este  livrescul condamnat de atâţia.  Nu ignoranţii îl resping, dar chiar unii intelectuali subţiri, care proclamă superioritatea vieţii faţă de literatură. Eroarea principală provine din aceea că un fapt de viaţă sau unul de ficţiune  artistică nu sunt valori în sine. Valoarea le-o dă perspectiva în care sunt aşezate. Aşa cum sunt inşi care nu ştiu să citească, există inşi care nu ştiu să trăiască”;  8. „Nu literatura a dat naştere criticii şi istoriei literare, ci istoria şi critica literară a dat naştere literaturii”; 9. „Nu trebuie să ne atribuim rolul, rustic în aparenţă şi regal în secret, de păstori ai rostirii”; 10. „Spaţiul vieţii reale este unul al necesităţii. Spaţiul ficţiunii este unul al libertăţii. Niciodată omul nu e mai liber ca atunci când citeşte”.

Publicitate

Din editorialul lui Gabriel Coşoveanu se pot extrage următoarele  elemente ce-l caracterizează pe Nicolae Manolescu: spiritul severităţii logice moştenite de la Titu Maiorescu; a văzut mai bine ce se petrece în jurul nostru decât politicienii de meserie; a combătut superstiţia „purităţii”  hermeneutice; are un profil complex, construit aproape de figurativul baroc;  nu a aplicat principiul „mângâierii ego-ului”; un rigorist;  temut pentru rolul său din jocul omologărilor literare; ilustrează o religie a textului;  intransigent; teoretic; exclusivist; mai mult decât un cartezian, un fel de pascalian;  logica raţiunii sale a presupus şi o logică a inimii; luciditatea funciară a exegetului; conştient de  puterea sa intelectuală şi de propria charismă; preocuparea permanentă de a desparte valoarea de ersatz-ul ei;  n-a ezitat în luarea unei poziţii; nu s-a dat în lături de la acţiunea de cernere axiologică; permanenta preocupare de a explica etc.

Revista „Ramuri” nr. 4 din 2024. Gabriela Gheorghişor dedică eseul „Din lecţiile magistrului Nicolae Manolescu”  distinsului critic. Reţin citatele din Nicolae Manolescu alese de autoarea eseului: 1. „Sunt convins, apoi, că există valori absolute, printre ele numărând-o şi pe aceea estetică”; 2. Interdisciplinaritatea reprezintă un progres, dar eu rămân cu nostalgia esteticului”; 3. „Trebuie să înfruntăm deschis riscul de subiectivitate a aprecierii pe care îl implică obligaţia istoricului literar de a fi şi critic. Obiectivitatea deplină este o utopie”; 4. „Istoria judecăţilor de gust garantează judecata de gust în istoria literară”; 5. „Toată critica e o lectură, o descoperire, o bucurie, un viciu, o boală incurabilă”; 6. „Fără o relectură critică, nu există o viaţă de apoi a operelor”; 7. „Să nu-şi închipuie cineva că mă cred infailibil. Am greşit nu o dată. M-am contrazis de multe ori. Dar socotesc că am fost de fiecare dată în acord cu sensibilitatea şi cultura mea literară”;   8. „Critica e, aşadar,  o lectură permanentă, care implică toate lecturile noastre anterioare, reflecţiile, confruntările, generalizările, o idee despre literatură – personalitatea noastră întreagă”; 9. „Dar critica presupune în egală măsură infidelitate faţă de lecturile anterioare. Nu poţi iubi cu adevărat o femeie dacă n-ai uitat imaginile celorlalte: nemaifiind niciodată la prima iubire, eşti de fiecare dată ca la ce dintâi. Critica e condiţionată de infidelitatea lecturii, este, cu alte cuvinte, o lectură infidelă”; 10. „Borges este cel mai mare eseist şi critic literar din lume în această a doua parte a secolului XX. Nu vă amăgiţi: ficţiunile lui, povestirile lui nu sunt decât eseuri, comentarii. Nu e Dumnezeu, e un umil filolog, care descifrează cartea de nisip a vieţii”; 11. „Ce sete criticul în faţa operelor impenetrabile, dacă nu un alt Borges”; 12. „Opera nu există decât dacă criticul se proiectează în ea şi, în acelaşi timp,  ca să fie critic, trebuie să fie o operă în care să se poată proiecta”; 13. „Trebuie să ştii să visezi pe marginea  foii albe, nu numai s-o îndeşi de semne corecte şi care decurg fatal unele din altele, trebuie să ai curajul să te încredinţezi, măcar din când în când, inspiraţiei de moment, chiar dacă ea pare să-ţi conducă paşii într-o direcţie primejdioasă”;14. „Ajunge să gândeşti limpede ca să te exprimi la fel”; 15. „Am visat, în secret, la competenţa aproape universală a unui Leonardo”;

Publicitate

Din perspectiva Gabrielei Gheorghişor, Nicolae Manolescu este: inteligenţă vie şi sclipitoare; tenace şi disciplinat;  originalitate şi curaj în verdicte; se declară un absolutist; este un maximalist al esteticului; elimină biografiile scriitorilor şi descrierea amplă a contextului; pentru el dincolo de literatură e tot literatură; verdicte critice ascuţite; foloseşte mai mult bisturiul în eliminarea părţilor ridate ale operelor; caută oaze de frumuseţe în locuri mai puţin frecventate; încurajează urcarea în canon a unor scriitori; taxează prejudecăţi literare; ironizează cultul statuilor; în critică nu-l încântă atât erudiţia, cât originalitatea interpretării, a ideilor; profesor remarcabil; textele au rigoarea unor demonstraţii matematice; personalitate vibrantă; un bon viveur; spirit hâtru,  povestaş captivant,  din cărţile sale se reţine „lecţia umanismului” clasic; din întâlnirile cu omul concret se reţine „lecţia de umanitate” luminoasă etc.