În fiecare an, la 16 august este marcată Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor.

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat la 24 iunie 2020 un proiect de lege prin care se declară ziua de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor. Au votat „pentru” 258 de deputaţi, iar 40 s-au abţinut. Proiectul de lege a fost adoptat şi de Senat, Camera Deputaţilor fiind for decizional în acest caz.

Publicitate

Sărbătoarea Sf. Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache; În imagine: fresca (sec. al XVII-lea) din Mănăstirea Hurezi.

Publicitate

Foto: (c)  MIRCEA HUDEK /Arhiva istorică AGERPRES

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat la 16 iulie 2020 Decretul nr. 393/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Textul Legii nr. 134/2020 pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 16 iulie 2020.

Publicitate

”În semn de conştientizare de către cetăţenii români a violenţelor şi persecuţiilor la care au fost şi sunt supuşi şi astăzi creştinii în lume se iluminează în roşu, între orele 20.00-24.00, următoarele clădiri: Parlamentul, Guvernul, sediile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, Arcul de Triumf şi Palatul Mogoşoaia”, se arată în articolul 2 al legii.

Potrivit articolului 3, cu prilejul acestei zile se pot organiza manifestări publice şi pot avea loc slujbe religioase, în locurile în care se desfăşoară evenimente comemorative autorizate, conform legii. Articolul 5 prevede că în ziua de 16 august, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES pot difuza în acest sens cu prioritate emisiuni şi materiale informative.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

„În contextul în care şi astăzi în lume cei mai numeroşi martiri pentru credinţă sunt creştinii, Patriarhia Română îşi exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor”, se arăta într-un comunicat de presă al Patriarhiei Române din 13 august 2020. „Martiriul ca dovadă desăvârşită a iubirii lui Hristos este în mod exemplar ilustrat în istoria creştinismului românesc de către Sfinţii martiri Brâncoveni. În acest sens, dedicarea unei zile naţionale comemorative martiriului acestora trebuie să fie pentru noi prilej de conştientizare a violenţelor actuale împotriva creştinilor. Aceste violenţe îmbracă astăzi variate forme de persecuţie, de la cristofobia noilor ideologii, până la execuţiile filmate ale unor persoane care nu poartă altă vină decât aceea de a fi creştini”, mai menţiona comunicatul de presă.

La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi sfetnicul Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol. Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni. Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.

Sfântul Sinod a proclamat 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Cele două evenimente au fost aprobate la 29 octombrie 2012 de Sfântul Sinod al BOR, la propunerea patriarhului Daniel.

***

”În istoria românilor, personalitatea lui Constantin Brâncoveanu ocupă un loc privilegiat de om politic, mecenat şi ctitor”, după cum se subliniază în volumul ”Constantin Brâncoveanu” (coordonatori Paul Cernovodeanu şi Florin Constantiniu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1989).

Constantin Brâncoveanu a ctitorit o serie de biserici şi mănăstiri: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti (unde, în 1720, au fost aduse şi înhumate osemintele lui Constantin Brâncoveanu), Biserica Sfântul Sava din Bucureşti, Biserica de la Potlogi, Biserica de la Mogoşoaia, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), Mănăstirea Brâncoveni etc.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR/Arhiva istorică AGERPRES

A fost şi un sprijinitor al ortodoxiei, culturii şi spiritualităţii popoarelor asuprite din cuprinsul Imperiului Otoman. Brâncoveanu a avut cu Orientul creştin, cu comunităţile din Anatolia şi Siria, din Ierusalim şi Egiptul de nord legături directe. (”Constantin Brâncoveanu”, coordonatori Paul Cernovodeanu şi Florin Constantiniu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1989).

De asemenea, după ce Habsburgii şi-au instaurat stăpânirea în Transilvania, Constantin Brâncoveanu a acordat sprijin pe plan ecleziastic românilor de acolo împotriva unirii bisericii ortodoxe cu Roma sub presiunea Curţii de la Viena. Sprijinul său s-a manifestat prin tipărirea şi difuzarea de cărţi de cult în limba română, ctitorirea unor lăcaşuri de cult, precum biserica de la Făgăraş şi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, danii pentru biserici şi schituri etc.

În timpul lui Brâncoveanu, în Ţara Românească funcţionau nu mai puţin de şase tipografii, tiparniţele producând volume atât pentru uzul românilor cât şi pentru cel al grecilor, armenilor, slavilor de sud, arabilor, turcilor. O statistică a cărţilor apărute sub domnia lui Brâncoveanu arată că în perioada domniei acestuia au apărut în tipografiile româneşti de la Snagov (1696), Buzău (1691), Râmnic (1705), Târgovişte (1709) şi în cea grecească de la Bucureşti (1690), 42 de cărţi greceşti, 39 româneşti, 22 slavo-române, meritul principal revenind mitropolitului Antim Ivireanul, cu ajutorul căruia s-au întemeiat tipografii şi în Gruzia şi Siria, aminteşte istoricul Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea sa „Istoria românilor de la origini până în zilele noastre” (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992).

Icoană votivă înfăţişându-l pe domnitorul Constantin Brâncoveanu, ctitorul Mănăstirii Hurezi, impreuna cu sotia si fiii sai.

Foto: (c)  TUDOR IOSIFARU /Arhiva istorică AGERPRES

Tot din această perioadă avem informaţii şi despre bibliotecile care găzduiau aceste cărţi, alături de altele cumpărate din întreaga Europă. Cunoscute erau mai ales cele ale lui Brâncoveanu şi ale Stolnicului Cantacuzino, cataloagele lor vădind o mare bogăţie şi diversitate. Toate acestea indică o epocă de înflorire, din punctul de vedere al instituţiilor şi instrumentelor culturale, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor, arată, de asemenea, istoricul Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea citată mai sus.

”Sfârşitul tragic al lui Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi a impresionat profund pe contemporani. Sângerosul act din capitala otomană, împrejurările execuţiei (fiii ucişi sub ochii tatălui lor, îndemnul adresat de nefericitul părinte celui mai mic dintre copii de a nu abjura credinţa strămoşească) şi, înainte de toate, puternica personalitate a celui dat călăului au şocat imaginaţia contemporanilor, cărora le-a rămas întipărită în memorie amintirea oribilului sfârşit al Brâncovenilor la 15 august 1714” (”Constantin Brâncoveanu”, coordonatori Paul Cernovodeanu şi Florin Constantiniu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1989). AGERPRES/(Documentare – Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere:  Sărbătoarea Sf. Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache; în imagine: martiriul lui Constantin Brâncoveanu (Patriarhia Română).