Connect with us

Eveniment

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza

Publicat

Publicitate

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. Este MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Principatele române, din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene

Publicitate

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Falsificarea alegerilor, un obstacol pentru Unire

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate.

În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri.

Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Problema Principatelor a fost pusă în cadrul Congresului de contele Walewski, ministrul de Externe al Franţei.

Principale măsuri care au vizat Principatele au fost:

  • desfiinţarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri. Prin acest fapt s-a reuşit eliminarea influenţei ruseşti şi asigurarea că trupele ţariste nu vor mai putea străbate teritoriul Principatelor fără acordul puterilor garante. Astfel, era se stopată posibila înaintare a Rusiei în Balcani.
  • cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei. Această măsură a îndepărtat Rusia de gurile Dunării.
    libera circulaţie pe Dunăre sub atenta supraveghere a Comisiei Europene a Dunării. Scoaterea Dunării de sub influenţa rusească era o prioritate strategică pentru puterile din centrul Europei.
  • suzeranitatea otomană era menţinută. Fiind sub suzeranitate otomană, Principatele nu puteau avea propria politică externă, fapt ceea ce constituia o garanţie în plus că cele două teritorii nu vor cădea sub sfera de influenţă rusească.
  • armata naţională. Măsura dădea Principatelor posibilitatea de a-şi asigura ordinea internă.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: opiniile Marilor Puteri,  împărţite

  • Franţa. Instrumentul din cadrul politicii externe franceze elaborată de Napoleon al III-lea avea la bază principiul naţionalităţilor, care presupunea ca fiecare naţiune să îşi decidă singură soarta. Acesta era doar un pretext dintr-un proiect mult mai amplu prin care împăratul francez a încercat pe tot parcursul domniei sale să refacă prestigiul ţării sale după Congresul de la Viena din 1815 şi să readucă Franţa la statul de primă putere de pe continent. Se înţelege astfel de ce problema Principatelor a fost adusă în discuţie tocmai de Franţa. De asemenea, unirea Principatelor constituia un pretext în rivalitatea franco-habsburgică.
  • Rusia. Fiind puterea învinsă, ea nu a avut un cuvânt de spus, însă nu era deranjată de o eventuală unire a Principatelor.
    Sardinia. Franţa îi cere să aibă o atitudine pozitive pentru a lovi în interesele habsburgice. Regatul Piemontului şi a Sardiniei dorea la rândul său unificarea Italiei sub casa de Savoia. Era important pentru a lovi în Imperiul Habsburgic, deoarece Lombardia şi Veneto se aflau sub stăpânirea sa.
  • Prusia. Prusia dorea, de asemenea, să lezeze interesele habsburgice deoarece îşi dorea unificarea Germaniei în jurul ei sub casa de Hohenzollern şi nu în jurul Austriei şi casei de Habsburg.
  • Marea Britanie. Deşi iniţial susţine ideea unirii, în cele din urmă s-a opus deoarece Imperiul Otoman a garantat neutralitatea strâmtorilor (niciunui vas militar sub pavilion străin nu i se va permite străbaterea strâmtorilor), iar Marea Britaniei nu mai avea astfel nici un interes strategic.
  • Imperiul Otoman. S-a împotrivit deoarece se putea constitui un precedent.
  • Imperiul Habsubrigic s-a opus pentru a leza interesele Franţei.

În cele din urmă s-a decis ca Principatele să-şi decidă singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Surpriza alegerilor domnitorilor din cele două principate

În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza.

Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: primul pas spre Marea Unire de la 1 decembrie 1918

În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

După 160 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România.

Mulțumim istoricului Liviu Zgârciu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

surse: Enciclopedia României, Wikipedia, Liviu Zgârciu – istoric Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 14 decembrie 2025

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 14 decembrie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 14 decembrie 2025:

Loto 6/49: 41, 23, 12, 48, 32, 43

Loto 5/40: 36, 39, 6, 19, 15, 33

Joker: 40, 25, 5, 28, 42 +18

Noroc: 2, 9, 8, 5, 4, 7, 5

Publicitate

Noroc Plus: 4, 8, 7, 9, 7, 4

Super Noroc: 9, 4, 9, 7, 5, 5

 

Citeste mai mult

Cultura

Bobul de orez care a uimit Botoșaniul: Poezia lui Eminescu, scrisă pe 4 milimetri, expusă la Memorialul Ipotești

Publicat

Publicitate

Un obiect minuscul, dar cu un impact uriaș, continuă să atragă atenția iubitorilor de cultură și literatură. Este vorba despre celebrul „bob de orez” pe care a fost gravată integral poezia „La mijloc de codru…”, una dintre creațiile emblematice ale lui Mihai Eminescu.

Lucrarea, realizată de artistul Florin Pavel, reprezintă o adevărată performanță de micro-artă. Întreaga poezie a fost gravată cu răbdare și precizie extremă pe un singur bob de orez, cu dimensiuni de doar 4 milimetri pe 1,5 milimetri. Textul este dispus pe șapte rânduri, iar fiecare literă are aproximativ 150 de microni, echivalentul grosimii unui fir de păr.

După ce a fost expusă o perioadă în biblioteca muzeului, donația unică își schimbă acum locul de prezentare. Bobul de orez poate fi admirat în prezent în Muzeul Mihai Eminescu, într-un spațiu special dedicat vizitatorilor, care permite punerea în valoare a acestei piese spectaculoase.

Reprezentanții Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” îi invită pe toți cei interesați să descopere această lucrare rară, care reușește să aducă poezia eminesciană într-o formă neașteptată și memorabilă.

Memorialul Ipotești este deschis publicului de luni până duminică, între orele 8:00 și 16:00.

Publicitate
Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (412)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Costin Tuchilă, în “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020,  scrie despre  “Impresii din copilărie pentru vioară şi pian, op.28” de George Enescu: “Alcătuită din zece secţiuni înlănţuite într-o ordine thematic-afectivă, urmărind ca într-un exerciţiu al contemplării de sine evoluţia sentimentului, suita enesciană s-a impus prin bogăţia ei de imagini şi tonuri, de nuanţe extreme şi rafinamente, de sugestii imitative. E o piesă plină de efecte onomatopeice, făcând din bucuria crepusculară de a “traduce” vraja existenţei primare unul dintre mijloacele de a caracteriza cât mai expresiv satul copilăriei. O abundenţă de cerinţe de virtuozitate inundă textul, în primul rând ân partida violinei, pentru a evidenţia cu cu subtilitate şi nobleţe un evantai de gânduri topite în nostalgia care învăluie treptat fibra cea mai intima a “Impresiilor”. Un interpret are de “înfruntat” de altfel suficiente dificultăţi pentru a găsi sonorităţile cerute de compositor, acea plasticitate a fiecărui detaliu, care, trecut cu vederea sau redat superficial, poate conduce la o versiune plată, lipsită de sensibilitate. Sunt aici imponderabile legat-ouri. Detache-uri energice, duble coarde sever-expresive, dar şi triluri visătoare, accente de culoare şi atmosferă, fără reliefarea cărora sugestiile atât de bogate ar avea de suferit”;

Sintagme, termeni, concepte…: Virgil Todeasă: „maşina de ţesut chipuri”; Mateiu I. Caragiale: „atâta nebunie slobodă”; Carmen Secere: „izolată în propriul trup”; Carmen Secere: „fericirea e un drum în lucru”; Mihaela Arhip: „obosită de povara unei dezamăgiri”; Mihaela Arhip: „pleoapele cerului se desprind cioburi de ploaie”;

Ce şi cine a zis: 1. „sfârşitul nu-i aici”un cântec de Bob Dylan, apoi tradus şi cântat de Florian Pitiş; 2. „un fel de Marseillaise-ă română” – a spus-o o publicaţie maghiară despre poezia „Noi vrem pământ” de George Coşbuc (informaţie dintr-un articol al lui Octavian Goga intitulat „Ţăranul în literatura română” şi publicat în 1907); 3. „vânător de capete”– este titlul romanului scris de Jo Nesbo, scriitor norvegian.  „Vânătorul de capete” este cel care „recrutează manageri”;

Emil Cioran explicând ce popoare au reuşit în istorie: „Numai popoarele care s-au desfăcut de real. Nu raţionalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieşirea din real, din cauzalitate, din imanenţă şi din determinaţii, realizarea saltului dincolo şi dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de splin sau de sublim. (…) În istorie sunt importante numai perioadele de declin, deoarece numai atunci se pun toate problemele existenţei în general şi cele ale istoriei ca atare”;

Publicitate

Ion Pop, în „Apostrof” nr. 1 din 2020, preia nişte puncte de vedre ale lui Arghezi cu referire la multiplele „însuşiri materiale” ale cuvintelor. Ele au fost exprimate încă din 1927 în „Scrisoare cu tibişirul”: 1. „Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal. Cuvinte întunecate ca grotele şi cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele. Într-un cuvânt se face ziuă şi alte cuvinte amurgesc. Cuvintele scapără ca pietrele sau sunt moi ca melcii. Ele te asaltează ca viespile sau te liniştesc cu răcoarea; te otrăvesc precum bureţii sau te adapă ca roua trandafirie. Chimia  aplicată la culori şi parfume este o copilărie, comparativ cu magiile foarte vechi, pe care le realizează cuvintele”; 2. „ Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe o singură latură lustruită: el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”; 3. „Mai pe scurt, m-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau muşculate şi cu păr de animal”;

Dacă  tot vorbim despre cuvinte, iată un poem frumos al poetei Bianca Vişan şi intitulat „Cel mai frumos cuvânt”: „Unele cuvinte sunt precum ceştile de cafea, au / mici tortiţe în care să-ţi strecori degetele / le apuci cu grijă şi bei din ele sensuri aburinde / amare, negre / alte cuvinte sunt ca nişte sfere alunecoase / încerci să le prinzi şi îţi scapă, se izbesc de pământ / şi ricoşează unde nici nu te aştepţi / dar cele mai multe cuvinte sunt ca nişte mici cârje / în care oamenii se sprijină, numai bune de scos ochii / da, dar eu mai ştiu un fel de cuvinte, / eu am văzut un cuvânt care arată / ca o piatră verde, şlefuită, era / atât de frumos şi îmi vedeam faţa / în el, cum mi-o văd în balta din grădină, / era cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată / îmi vine să plâng / îmi vine să plâng, iartă-mă, / l-am ascuns, apoi nu m-am putut abţine / şi l-am înghiţit / de atunci nu am mai văzut unul ca el / lumea e atât de săracă din cauza mea / cum am putut fi atât de lacomă / să înghit cel mai frumos cuvânt care a existat vreodată / înainte ca oricine altcineva să-l vadă”(vezi „Apostrof” nr. 1 din 2020);

Ca un laitmotiv,  cuvântul se interpune şi  în conflictul dintre gând şi tăcere  în poezia Mihaelei Arhip, cea din volumul „Vitraliu cu fluturi” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2019): 1. ”cuvintele mele vor desena cercuri la nesfârşit, căzând pe suprafaţa sufletului tău”; 2. „am ridicat cuvintele pe care le-ai aruncat”; 3. „gândul să devină cuvânt, cuvântul să devină gest”; 4. „dacă ai cuvinte, nu eşti niciodată singur”; 5. „toate câte se întâmplau erau doar cuvinte şi gesturi”; 6. „suntem blocaţi între cuvintele celorlalţi”; 7. „aruncând umbre în după-amiaza fiecărui cuvânt”; 8. „nopţi fără somn cu fruntea sprijinită pe umerii cuvintelor”; 9. „ne vom retrage amândoi într-un cuvânt”; 10. „cuvintele mi se arcuiesc deasupra ta ca un semn de întrebare”; 11. „şi m-am aplecat să ridic şi să uit cuvintele”; 12. „mi s-au scuturat atunci aripile, cuvânt după cuvânt”; 13. „rămâne prins de ramuri doar ecoul în care au trăit cândva cuvintele”; 14. „mi-am trimis cuvintele să te caute”; 15. „timpul ninge în cuvinte”; 16. „adunând cuvinte lângă tâmpla Lumii”;

Wagner despre cum i-a apărut motivul preludiului la „Aurul Rinului”: „Înapoindu-mă în cursul după amiezii acasă, m-am întins pe o canapea tare, aşteptând somnul dorit.  Dar somnul nu a venit şi am simţit cum alunec numai într-o somnolenţă în timpul căreia mi s-a părut că mă cufund într-un repede curent de apă. Murmurul acestei ape a luat curând un caracter muzical: era acordul în mi bemol major  plutind în arpegii neîntrerupte. Mai târziu aceste arpegii s-au schimbat în figuri mai accelerate, dar acordul în mi bemol major nu s-a modificat şi persistenţa acestuia părea că dă semnificaţia profundă elementului lichid în care mă cufundasem.  Deodată, am avut senzaţia că undele mă acoperiră în cascadă şi înspăimântat m-am trezit.  Mi-am dat seama că îmi apăruse  motivul preludiului din „Aurul Rinului”, aşa cum îl purtasem în mine, fără să fi izbutit să-i dau până atunci o formă”;

Iolanda Malamen, în „Luceafărul de dimineaţă” nr.  2 din 2020, despre cum te construieşti ca artist: „Scormoneşte în eul tău profund, să scoţi la suprafaţă acel „altfel” care te construieşte ca artist”;

Citeste mai mult

Eveniment

Noul Mers al Trenurilor 2025 – 2026, din 14 decembrie: Tarife mai mari pentru călătoriile cu trenul

Publicat

Publicitate

Începând cu data de 14 decembrie, Noul Mers al Trenurilor 2025–2026 devine oficial aplicabil, aducând modificări importante în circulația feroviară din România. Odată cu noile grafice de circulație, CFR Călători anunță și majorarea tarifelor pentru biletele de călătorie, schimbare care va fi resimțită de toți pasagerii care aleg transportul feroviar.

Bilete de tren mai scumpe

Biletele de tren se vor scumpi cu aproape 10% din 14 decembrie. Conducerea CFR Călători spune că majorarea de preţ reprezintă indexarea cu rata inflaţiei, potrivit prevederilor legale, notează Romania-actualitati.ro.

În urmă cu un an, indexarea a fost de 4,6%. În iulie, a fost o nouă scumpire, ca urmare a majorării TVA, de la 19 la 21%.

Noutăți în Mersul Trenurilor 2025-2026

CFR Călători a anunțat că va continua introducerea în circulație a vagoanelor și locomotivelor modernizate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Noile vagoane sunt dotate cu internet Wi-Fi, sisteme de informare audio-video, camere de supraveghere, prize electrice, instalații de climatizare, toalete ecologice. Acestea au și spații special amenajate pentru persoanele cu mobilitate redusă și chiar vagoane bar-bistro.

Unele trenuri Interregio care leagă Bucureștiul de Mărășești – Suceava/Iași, precum și de Brașov vor fi reclasificate în Intercity. Va fi utilizat material rulant modernizat prin PNRR.

Se vor introduce noile rame electrice Alstom Coradia Stream, puse la dispoziție de Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF). Aceste rame pot atinge viteze de până la 160 km/h.

Publicitate

Vor fi utilizate în compunerea a 26 de trenuri cu circulație zilnică, repartizate pe cele mai solicitate rute:

  • 14 trenuri între București Nord și Constanța și retur
  • 6 trenuri între București Nord și Craiova și retur
  • 2 trenuri pe ruta București Nord – Craiova – Deva și retur
  • 2 trenuri între București Nord și Arad și retur
  • 2 trenuri București Nord – Brașov și București Nord – Timișoara Nord și retur.

Până în 1 februarie 2026 ar urma să fie operate 11 rame din primul lot de 12.

În 2026 vor fi puse în circulație 7 trenuri formate din rame PESA, aflate în prezent în proces de testare și recepție, pe relația București – Buzău – Adjud și retur. Acestea sunt achiziționate de Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF).

Vor mai fi folosite și vagoane modernizate în ultimii ani din fonduri proprii, conforme cu standardele europene, precum și material rulant mai vechi, aflat într-un proces gradual de înlocuire.

Trenuri internaționale

Legături directe între Budapesta și București. Trenurile IR 72 și IR 73 vor circula pe relația directă Budapesta Keleti – București Nord, extinzând traseul actual care se încheia la Craiova.

Revenirea trenurilor la Viena Westbahnhof. Trenurile IR 346 și IR 347 vor circula din nou până la Viena Westbahnhof, pe un traseu direct, via Budapesta Kelenfold (în loc de Budapesta Keleti). Totodată, relația Baia Mare – Viena Westbahnhof va continua să fie deservită de trenurile Someș 687/686.

Noi trenuri sezoniere pe ruta București – Giurgiu – Ruse. Pentru sezonul estival 2026, vor fi introduse 4 trenuri noi pe relația București Nord – București Progresu – Giurgiu – Ruse și retur.

Continuare colaborare cu Ucraina. Parteneriatul cu compania feroviară ucraineană UZ va continua în noul mers prin menținerea grupei de vagoane Kiev – Ungheni – București Nord și retur. Grupa directă a trenului Prietenia 401/402 va oferi o conexiune între România și Ucraina.

Reducerea timpilor de staționare la frontieră. Având în vedere aderarea României la spațiul Schengen, staționările trenurilor internaționale vor fi reduse, ca urmare a eliminării controlului documentelor.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending