Connect with us

Eveniment

24 februarie: Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Tradiții, superstiții și obiceiuri pitorești din țara noastră

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

Dragobetele este sărbătorit la finalul lunii februarie, în așteptarea primăverii. Sărbătoarea iubirii la români, din 24 februarie, marchează începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaşte, păsările îşi caută cuiburi şi, după unele credinţe populare, ursul iese din bârlog, relatează alba24.ro.

Odată cu natura, reînvie şi iubirea.

În trecut, sărbătoarea era specifică îndeosebi zonei de sud a ţării (Oltenia, Muntenia şi parţial Dobrogea). Are dată fixă de celebrare în fiecare localitate, dar variabilă de la o regiune la alta, fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie.

Tot în funcţie de regiune, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de ”Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostiţele”, ”Logodna sau însoţitul paserilor”.

Legenda: Dragobetele – fiul Babei Dochia

Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.

El este asemuit şi cu o altă reprezentare mitică a Panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă).

Publicitate

Echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii şi dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în multe din satele româneşti.

Cunoscut şi sub numele de Dragomir, Dragobetele este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, ce sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ”zânul dragostei”, zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor.

A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce ”se logodesc” în această zi.

”Dragobetele sărută fetele!” – tradiții

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri şi prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi peste tot se putea auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele!”.

În dimineaţa zilei de Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii.

Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete şi tămâioasă, flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi la descântece de dragoste.

Dragobetele – superstiții

În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e ”născută din surâsul zânelor” (”apa zânelor”), era păstrată cu grijă, existând credinţa că avea proprietăţi magice: făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau zăpadă şi fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul părului.

Simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

După-amiaza, toată suflarea (atât cei care făceau parte dintr-un cuplu, cât şi cei singuri) petrecea, juca sau cânta, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete şi prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vară.

Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbaţii erau atenţi să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar fi mers bine.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

Dragobetele – obiceiuri

În Mehedinţi, exista obiceiul numit ”zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârşea cu un sărut în văzul tuturor.

Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puţin un an de zile. Nu de puţine ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii nu munceau, dar îşi făceau curăţenie prin case.

Cele care lucrau erau fetele mai îndrăzneţe, care chiar îşi doreau să fie ”pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai ”pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc tinerilor, în general, şi îndrăgostiţilor, în mod special.

De la această sărbătoare nu lipseau nici cei mai în vârstă, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuia să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Se spunea, totodată, că cei ce participă la Dragobete vor fi feriţi de boli, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Educație

Noi reguli pentru excursiile elevilor. Ce trebuie respectat dacă deplasările au loc în timpul programului școlar

Publicat

acum 19 minute

duminică, 19.10.2025

de

Publicitate

Noi reguli pentru organizarea excursiilor școlare. Timpul petrecut de elevi în deplasări, atunci când acestea au loc în timpul orelor de curs, trebuie recuperat ulterior. Prevederea apare într-o scrisoare metodică transmisă unităților de învățământ, care vizează eficientizarea activităților extrașcolare, potrivit edupedu.ro, relatează alba24.ro.

În condițiile în care excursia se desfăşoară în timpul orarului şcolar, este necesar un program de recuperare a orelor. Modificarea orarului unității de învățământ, care cuprinde orele de recuperare, se face cu acordul Consiliului de administrație al unității de învățământ, potrivit sursei citate.

Fiecare grup de 10 elevi trebuie să aibă un cadru didactic însoțitor.

Profesorii și/sau școlile care organizează tabere, excursii, expediţii şi alte activităţi de timp liber au obligaţia să ia toate măsurile în vederea asigurării condiţiilor de siguranţă ale elevilor/preşcolarilor pe durata activităţii respective.

Regulile de siguranță trebuie respectate și în cazul excursiilor organizate în zilele libere.

Școala altfel și Săptămâna verde

Programul național „Școala altfel” și Programul „Săptămâna verde” se desfășoară până în 3 aprilie 2026, în intervale de câte 5 zile consecutive lucrătoare. Planificarea se face de către unitatea de învățământ.

Publicitate

Derularea celor două programe se planifică în intervale de cursuri diferite.

Prima vacanță din anul școlar 2025-2026

Prima vacanță pentru elevi în anul școlar 2025-2026 începe în 25 octombrie. Elevii vor avea liber o săptămână.

Cursurile se încheie, înaintea vacanței de toamnă, în 24 septembrie. Elevii revin la ore în 3 noiembrie.

Următoarea vacanță va fi cea a sărbătorilor de iarnă, în perioada 20 decembrie – 7 ianuarie.

Vacanța de schi în Botoșani va fi în 23 februarie – 1 martie.

Calendar an școlar 2025-2026

Anul școlar 2025 – 2026 este structurat pe intervale de cursuri și intervale de vacanță, astfel:

  • cursuri: de luni, 8 septembrie 2025, până vineri, 24 octombrie 2025
  • vacanța de toamnă: de sâmbătă, 25 octombrie 2025, până duminică, 2 noiembrie 2025
  • cursuri: de luni, 3 noiembrie 2025, până vineri, 19 decembrie 2025
  • vacanța de iarnă: de sâmbătă, 20 decembrie, 2025 până miercuri, 7 ianuarie 2026
  • cursuri: de joi, 8 ianuarie 2026, până vineri, 6 februarie 2026 sau vineri, 13 februarie 2026 / vineri, 20 februarie 2026, după caz, la decizia inspectoratelor școlare
  • vacanța de schi: o săptămână, la decizia inspectoratelor școlare în perioada 9 februarie – 1 martie 2026
    • În Botoșani, vacanța de schi va fi în perioada 23 februarie – 1 martie
  • cursuri: de luni, 16 februarie 2026, respectiv luni, 23 februarie 2026, sau luni, 2 martie 2026, la decizia inspectoratelor școlare până vineri, 3 aprilie 2026
    • În Botoșani, cursurile încep din 2 martie
  • vacanța de primăvară: de sâmbătă, 4 aprilie 2026, până marți, 14 aprilie 2026
  • cursuri: miercuri, 15 aprilie 2026, până vineri, 19 iunie 2026
  • vacanța de vară: de sâmbătă, 20 iunie 2026, până duminică, 6 septembrie 2026.

Citeste mai mult

Eveniment

Părintele Mihai Urieșu, preotul care a zidit cu credință Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Gulioaia a fost hirotesit iconom stavrofor de ÎPS Teofan

Publicat

acum 58 de minute

duminică, 19.10.2025

de

Publicitate

„Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre.” Cuvintele cântării bisericești s-au împlinit în chip văzut duminică, la Gulioaia, acolo unde ÎPS a târnosit bisericuța cochetă ridicată din dragoste de Dumnezeu.

În mijlocul micii comunități din comuna Dângeni, Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a sfințit Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și de sute de credincioși veniți din satele învecinate și din municipiul Botoșani.

Un preot cu inimă mare pentru o comunitate mică

Ctitorul și sufletul acestui lăcaș este părintele Mihai Urieșu, parohul din Gulioaia, un slujitor devotat, care a reușit, în doar un an, să ridice o biserică mică, dar plină de frumusețe și lumină. Prin râvna și jertfa sa, locul unde altădată era liniște și dor, a devenit acum un centru de viață duhovnicească, un spațiu al rugăciunii și al comuniunii.

Pentru dragostea și efortul depus în zidirea Casei Domnului, Înaltpreasfințitul Teofan l-a hirotesit iconom stavrofor, o recunoaștere a slujirii sale pline de credință și demnitate.

O zi de sărbătoare, o lucrare a harului

Publicitate

Sărbătoarea sfințirii a fost una plină de emoție. Clopotele au vestit din zori începutul slujbei, iar biserica s-a umplut de flori și lumină. Sofia și Teodora, fiicele părintelui Mihai, l-au întâmpinat pe ierarh cu flori și un colac frumos rumenit, semn al curăției și al hărniciei creștinilor din sat.

Chiar dacă vremea de afară a fost potrivnică, cu vânt rece și ploaie măruntă, căldura din inimile oamenilor a fost covârșitoare. Bucuria de a vedea sfințită o biserică născută din credință a biruit frigul și oboseala.

Noua biserică Tuturor Sfinților din Gulioaia este o adevărată bijuterie arhitecturală, zidită cu gust și cu grijă pentru fiecare detaliu. Deși nu mare ca dimensiune,  poartă în sine măreția credinței unei comunități care a vrut să lase moștenire copiilor un loc de rugăciune și pace.

După sfințirea lăcașului, credincioșii au avut bucuria de a intra și de a se închina în Sfântul Altar, așa cum rânduiește tradiția doar în ziua târnosirii. Lacrimile din ochii oamenilor și liniștea care a urmat au spus mai mult decât orice cuvânt: Dumnezeu și-a făcut casă în Gulioaia.

Credința care aduce lumină

Localitatea Gulioaia și cătunul învecinat „Șapte Hoți” alcătuiesc o comunitate mică, dar cu inimă mare. Aici, oamenii trăiesc cu frică de Dumnezeu, cu credință și nădejde. Poate rugăciunile lor tăcute au făcut ca Domnul să rânduiască un preot ca părintele Mihai Urieșu, om al faptelor, al rugăciunii și al jertfei.

Prin truda și dragostea sa, dangătul clopotului răsună din nou peste sat, chemându-i pe oameni la rugăciune..

Biserica Tuturor Sfinților din Gulioaia rămâne astfel nu doar o zidire din piatră, ci și o mărturie vie a credinței și a dragostei unui preot pentru comunitatea sa. Acolo unde părintele Mihai Urieșu a pus temelie, Dumnezeu a așezat binecuvântare. De altfel, părintele a evidențiat în cuvântul său contribuția oamenilor trimiși de Dumnezeu să ajute la ctitorirea lăcașului de cult. Mulți au primit diplome și icoane, dar cei care au dăruit „bănuțul văduvei” sunt nenumărați și știuți doar de Dumnezeu.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO&VIDEO: Un îndrăgit profesor de religie din Botoșani a fost hirotonit diacon, pe seama Parohiei Talpa, de ÎPS Teofan

Publicat

acum o oră

duminică, 19.10.2025

de

Publicitate

Duminică, satul Gulioaia din comuna Dângeni a trăit un moment de mare bucurie duhovnicească. Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a aflat în mijlocul micii, dar credincioasei comunități, pentru a sfinți Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” un eveniment mult așteptat de localnici. În fruntea unui sobor impresionant de preoți și diaconi, ierarhul a oficiat slujba de târnosire. 

La sărbătoare au participat sute de credincioși, veniți nu doar din Gulioaia, ci și din satele învecinate și din municipiul Botoșani. Pentru toți, a fost o zi a recunoștinței și a emoției curate, o clipă de comuniune în jurul lui Hristos, care unește prin credință și rugăciune.

Un dascăl iubit, chemat la slujire

În cadrul Sfintei Liturghii, un moment de o frumusețe aparte a fost hirotonirea întru diacon a profesorului de religie Daniel Anechitei, din Botoșani, pe seama Parohiei Talpa. Pentru cei care îl cunosc, părintele Daniel este un om al rugăciunii și al faptelor bune, un dascăl blând și devotat, mereu aproape de elevii și credincioșii săi.

Până acum a slujit cu dragoste la biserica din Copălău, fiind apreciat pentru implicarea sa și pentru felul în care reușea să transmită copiilor nu doar cunoștințe, ci și dragostea de Dumnezeu. Este căsătorit cu Gabriela Andreea, alături de care are cinci copii: Matei, Iustina, Filip, Timotei și Casiana, toți crescuți în spiritul credinței și al cumințeniei.

Rădăcini adânci în credință

Publicitate

Primii pași pe drumul credinței i-a făcut încă din copilărie, purtat de mână la biserică de mama sa, femeie evlavioasă și blândă, care i-a dăruit nu doar credința, ci și o învățătură simplă, dar esențială: „Să fii cuminte, oriunde te-ai afla”.
Acest îndemn i-a rămas în inimă și i-a călăuzit pașii întreaga viață. De la mama sa și de la părintele Gheorghe Andrișescu, duhovnicul care i-a fost sprijin și îndrumător de la Parohia Pacea, a învățat ce înseamnă smerenia, ascultarea și dragostea față de aproapele.

La îndemnul părintelui său duhovnic, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Botoșani, apoi Facultatea de Teologie din București, formându-se în lumina credinței și a slujirii.

O chemare împlinită

După anii de studiu părintele Daniel s-a întors acasă, pe meleagurile botoșănene, ca dascăl și cântăreț la strană, dar Dumnezeu i-a rânduit o misiune mai înaltă. Duminică, în biserica proaspăt sfințită din Gulioaia, a fost chemat la o nouă treaptă a slujirii, primind harul diaconiei.

În emoțiile copleșitoare ale părinților și ale familiei, el a primit hirotonirea cu sufletul plin de recunoștință. Cu tinerețea, credința și blândețea sa, noul diacon este chemat să devină un sprijin și un povățuitor pentru credincioșii din Parohia Talpa, un om al lui Dumnezeu care va ști să aducă lumina credinței acolo unde este nevoie.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu puternic la un uscător de cereale din Botoșani. Misiune dificilă pentru pompieri

Publicat

acum 2 ore

duminică, 19.10.2025

de

Publicitate

Un incendiu a izbucnit, duminică, la un uscător de cereale din municipiul Botoșani, provocând o intervenție complexă pentru echipajele Inspectoratului pentru Situații de Urgență.

În cel mai scurt timp, la fața locului au ajuns pompierii Detașamentului Botoșani, care au acționat cu două autospeciale de stingere, autospeciala de salvare și lucru la înălțime, autospeciala de hidroperforare, precum și o ambulanță SMURD.

Flăcările se manifestau în interiorul unei hale de uscare a cerealelor, o construcție metalică de aproximativ 20 de metri înălțime, de unde se ridicau degajări puternice de fum. Din cauza structurii halei și a faptului că focarul era situat la înălțime, intervenția s-a dovedit extrem de dificilă.

Pompierii au acționat simultan din interiorul și exteriorul clădirii, utilizând scara de incendiu și autospeciala de lucru la înălțime. Pentru a pătrunde prin pereții metalici și a ajunge la zona afectată, s-a folosit sistemul de lance cu hidroperforare – o tehnologie specială care permite perforarea tablei și injectarea apei direct în focar.

Operațiunea de lichidare a incendiului a durat aproape două ore, fiind îngreunată de condițiile de lucru și de accesul dificil către zona de ardere.

În urma incendiului, au fost distruse aproximativ cinci tone de semințe de floarea-soarelui, instalația electrică și două ventilatoare de aer cald. Datorită intervenției rapide, pompierii au reușit să salveze în jur de 45 de tone de cereale.

Publicitate

Cercetările preliminare indică drept cauză probabilă a incendiului un scurtcircuit electric.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending