Connect with us

Eveniment

22 februarie: Ziua Mondială a Cercetașilor. Cine a fost lordul Baden Powell, fondatorul Mișcării Scout

Publicat

Publicitate

În fiecare an, la nivel mondial, ziua de 22 februarie este marcată ca fiind Ziua Mondială a Cercetășiei și totodată îl aniversează pe lordul englez Robert Baden Powell, fondatorul mișcării. 

Cercetașii sunt cea mai veche organizație a copiilor și tinerilor din toată lumea. Mișcarea este prezență și în Alba Iulia, prin Centrul Local „Axente Sever”.

Organizaţia Mondială a Mişcării Scout (WOSM) este o mişcare globală, neguvernamentală şi non-profit a 28 de milioane de membri din peste 216 de ţări şi teritorii.

Fondatorul acestei mișcări, Lordul Baden Powell, s-a născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.

Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia.

În 1912 au apărut primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial.

Publicitate

Baden Powell, sau, cum îi spun cercetașii, B.P., s-a născut pe data de 22 februarie 1857, la Londra. În 1876 a terminat şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford a ales cariera militară; a obţinut locul 5 la infaterie şi locul 2 la cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876 s-a îmbarcat cu destinaţia India.

Între 1884 -1885 s-a mutat împreună cu regimentul său întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.

A salvat două armate luptându-se cu regele zulușilor

Un episod deosebit de important care dă seamă de personalitatea lui B.P. este campania din Zululand. Pentru a-şi scuti armatele de pierderi fară rost, Baden Powell şi regele zuluşilor Dinizulu hotarăsc să se dueleze.

Văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele a lăsat jos scutul si î-a întins mâna stânga în semn de pace, cu cuvintele: „Bărbaţii adevaraţi își dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la inimă.” Salutul cu mâna stângă a devenit mai târziu salutul cercetașilor.

Anii 1899 -1900 îl găsesc în calitate de comandant al garnizoanei din oraşul asediat Mafeking (Africa de Sud), în timpul războiului cu burii (1899-1903).

Utilizând diverse metode de diversiune, a reușit să apere oraşul, neprotejat natural (se află în stepa deschisă), cu doar 1250 soldaţi (la începutul asediului), față de cei 9000 de asediatori ai generalului bur Cronje, timp de 217 zile (11 octombrie 1899-16 mai 1900); având la dispozitie un număr insuficient de combatanţi chiar şi numai pentru a apăra fortificaţiile, a organizat prin ofiţerul său Lord Cecil, şef al statului major, un corp de cadeţi, format din băieţii din oraş cu vârsta între 12-16 ani și conduşi de băiatul Goodyear.

Aceştia erau utilizaţi ca cercetaşi, pentru transmiterea corespondenţei în afara oraşului, ca sanitari.

A observat că vor face tot ce le stă în putinţă şi cât mai bine dacă li se acordă încredere. Asediul s-a sfârsit prin depresurarea de către întăririle sosite din Marea Britanie; Baden Powell, întors la Londra, a fost sărbătorit ca un adevărat erou, avansat general-maior şi distins de către regina Victoria cu Ordinul Bath.

Prima tabără de cercetași

Patru ani mai târziu, într-o vară, a organizat tabăra de cercetași pe insula Brownsea, coasta de sud a Angliei. Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule si îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabăra Baden Powell relatează: ”Trupa de băieţi a fost împarţită în patrule de câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă.

Această împărţire în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecărui şef de patrulă i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă si joacă.

Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Băieții garantau cu onoarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasă”.

Anul cel mai important pentru mișcare este 1908 când B.P. publică „Scouting for Boys”, carte cu un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea „British Boy Scout Association”, organizație care pâna la sfârşitul anului a atins 60.000 membri.

Deși mulți nu acceptau ca fiul unui ministru să stea în acelaşi cort cu fiul unui portar, cartea sa a dus la reformarea învăţamântului: profesorul este partenerul elevului şi nu stapânul lui; cartea nu conţinea teorii pedagogice complicate şi nimic de neînţeles, ci era scrisă ca o poveste.

La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909, au participat 10.000 de Boy Scouts; tot atunci a apărut prima grupă de cercetaşe „Girl Scouts”. Mișcarea devenise atât de largă încât în 1910, la sfatul regelui George V, s-a retras complet din armată pentru a se dedica exclusiv mișcării cercetășeşti.

Astfel, în august 1920 are loc prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de Baden Powell „jamboree”; Baden Powell este proclamat „Chief Scout of the World”; la Londra se organizează „Biroul Internațional”.

A urmat apoi publicarea mai multor cărți și participarea sa la diferite evenimente Scout, inclusiv la jamboreea de la Vogelenzang (Olanda – 1937), unde a rostit cuvântarea de adio:

„Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al 80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit.

Majoritatea dintre voi sunt de-abia la început si vă doresc ca viaţa voastră să fie fericită si plină de succese…Voi înşivă o puteţi face prin îndeplinirea legii cercetaşului, în fiecare zi, orice a-ţi face, si oriunde v-aţi afla.

Aşa că: rămâneți cu bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!”

B.P. a murit în data de 8 ianuarie 1941 la Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde a fost înmormântat la 9 ianuarie; coşciugul său a fost învelit în steagurile internaţionale ale cercetaşilor si ale cercetaşelor.

Pe piatra de mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu, cel de „Chief Scout of the World” și semnul cercetășesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii.

Cercetăşia în România

România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă Asociaţia Cercetaşilor, sub directa patronare a regelui Ferdinand.

Primele formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 are loc constituirea oficială a Asociaţiei “Cercetaşii României” iar în 1922 ia fiinţă Organizaţia Mondială de Cercetași.

România, prin organizația ei deja constituită, devine membru fondator. Prima jamboree din România a avut loc la Sibiu, în 1930.

Personalități care au făcut parte din mișcarea Scout

La 24 ianuarie 1937, Carol al-ll-lea a desființat asociaţia și a înființat în schimb Straja Țării. Cercetășia a fost o mișcare foarte ”la modă” printre tinerii români, din ea făcând parte la un moment dat și Mircea Eliade (care a și scris un jurnal de camp) și o mulțime de alte personalități ale României cum ar fi: George Călinescu, Tudor Arghezi, Grigore Antipa și mulți alții.

”Asociaţia Cercetaşilor din România” s-a reînființat la data de 20 iunie 1990, iar din 17 noiembrie 1993 a primit numele de Organizaţia Naţională “Cercetaşii României” (ONCR). Organizația cuprinde patru ramuri de vârstă: lupișori (7 -10 ani), temerari (11 – 14 ani), exploratori (15 – 18 ani), seniori (peste 18- 21 ani) și lideri (de la 18 ani).

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Acțiune fulger a polițiștilor rutieri pe șoselele din Botoșani

Publicat

Publicitate

Marți, în intervalul orar 09:00 – 11:00, polițiștii Serviciului Rutier Botoșani au desfășurat o acțiune de tip „blitz” pe două dintre cele mai circulate drumuri naționale din județ: D.N. 28B Botoșani – Flămânzi și D.N. 29 Botoșani – Huțani. Scopul principal al acțiunii a fost prevenirea accidentelor provocate de viteza excesivă.

În doar două ore, oamenii legii au oprit pentru control peste 30 de autovehicule. În urma verificărilor, au fost aplicate 26 de sancțiuni contravenționale, cu o valoare totală de peste 14.000 de lei.

Dintre abaterile constatate, cele mai frecvente au fost legate de depășirea limitei legale de viteză – 16 dintre sancțiuni fiind aplicate pentru această contravenție. Acțiunile de acest tip vor continua și în perioada următoare, avertizează polițiștii, care reamintesc conducătorilor auto că viteza excesivă rămâne una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație.

Citeste mai mult

Eveniment

Razie economică în piețele din Dorohoi și Botoșani: Zeci de amenzi și bani confiscați

Publicat

Publicitate

În ultimele două zile, polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice au desfășurat o amplă acțiune de control în piețele centrale din municipiile Dorohoi și Botoșani. Alături de ei au participat inspectori din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor și Direcției de Sănătate Publică.

Scopul acțiunii a fost verificarea respectării legislației privind comerțul cu produse agroalimentare. Au fost controlați peste 80 de agenți economici, iar bilanțul controalelor indică 42 de sancțiuni contravenționale aplicate, cu o valoare totală ce depășește 116.000 de lei.

Totodată, autoritățile au confiscat aproximativ 4.000 de lei, sumă provenită din încasări nefiscalizate. Acțiunea face parte dintr-un efort mai amplu de combatere a evaziunii fiscale și de protejare a consumatorilor.

Citeste mai mult

Eveniment

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Publicat

Publicitate

Joia Mare este o zi importantă din Săptămâna Patimilor, în care se comemorează evenimente semnificative din viața lui Iisus Hristos, înainte de răstignirea sa. Această zi este cunoscută și sub numele de Joia Patimilor și are o semnificație profund religioasă în tradiția ortodoxă, fiind marcată prin diverse obiceiuri și ritualuri.

Semnificația religioasă

Conform Evangheliei, în Joia Mare, Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor săi pentru a le arăta smerenia și iubirea de slujire, demonstrând astfel că cei mari trebuie să fie umili și să slujească celor mici. Acest gest este simbolic pentru iubirea și slujirea unii altora, un act de smerenie și de dăruire.

Tot în această zi, Iisus a instituit Euharistia, cunoscută ca Cina cea de Taină, când a împărțit pâinea și vinul ca simbol al trupului și sângelui său, prefigurând astfel sacrificiul său pe cruce. Acesta este un moment de mare importanță în creștinism, deoarece Sfintele Taine ale Euharistiei sunt continuate de Biserica Ortodoxă și de celelalte confesiuni creștine.

În Joia Mare, se remarcă și momentul trădării lui Iuda Iscarioteanul, care, din dorința de a-l vinde pe Iisus, s-a înțeles cu preoții să-l predea pentru 30 de arginți. Aceasta este o parte esențială a patimilor lui Hristos.

Obiceiuri și tradiții

Publicitate

Vopsirea ouălor: În tradiția ortodoxă, în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouă roșii. Ouăle simbolizează viața, iar vopsirea lor în roșu reprezintă sângele lui Hristos vărsat pe cruce. Acesta este un obicei vechi, legat de celebrarea Învierii.

Spovedania și împărtășania: Mulți credincioși merg la biserică pentru a se spovedi și a se împărtăși, pregătindu-se astfel pentru marea sărbătoare a Paștelui.

Slujbe speciale: În biserici, se oficiază slujbe speciale în Joia Mare, iar în unele locații se țin Prohodul Domnului, care se cântă în memoria jertfei lui Iisus. În unele tradiții, se face Udatul în biserică, un obicei în care preoții stropesc cu apă sfințită credincioșii, simbolizând curățirea de păcate.

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Ouăle roșii simbolizează viața, renașterea și sacrificiul, având o semnificație puternică în tradițiile religioase, în special în contextul Paștelui Ortodox. Culoarea roșie este asociată cu sângele lui Iisus Hristos, care a fost răstignit pentru mântuirea oamenilor. Astfel, ouăle roșii reprezintă jertfa Mântuitorului, dar și învierea Sa, fiind un simbol al Învierii și al înnoirii vieții.

În tradiția ortodoxă, ouăle se vopsesc în Joia Mare, o zi semnificativă din Săptămâna Patimilor. Aceasta este ziua în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor, un act de smerenie, și este, de asemenea, ziua în care are loc pregătirea pentru sărbătoarea Învierii. Vopsirea ouălor în această zi reprezintă un ritual de pregătire pentru Paște, simbolizând curățirea și sfințirea, dar și începerea unui nou ciclu de viață spirituală.

Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare sunt considerate mai puternice, fiind binecuvântate și încărcate cu o energie spirituală specială. De asemenea, în multe tradiții, ouăle roșii sunt folosite în jocuri și obiceiuri populare, precum ciocnirea ouălor, care simbolizează lupta dintre viață și moarte, dar și între bine și rău.

Citeste mai mult

Eveniment

Sfânta și Marea Joi: DENIA celor douăsprezece Evanghelii

Publicat

Publicitate

La Cina cea de Taină din joia mare, Domnul Iisus Hristos a întemeiat cea mai mare dintre Tainele creştineşti: Taina Împărtăşaniei. El a săvârşit un lucru neobişnuit de tainic şi de sfânt: a luat pâinea, a binecuvântat-o, şi-a înălţat privirile către cer, a lăudat pe Dumnezeu, a frânt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi spunând uluitoarele, cu totul neobişnuitele cuvinte pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”.

După aceea, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat potirul cu vin şi, dându-l ucenicilor, a grăit: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 28). Noi facem asta spre pomenirea Lui la fiecare Sfântă Liturghie prin Taina Euharistiei. Mai înainte, El spusese: „Eu sunt Pâinea vieţii… Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-51, 53-56).

Aceste cuvinte au fost atât de şocante când oamenii le-au auzit pentru prima dată încât mulţi, chiar dintre ucenicii Lui, L-au părăsit, neputând înţelege cum avea El să le dea de mâncat Trupul Său şi de băut Sângele Său, cum putea să îşi dea numele de „Pâinea Cerească”. Dar cei doisprezece apostoli, pe care Domnul Iisus Hristos i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să Mă părăsiţi?”, i-au răspuns prin gura Sfântului Apostol Petru: „Doamne, unde să mergem? Doar Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 67-68). Apostolii au primit, au făcut loc în inimile lor pentru cuvintele tainice ale Domnului, au crezut în faptul că Domnul Iisus Hristos este Pâinea vieţii, care s-a pogorât din cer – iar la Cina cea de Taină, când El le-a dat Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şi-au amintit cu adâncă credinţă de ceea ce le spusese Hristos.

Şi noi, creştinii, suntem datori să primim în inimile noastre aceste mari şi sfinte cuvinte ale lui Hristos, suntem datori să ne amintim ce ne-a spus Hristos în minunatul Său cuvânt despre viţa de vie: „Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 1-6). Dacă noi suntem mlădiţe ale Viţei lui Hristos, înseamnă că ne hrănim cu seva acestei Viţe, aşa cum viţa de vie obişnuită se hrăneşte cu seva pe care o primeşte de la rădăcinile sale. Nu putem trăi fără hrana tainică primită de la Viţa Hristos, ale cărei mlădiţe El ne-a învrednicit să fim. El ne-a învrednicit să fim.

Suntem datori să credem din toată inima în faptul că, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos sub chipul pâinii şi al vinului, cu adevărat mâncăm Trupul lui Hristos şi bem Sângele Lui. Şi nimeni dintre noi să nu se îndoiască văzând că pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin şi că ele au gust de pâine şi de vin. Să nu se îndoiască nimeni de faptul că nu sunt pâine simplă şi vin simplu, ci adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos.

În Taina Euharistiei, la Liturghie, se săvârşeşte cu adevărat neasemuita minune a prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Episcopii şi preoţii care săvârşesc cu mare evlavie Taina Euharistiei, simt limpede că se petrece o Taină foarte mare, simt cum Se pogoară Duhul Sfânt asupra pâinii şi a vinului. Să ne apropiem și noi de marea Taină a Împărtăşaniei cu frică, cutremur, cu credinţă adâncă în faptul că sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele lui Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el”. Amin.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending