Connect with us

Eveniment

20 decembrie, ziua de Ignat: tradiții, obiceiuri și superstiții. Cum se fac pregătirile pentru masa de Crăciun

Publicat

Publicitate

În 20 decembrie este Ignatul, o zi încărcată de obiceiuri şi de tradiţii la români. Mai ales la sate, este ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun.

Tot în 20 decembrie este pomenit, de ordotocși, Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul. Face parte dintre părinţii apostolici care au urmat în succesiune directă Sfinţilor Apostoli.

Ignatul – originea obiceiului

În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă (ziua de 21 decembrie). Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii).

În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului. Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este pragul dintre anul vechi şi anul nou, prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an.

Influențe din tradițiile antichității romane

Folcloristul Petru Caraman considera că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul era considerat drept o întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou. Însă este vorba despre un „transfer” al obiceiului/tradiţiei – de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană (începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii).

Publicitate

Prilej de reunire a familiei

În prezent, momentul sacrificării porcului a devenit un prilej de reunire a familiei. De obicei, mai ales la sat, la acest eveniment participă toţi membrii familiei şi el este pregătit în cele mai mici amănunte. Cu o seară înainte, oamenii de la sat pregătesc mai multe cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, dar şi vasele în care vor pune carne, slănină şi şoric. Cei care se ocupă de sacrificarea animalului sunt bărbaţii

După sacrificare, porcul este spălat, apoi este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc şi de iasomie, ca să iasă şoricul aromat, mai scrie volumul ”Cartea de Crăciun”.

Ion Creangă povesteşte în ”Amintiri din copilărie” despre acest moment: „La Crăciun, când tăia tata porcul şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l învelea iute cu paie, de-l înnăduşa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei, ştiind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig şi beşica s-o umplu cu grăunţe, s-o umflu şi s-o zurăiesc după ce s-a usca…”.

Rolul gospodinelor

Rolul femeilor din gospodărie începe după tăierea porcului, pârlirea acestuia şi când bărbatul care a sacrificat porcul termină tranşarea lui. Femeile împart carnea pe categorii – pentru cârnaţi, caltaboşi, tobă, pentru friptura de la pomana porcului, iar picioarele se opresc pentru piftie. Fiecare bucată din porc este folosită – începând de la urechi şi coadă (folosite la piftie), de la carnea macră şi slănina pusă la afumat, până la intestinele bine curăţate, spălate şi opărite, folosite pentru a fi umplute cu carne tocată, usturoi şi condimente – care se transformă în cârnaţi – ori cu organe (ficat, splină, rinichi) – care se transformă în tobă, lebăr sau caltaboşi. Toate aceste preparate urmează să fie puse pe masă în ziua Naşterii Domnului.

După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina casei pregăteşte o masă – numită tradiţional „pomana porcului” – pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Ea prăjeşte, într-un ceaun ori o cratiţă mare, carne tăiată din toate părţile porcului şi face o mămăligă mare, să ajungă pentru toţi mesenii. De obicei, masa cu „pomana porcului” se aşează în curte, unde oamenii mănâncă în picioare şi beau ţuică fiartă.

Deşi Ignatul cade întotdeauna în postul Crăciunului, obiceiurile şi tradiţiile românilor sunt foarte puternic înrădăcinate şi uneori sunt încălcate regulile stricte impuse de Biserică în ceea ce priveşte postul.

Gospodina casei pregăteşte, în zilele următoare Ignatului, produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: cârnaţi, piftie, tobă, caltaboşi, carne friptă. O parte din carnea porcului se conservă pentru a fi consumată peste an. La sate era obiceiul de a prăji carnea şi cârnaţii şi a le păstra într-un vas, acoperite cu untură topită, la temperatura scăzută. În vremurile de acum, carnea şi cârnaţii se păstrează la congelator.

Obiceiuri, tradiții, superstiții de Ignat

Există, în tradiţia românească, unele obiceiuri legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.

Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate – spălatul rufelor, spartul lemnelor, cusutul/tricotatul, măturatul casei ori al curţii.

O altă tradiţie este legată de faptul că după Ignat, se pregăteşte făina din care femeile urmează să prepare un fel de turte, numite ”cârpele Domnului Hristos” – întinse în foi foarte fine, subţiri, uscate şi apoi unse cu miere şi presărate cu nucă pisată ori măcinată – care se mănâncă în ajunul Crăciunului.

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 decembrie, face parte dintre părinţii apostolici care au urmat în succesiune directă Sfinţilor Apostoli.

A fost numit de creştini „Teoforul” (purtătorul de Dumnezeu) pentru marea sa dragoste de Dumnezeu, pe care îl purta în inima sa.

Tradiţie spune că Sfântul Ignatie a fost în pruncie copilul chemat de Iisus Hristos şi pus în faţa ucenicilor, arătându-le în ce mod poate omul să intre în împărăţia lui Dumnezeu: dacă se vor face nevinovaţi şi smeriţi ca pruncii.

A trăit în vremea împăratului roman Traian (98-117) şi a fost hirotonit episcop al cetăţii Antiohia din Siria. A fost închis pentru faptul că a refuzat să jertfească zeilor şi condamnat să fie dus la Roma şi aruncat la fiare, în circ, în faţa poporului. A primit cu bucurie această sentinţă, socotind că se jertfeşte pentru Hristos.

În drum spre Roma, Sfântul Ignatie a trimis scrisori către bisericile din cetăţile pe lângă care a trecut. Una dintre epistole a fost trimisă către prietenii din Roma pe care îi ruga să nu intervină la autorităţi ca să îi fie schimbată sentinţa. A primit moarte martirică, sfâşiat de fiare în circul de la Roma. Se spune că numai inima sa a rămas întreagă. Fiind găsită de necredincioşi, şi-au adus ei aminte de numele său şi au despicat-o în două, voind să vadă dacă este adevărat ceea ce se spunea despre Sfântul Ignatie „Teoforul”. Şi au aflat înăuntru pe amândouă părţile scris cu litere de aur: Iisus Hristos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).

sursă: Agerpres

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

Expoziția „Cromatica – liant pictural”, Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani. Reunește lucrări de pictură, grafică

Publicat

Publicitate

Muzeul Județean Botoșani, prin Secția Artă Plastică – Etnografie – Științele Naturii, organizează în perioada 11 februarie – 30 martie 2026, în spațiul Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian”, expoziția „Cromatica – liant pictural”. Aceasta reunește lucrări de pictură, grafică și sculptură aflate în patrimoniul Muzeului Județean Botoșani, unele expuse în premieră la Botoșani.

Patrimoniul artistic al instituției muzeale botoșănene se remarcă nu doar prin complexitate și varietate, ci și printr-un număr semnificativ de lucrări de mare valoare. Operele expuse pe simeze sunt semnate de reprezentanți de seamă ai artei românești, care și-au desfășurat activitatea artistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX: Petre Achițenie, Octav Băncilă, Dumitru Bâșcu, Traian Brădean, Alexandru Călinescu, Maria Cocea, Nicolae Dărăscu, Ștefan Dumitrescu, Ion Gheorghiu, Vasile Gorduz, Nicolae Grigorescu, Marcel Guguianu, Oscar Han, Nicolae G. Iorga, Doina Lie, Ștefan Luchian, Nicolae Maniu, Viorel Mărginean, Ion Murariu, Iulia Oniță, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Constantin Piliuță, Mișu Popp, Constantin Radinschi, Camil Ressu, Ion Sălișteanu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Eustațiu Stoenescu, Mircea Ștefănescu, Napoleon Tiron, Petru Remus Troteanu, Paul Vasilescu, Artur Verona și Paul Verona.

Cele 35 de exponate au o tematică diversă, pornind de la portrete clasice, peisaje rurale și urbane și naturi statice și ajungând până la pictură abstractă. Artiștii au folosit o varietate de materiale care să-i conducă spre rezolvarea cât mai apropiată și mai facilă a necesităților de exprimare plastică, ținând cont și de perioadele istorice atât de diferite în care au lucrat. Astfel, sunt lucrări realizate în tehnica picturii în ulei pe pânză sau pe carton, a pastelului și acuarelei, dar și sculpturi în bronz și piatră.

Vă invităm astfel la o călătorie virtuală în timp și în spațiu, unde cromatica reprezintă un liant al suprapunerilor ideatice, iar formele trimit la căutarea sensurilor cele mai profunde al adevărului artelor vizuale.

Vernisajul expoziției: sâmbătă, 14 februarie 2026, ora 11.30.

Curator: Liviu Șoptelea, conservator. Prezentare: Ana Coșereanu, muzeograf.

Publicitate

 

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei

Publicat

Publicitate

Sfântul Ierarh Meletie este cel care l-a botezat pe Sfântul Ioan Gura de Aur, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare, iar în cadrul celui de-al doilea Sinod Ecumenic, l-a rânduit pe Sfântul Grigorie Teologul în scaunul patriarhal din Constantinopol.

Sfântul Meletie s-a născut într-o cetate din Armenia, din părinti creștini. Învățând și iubind încă de mic dreapta credință, mai apoi, datorita vieții sale curate, el a fost rânduit episcop în cetatea Sevasta, din Armenia. Nu după multa vremea, Sfântul a fost mutat în cetatea Veria, din Siria. El a trăit și a slujit Biserica lui Hristos în timpul marilor lupte pentru apărarea dreptei credințe, împotriva arienilor.

În anii de după Sinodul de la Niceea, Biserica Antiohiei era tulburată de disputele dintre diversele secte ariene și Biserica ortodoxă. În 360, când Eudoxie al Antiohiei, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal al Antiohiei fost redeschisă. În acest moment Sfântul Meletie, a fost ales ca Episcop, datorită prieteniei lui apropiate pe care o avea Sfântul cu Acachie de Cezareea, care era semi-arian. Din punct de vedere dogmatic, Sfântul Meletie, nu era nici niceean, nici arian, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând al lui Sfântul Ierarh Meletie pare să întruchipeze promisiunea unei păci mult așteptate.

Meletie nu avea temperamentul lui Atanasie. Avea calități autentice: ducea o viață caracterizată de simplitate, moralitate și pioșenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind dușmănie din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuție. Ca să-i forțeze mâna, împăratul Constanțiu al II-lea, un arian convins a convocat o întrunire a episcopilor pentru a-i cere Sfântul Ierarh Meletie să își explice poziția. Într-o expunere în care a evitat limbajul „tehnic” și discuția fără rost, Meletie a conchis pe scurt întinzând trei degete și apoi strângând două și spunând „Trei Persoane sunt concepute în minte, dar este ca și când ne adresăm numai uneia” și astfel și-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credință, Sfântul Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Potrivit lui Socrate Scolasticul, Sfântul Ierarh Meletie a participat la sinodul de la Seleucia din toamna anului 359 și apoi a acceptat formula acachiană a mărturisirii de credință. La începutul anului 360 a devenit episcop al Antiohiei, succedându-i arianului Eudoxie, care fusese transferat, cu sprijinul lui Acachie, în scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului. La începutul anului următor (361) a fost trimis în exil în Armenia. Despre scoaterea Sfântului Meletie din oraș, Sfântul Ioan Gura de Aur spune următoarele: „Când guvernatorul orașului trecea prin piața, în trăsura lui, cu Sfântul alături, s-a pornit din toate parțile roi de pietre, în capul guvernatorului. Orașul nu suferea despărțirea, voia mai bine sa-și piardă viata, decât să vadă smuls de lângă el pe Sfântul acela. Ce a făcut atunci fericitul acela?

Când a văzut că se arunca cu pietre în guvernator, a acoperit cu haina lui capul guvernatorului. A rușinat, totodată, și pe dușmanii lui, prin covârșirea bunătății sale, și a învățat și pe ucenicii săi cât de îngăduitori trebuie să fie cu cei ce le fac rău. I-a mai învățat nu numai că nu se cuvine să le facă vreun rău, ci chiar dacă vine peste ei vreo primejdie, din partea altora, nu trebuie sa o îndepărteze cu toată graba. (…) Ce ciudate au fost cele petrecute atunci! Pastorul era alungat, dar oile nu s-au împrăștiat! Căpitanul corăbiei era scos de la cârmă, dar corabia nu s-a scufundat!

Publicitate

Lucrătorul viei era fugărit, dar via a dat și mai mult rod!” Potrivit unei vechi tradiții, susținută prin dovezi extrase din scrierile lui Epifanie de Salamina și Ioan Gură de Aur, exilarea lui Meletie s-ar fi datorat unei predici ținute în prezența împăratului Constanțiu al II-lea, în care și-ar fi dezvăluit opiniile legate de mărturisirea de credință autentică. Sfântul Ierarh Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupări din Antiohia care acceptau Crezul de la Niceea. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat din nou pe Sfântul Meletie în Armenia, reîntorcându-se după doi ani la Antiohia în anul 367. Între 360 și 370, numărul celor care afirmau că Sfântul Meletie era ortodox a sporit odată cu numărul episcopilor care-l susțineau. În 370, Sfântul Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei Capadociei și un puternic susținător al lui Meletie.

Anii 370 au fost o perioadă de lungi negocieri de la distanță între grupările niceene. În aceste condiții, Sfântul Meletie a fost a treia oară, în 372, prin decretul împăratului arian Valens (364-378). Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârșitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilați au fost rechemați pe scaunele episcopale. La întoarcerea sa la Antiohia, Meletie a fost întâmpinat ca un conducător al ortodoxiei la 378, în vremea împăratului Gratian (375-383) Ca atare, el a prezidat în octombrie 379 marele sinod de la Antiohia, în care a fost stabilit un acord dogmatic între Orient și Occident. Sfântul păstor a fost de față la cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, la care împăratul Teodosie îi arătă o cinste fără seamăn.

La acest sinod, Dumnezeu săvârși o minune prin ierarhul Său. Pe când sfântul Meletie îi tâlcuia lui Arie dogma Sfintei Treimi, ridicând mai întâi trei degete, unul câte unul, iar mai pe urmă arătându-le laolaltă, în ceasul acela, înaintea tuturor, din mâna sa străluci o lumină ca o văpaie. Tot în cadrul acestui sinod Sfântul Meletie l-a pus pe sfântul Grigorie Teologul în scaunul episcopal al Constantinopolului. Despre vrednicia Sfântului Meletie, Sfântul Ioan Gura de Aur spune următoarele: „Nu numai când învață, nici numai când grăia, ci chiar numai când se arata era în stare să insufle celor ce-l vedeau toată învățătura virtuții. Când s-a întors din surghiun, tot orașul s-a pornit pe cale; cei ce mergeau alături de el îi atingeau picioarele, îi sărutau mâinile, îi ascultau glasul; cei ce erau împiedicați de mulțime și îl vedeau numai de departe primeau îndestulătoare binecuvântare în privirile lui și plecau plini de încredere; nu se socoteau intru nimic mai prejos de cei ce erau aproape de el. Și ceea ce s-a petrecut cu apostolii, aceea s-a petrecut și cu el.

După cum, pe vremea apostolilor, cei care nu puteau să se apropie și să fie lângă ei atrăgeau asupra lor același har, atingându-se de departe de umbra lor, și plecau de asemeni sănătoși, tot astfel și acum, cei care nu puteau să se apropie de Sfântul Meletie, simțeau că iese din acel sfânt cap un fel de slavă duhovnicească care trecea până la cei mai de departe și plecau toți plini de toată binecuvântarea, numai uitându-se la chipul lui.” Atât de mult era iubit de popor noul episcop, încât părintii au început să dea numele său copiilor lor, precum spune Sfântul Ioan Gura de Aur, într-un cuvânt către antiohieni: „De la început, de cum l-ați primit la venirea lui în oraș, ați dat copiilor voștri numele lui, socotind că prin acest nume aduceți în casa voastră pe Sfânt.

Mamele au lăsat la o parte numele părinților, ale bunicilor și ale rudelor și au pus noilor născuți numele fericitului Meletie. Dragostea credinței a biruit dragostea firii. Numele lui răsuna pretutindeni! Și pe ulițe și în piață și prin sate și pe drumuri! Părintii socoteau chiar numele de Meletie podoaba neamului, apărarea casei, mântuirea celor ce-l purtau, mângâierea dorului.” Mai mult, poporul avea atâta evlavie la Sfântul Meletie, încât numele și chipul său au început să împodobească casele și lucrurile, precum tot Sfântul Ioan spune: „Dar nu numai fata de numele lui a simțit o atât de mare dragoste, ci și fata de chipul trupului lui. Ceea ce ați făcut cu numele, e ceea ce ați făcut cu icoana chipului lui. Ca mulți au săpat icoana aceea sfântă în montura inelelor, pe peceți, pe sticle, pe pereții caselor, pretutindeni, pentru ca nu numai să audă numele acela, ci ca să și vadă pretutindeni chipul trupului lui și să aibă o îndoită mângâiere a plecării lui.” În timpul celui de-al doilea sinod, Sfântul Meletie s-a îmbolnăvit și a trecut la cele veșnice, la data de 12 februarie 381, pricinuind multa plângere împăratului, arhiereilor și la tot poporul binecredincios.

Funeraliile sfântului Meletie s-au ținut în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia, unde s-a ținut o a doua slujbă de pomenire, în final Meletie fiind înmormântat alături de predecesorul său, Sfântul Vavila al Antiohiei (serbat pe data de 4 septembrie). Într-un cuvânt rostit după adormirea Sfântului Meletie, în Antiohia, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Amintirea lui nu s-a stins cu moartea, nu s-a înnegrit cu vremea, dimpotrivă, creste și mai mult, se răspândește.

Nu numai printre voi, care l-ați văzut, ci și printre cei ce nu l-au știut. Și, într-adevăr, ceea ce este minunat este ca și cei care erau mult mai tineri decât el ard de același dor. Voi cei mai în vârstă sunteți mai în câștig decât cei ce nu l-au văzut, din pricina că ați trăit împreună cu el și v-ați desfătat de sfânta împreuna-vietuire; dar și cei ce nu l-au văzut sunt mai în câștig decât voi, din pricina că arată pentru sfânt aceeași dragoste mare ca și voi, deși nu l-au văzut.” Viața sa și cuvântul rostit la înmormântarea sa de către Sfântul Grigorie de Nyssa pot fi aflate în Viețile Sfinților pe luna februarie.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Incendiu violent într-o gospodărie din Coțușca. Acoperișul unei case, dar și mai multe anexe au fost cuprinse de flăcări

Publicat

Publicitate

Un incendiu violent s-a produs, astăzi, într-o gospodărie din localitatea Coțușca. Acoperișul unei case, dar și mai multe anexe au fost cuprinse de flăcări. Nu au fost persoane rănite, însă pagubele sunt însemnate.

Pentru stingerea incendiului și înlăturarea efectelor au intervenit pompierii din cadrul Punctului de Lucru Coțușca, Stației Săveni și Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Coțușca, cu trei autospeciale de stingere, timp de aproape trei ore. Nu mai puțin de patru butelii au fost scoase din interiorul clădirilor cuprinse de flăcări, fiind eliminat riscul de explozie.

Intervenția a fost îngreunată de cantitatea mare de materiale combustibile din gospodărie, precum și de suprafața mare afectată. Incendiul a fost observat și anunțat cu întârziere.

Au fost salvate bunurile din două camere, dar și o anexă unde era baia și bucătăria.

Cauza probabilă a incendiului a fost scurtcircuitul.

Pentru înlăturarea riscului de incendiu, ISU Botoșani recomandă:

Publicitate

▪ verificați periodic instalaţia electrică, cu ajutorul personalului autorizat. Orice modificare a acesteia poate fi făcută doar cu avizul distribuitorului de energie şi numai de specialiști în domeniu;

▪ nu folosiţi instalaţii electrice improvizate. Fie că este vorba de reparaţia unui aparat electrocasnic, de prelungirea traseului unui cablu sau de repararea unei siguranţe, improvizaţiile pot conduce la un incendiu. Orice eroare de prindere sau de izolaţie poate crea un scurtcircuit sau o descărcare de curent;

▪ la suplimentarea receptoarelor asiguraţi-vă că instalaţia existentă poate prelua consumul adiţional;

▪ verificaţi periodic cordoanele de legătură ale aparatelor electrice şi înlocuiţi-le atunci când sunt uzate;

▪ nu folosiţi prize sau întrerupătoare slăbite. În cazul în care observaţi că priza se mişcă sau că în jurul întrerupătorului există orificii libere, cereţi ajutorul unui specialist pentru schimbarea prizei/întrerupătorului şi pentru izolarea zonei respective. De asemenea, acordaţi atenţie modului în care introduceţi sau extrageţi cablurile de alimentare din priză;

▪ nu suprasolicitaţi o priză deoarece unele incendii se produc din cauza solicitării excesive a unei surse de curent. Avertismentul vizează alimentarea mai multor electrocasnice de putere electrică mare (frigider, maşină de spălat etc.) de la aceeași priză. Alocaţi, pe cât posibil, fiecărui aparat câte o priză. În cazul în care folosiți mai multe aparate la o singură sursă, aceasta se poate încălzi și provoca un incendiu;

▪ instalaţi şi utilizaţi aparatura electrocasnică respectând indicaţiile producătorului din prospectul produsului. În cazul în care sesizaţi că produsul respectiv şi-a schimbat parametri de funcţionare, se încălzește foarte repede sau emană un miros de ars, scoateţi-l imediat din funcţiune şi adresaţi-vă unui specialist. În cazul aparatelor mari, asigurați un spaţiu de aerisire pentru a se putea emana căldura acumulată în timpul funcţionării;

▪ amplasaţi şi utilizaţi aparatele electrice departe de mediile umede. Unele accidente de natură electrică se produc din cauza folosirii curentului electric în apropierea sau la contactul cu apa.

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

Evenimentele înregistrate la nivel județean rămân în atenția Centrului Operațional, pentru dispunerea imediată a măsurilor menite să asigure optimizarea misiunilor de răspuns orientate spre salvarea de vieți.

Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență https://fiipregatit.ro.

Citeste mai mult

Eveniment

Minor de 16 ani din Săveni, dat dispărut. Poliția solicită sprijinul populației

Publicat

Publicitate

Un adolescent în vârstă de 16 ani, din orașul Săveni, județul Botoșani, este căutat de polițiști după ce a plecat de la domiciliu și nu a mai revenit.

Potrivit informațiilor transmise de reprezentanții Poliției Orașului Săveni, la data de 11 februarie 2026, oamenii legii au fost sesizați cu privire la dispariția lui Olaru Marian Sebastian, născut la data de 3 septembrie 2009, domiciliat în Săveni, județul Botoșani.

Conform celor semnalate, minorul a părăsit locuința fără a mai reveni până în prezent.

Semnalmente

Adolescentul are o înălțime de aproximativ 1,65 metri, cântărește în jur de 60 de kilograme și are o constituție slabă. Are părul brunet, tuns scurt, și ochii verzi.

La momentul plecării, acesta purta pantaloni tip blugi de culoare neagră, o geacă din tercot neagră, ghete maro și avea asupra sa un ghiozdan albastru.

Publicitate

Apel către cetățeni
Polițiștii desfășoară activități specifice pentru găsirea minorului și solicită sprijinul cetățenilor. Persoanele care pot oferi informații utile cu privire la locul în care s-ar putea afla Olaru Marian Sebastian sunt rugate să contacteze de urgență cea mai apropiată unitate de poliție sau să apeleze numărul unic de urgență 112.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending