Connect with us

Eveniment

24 februarie: Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Tradiții, superstiții și obiceiuri pitorești din țara noastră

Publicat

Publicitate

Dragobetele este sărbătorit la finalul lunii februarie, în așteptarea primăverii. Sărbătoarea iubirii la români, din 24 februarie, marchează începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaşte, păsările îşi caută cuiburi şi, după unele credinţe populare, ursul iese din bârlog, relatează alba24.ro.

Odată cu natura, reînvie şi iubirea.

În trecut, sărbătoarea era specifică îndeosebi zonei de sud a ţării (Oltenia, Muntenia şi parţial Dobrogea). Are dată fixă de celebrare în fiecare localitate, dar variabilă de la o regiune la alta, fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie.

Tot în funcţie de regiune, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de ”Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostiţele”, ”Logodna sau însoţitul paserilor”.

Legenda: Dragobetele – fiul Babei Dochia

Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.

El este asemuit şi cu o altă reprezentare mitică a Panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă).

Publicitate

Echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii şi dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în multe din satele româneşti.

Cunoscut şi sub numele de Dragomir, Dragobetele este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, ce sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ”zânul dragostei”, zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor.

A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce ”se logodesc” în această zi.

”Dragobetele sărută fetele!” – tradiții

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri şi prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi peste tot se putea auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele!”.

În dimineaţa zilei de Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii.

Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete şi tămâioasă, flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi la descântece de dragoste.

Dragobetele – superstiții

În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e ”născută din surâsul zânelor” (”apa zânelor”), era păstrată cu grijă, existând credinţa că avea proprietăţi magice: făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau zăpadă şi fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul părului.

Simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

După-amiaza, toată suflarea (atât cei care făceau parte dintr-un cuplu, cât şi cei singuri) petrecea, juca sau cânta, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete şi prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vară.

Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbaţii erau atenţi să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar fi mers bine.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

Dragobetele – obiceiuri

În Mehedinţi, exista obiceiul numit ”zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârşea cu un sărut în văzul tuturor.

Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puţin un an de zile. Nu de puţine ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii nu munceau, dar îşi făceau curăţenie prin case.

Cele care lucrau erau fetele mai îndrăzneţe, care chiar îşi doreau să fie ”pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai ”pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc tinerilor, în general, şi îndrăgostiţilor, în mod special.

De la această sărbătoare nu lipseau nici cei mai în vârstă, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuia să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Se spunea, totodată, că cei ce participă la Dragobete vor fi feriţi de boli, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Protocol de acces mai facil la tratament pentru pacienții cu boli rare

Publicat

Publicitate

Protocol de acces mai facil la tratament pentru pacienții cu boli rare: Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății anunță, miercuri seară, schimbarea protocolului pentru accesul mai facil la tratamente, pentru românii care suferă de fibroză chistică.

„Împreună cu specialiștii din sănătate și în dialog permanent cu asociațiile de pacienți, am decis actualizarea protocolului pentru DCI Ivacaftorum (…).

Timp de prea mult timp, accesul la tratament a depins de o listă fixă de mutații. Copii și adulți cu mutații rare, deși aveau aceeași boală și aceleași complicații, erau excluși doar pentru că mutația lor nu apărea într-un tabel”, a transmis Rogobete, într-un mesaj publicat pe Facebook.

El a anunțat că noul protocol stabilit de Ministerul Sănătății și CNAS introduce o nouă regulă, potrivit Mediafax:

„Orice pacient cu cel puțin o mutație NON–clasa I devine eligibil pentru tratament compensat. Această modificare deschide accesul la tratament pentru zeci de pacienți cu mutații rare, pacienți care până acum nu aveau nicio opțiune modernă.

Pentru unii dintre ei, schimbarea poate preveni un transplant pulmonar. Pentru alții, poate însemna o viață normală. Pentru toți, înseamnă speranță reală și încredere în sistemul de sănătate”, a declarat Rogobete.

Publicitate

Alte prevederi: 

  • monoterapie pentru copii mai mari de 12 luni și care cântăresc mai mult de 7 kg; adolescenți și adulți cu fibroză chistică și mutații de clasa III (G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N, S549R).
  • monoterapie pentru adulți peste vârsta de 18 ani cu mutația R117H.
  • asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pentru pacienții cu vârste de 2 ani sau mai mari de 2 ani, cu cel puțin o mutație NON–clasa I

Foto: Arhivă

Citeste mai mult

Eveniment

Salariul minim „cu grade”. Peste 2,2 milioane de angajați ar putea fi plătiți după vechime și nivelul de studii

Publicat

Publicitate

O nouă iniţiativă legislativă propune diferenţierea salariului minim în funcţie de calificare şi vechime, măsură susţinută de BNS ca soluţie pentru reducerea sărăciei în muncă şi creşterea stabilităţii pieţei muncii.

Blocul Naţional Sindical susține ideea unui sistem gradual care diferențiază salariul minim în funcție de calificare și vechime, astfel încât experiența și competențele angajaților să fie reflectate în venit.

Conform sursei citate, propunerea vine pe fondul numărului ridicat de salariaţi plasaţi în zona salariului minim, situaţie care a condus la stagnarea veniturilor, migraţia lucrătorilor şi creşterea dependenţei de forţă de muncă din afara UE.

„O nouă iniţiativă de modificare a Codului muncii propune introducerea unor gradaţii şi coeficienţi care să diferenţieze salariul minim în funcţie de nivelul de calificare şi de experienţa profesională. Iniţiativa vine în contextul în care România se confruntă de ani de zile cu o problemă gravă de salarizare: milioane de lucrători sunt plasaţi în zona salariului minim, indiferent de studiile lor, de vechimea acumulată sau de complexitatea muncii pe care o desfăşoară”, se arată în postare.

Peste 2 milioane de români au salariul minim

Reprezentanţii BNS susţin că, în prezent, „peste 2,25 milioane de salariaţi cu normă întreagă câştigă sub 4.582 lei brut, adică sub 2.739 lei net, sub 538 euro pe lună”.

Publicitate

„Această realitate a dus la plafonarea veniturilor, la transformarea României într-o piaţă a muncii ieftine şi la un val masiv de migraţie a lucrătorilor către statele vest-europene. În paralel, România a ajuns să importe forţă de muncă în ritm accelerat, fără capacitatea instituţiilor de a asigura protecţia adecvată a acestor lucrători şi fără a rezolva problema structurală: nivelul scăzut al salariilor”, mai arată sindicatul. Prin urmare, Blocul Naţional Sindical avizează favorabil proiectul, considerând că acesta reprezintă „un pas important în direcţia unei salarizări mai echitabile şi a unei pieţe a muncii mai stabile”.

„Aceasta iniţiativă introduce un mecanism care poate reduce riscul de sărăcie în muncă, fenomen persistent şi alarmant în România, confirmat de datele Eurostat. Iniţiativa sprijină stabilitatea pieţei muncii, prin recunoaşterea valorii reale a muncii şi prin corelarea salariului cu experienţa şi calificarea. De asemenea, este o măsură care poate creşte atractivitatea pieţei muncii din România, reducând dependenţa de importul de forţă de muncă necalificată şi presiunea asupra instituţiilor deja suprasolicitate”, notează reprezentanţii BNS.salar

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Mare Muceniţă Varvara

Publicat

Publicitate

Sfânta Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305), în cetatea Heliopolis (Egipt), fiind fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Odată, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte, tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat şi s-a ascuns în munţi.

 

Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o în munţi, şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o în seama stăpânitorului ţării aceleia, pe nume Martinian, înaintea căruia ea a mărturisit pe Hristos. Şi, ocărând idolii, fericita a fost bătută cumplit, tăiată pe trup fără milă, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată şi purtată prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Pentru aceasta, mişcată la suflet de pătimirea Sfintei, o tânără pe nume Iuliana s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind că este creştină, şi a fost şi ea supusă la chinuri. În cele din urmă s-a dat asupra celor două Sfinte Muceniţe hotărârea de a fi ucise cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a fost atât de împietrit de diavolul, încât, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, nu l-a durut nicidecum inima, ci, fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş.

 

Şi, cu o mână a luat pe fiica sa, iar cu cealaltă ţinea sabia, şi a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era aşezat pe un munte, afară din cetate. Şi a fost dusă de un ostaş şi Sfânta Iuliana; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga, zicând: „Dumnezeule, Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un cort şi pământul l-ai întemeiat pe ape, Cel ce faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei nedrepţi, Tu, şi acum, auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog Ţie. Ascultă-mă, Împărate, şi dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine şi pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, ştii, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor Tale mâini”.

 

Publicitate

Şi astfel rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din cer chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus şi făgăduindu-i a-i împlini cele cerute. Şi mergeau amândouă Sfintele Muceniţe, Varvara şi Iuliana, spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup şi a merge la Dumnezeu Cel în Treime. Şi fiind ucise, sfintele lor suflete au mers către Hristos, Mirele lor. Iar pe Dioscor l-a ajuns năprasnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că, după ce a ucis-o pe fiica sa Varvara, a fost lovit de un trăsnet pe când se cobora din munte şi a murit.

 

Şi era în cetatea aceea un bărbat credincios, cu numele Galenţian. Acesta, luând cinstitele moaşte ale Sfintelor Muceniţe, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu cinste, şi, mai apoi, a zidit peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări şi minuni.

Citeste mai mult

Eveniment

Amenzi uriașe pentru românii care nu sunt politicoși la ghișeu și nu respectă angajații instituțiilor. Legea a trecut de Senat

Publicat

Publicitate

Amenzi uriașe pentru românii care nu sunt politicoși la ghișeu și nu respectă angajații instituțiilor public: Senatorii au aprobat tacit, recent, modificarea Legii nr. 61/1991, potrivit cărora sunt introduse noi sancțiuni contravenționale, care îi vizează pe cetățenii care interacționează cu angajații din instituțiile publice.

Astfel, dacă românii au un comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, pot fi amendați cu sume între 5.000 de lei și 20.000 de lei.

Poți fi sancționat și doar pentru refuzul de a respecta indicatiile personalului din instituţii publice, atitudine ce poate fi considerată a fi contrară obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică, transmite Mediafax.

  • ”13′) Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicatiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică”.

Această lege a fost analizată favorabil de Consiliul Legislativ, cu observații și propuneri însă, care a menționat următoarele: ,,termenii şi expresiile prin care este descrisă atitudinea sancţionabilă contravenţional, respectiv comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, … contrar obligației cetățenilor de a adopta o conduită civilizată și respectuoasă…. nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate întrucât cuprind o tentă puternică de subiectivitate.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending