La 10 martie, conform calendarului ortodox, are loc Lăsatul secului pentru carne și Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Credincioșii se pregătesc pentru cel mai lung și riguros post din an. În această perioadă, în mediul rural, persistă unele obiceiuri și tradiții. Începând cu 11 martie, creștinii intră în săptămâna albă, cunoscută și sub numele de „a brânzei”, când se abțin de la consumul de carne. În acest interval, ceremoniile de nuntă sunt evitate, relatează alba24.ro.

În calendarul bisericesc, Lăsatul secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști:

• Duminica Înfricoșatei Judecăți (10 martie) – când se lasă sec de carne
• Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (17 martie) – când se lasa sec de brânză, potrivit crestinortodox.ro.

Postul Paștelui 2024: Lăsatul secului de carne

Intrarea într-unul dintre cele patru mari posturi de peste an, rânduite de Biserica Ortodoxă, este precedată, de fiecare dată, de ziua în care se lasă sec, aceasta fiind ultima zi în care se mai poate mânca ”de dulce”.

Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi cel mai aspru dintre cele patru, este precedat însă de două etape care pregătesc intrarea propriu-zisă în post.

Este vorba de Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, când se lasă sec de carne. Apoi, de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, anul acesta la 17 martie, când se lasă sec de brânză.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti este celebrată întotdeauna într-o zi de duminică, astfel că lăsatul secului pentru acest post are loc tot într-o zi de duminică.

Sărbătoarea de lăsatul secului prezintă variaţii calendaristice, în funcţie de zonă. Este celebrată fie în duminica lăsatului sec de carne, fie în cea a lăsatului sec de brânză.

În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morţilor.

Se fac parastase şi se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăţi, se coace pâinea, apoi se fac plăcinţele cu mălai în frunze de varză, tăiţei cu nucă sau cu mac, poame coapte.

Duminică, toată familia se aşază la masă şi trebuie să mănânce pe săturate. De acum încolo nu se va mai putea mânca „de dulce”.

Lăsatul secului de carne. Obiceiuri și tradiții

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

În localități din sudul țării se obișnuiește ca gazda să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin fața tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate.

Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

Lăsatul secului de carne. Șezători și petreceri

În trecut, în această zi se ţineau cele mai mari şezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoşi şi plăcinte calde. Era ultima noapte în care se mai puteau distra, până la Paşti.

În unele zone, sărbătoarea se asemăna cu Revelionul, se juca mult, se mânca şi se bea din abundenţă, potrivit Agerpres.

În Muntenia, petrecerea era familială. Cei mici veneau la cei mari, copiii la părinţi, finii la naşi şi aduceau câte un plocon. Sărutau mâna gazdei şi cereau iertare, pentru a intra împăcaţi cu toată lumea în Postul Mare.

În trecut, petrecerea avea loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă. Se aprindeau focuri rituale din paie sau lemne aduse de săteni.

Lăsatul secului are rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului. Focul se numeşte „priveghi”. Fiind aprins înainte de Postul Mare, i se spune Priveghiul cel Mare.

Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi:

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte pastorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?

Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mânânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică.

Săptămâna albă sau săptămâna brânzei

Renunţarea la mâncarea „de dulce” se face treptat la intrarea în acest post. Este precedat de o săptămână pregătitoare, cunoscută şi ca Săptămâna Albă sau a Brânzei (anul acesta în perioada 11-17 martie). Se mai pot consuma produse lactate, ouă şi peşte.

Această săptămână este situată între Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (10 martie) şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (17 martie), Ziua următoare marcheazp intrarea propriu-zisă în Postul Sfintelor Paşti.

Săptămâna Albă aminteşte de vieţuirea primilor oameni în Rai, fără a consuma carne. Este astfel un îndemn la reaşezarea în starea paradisiacă din care am căzut,  potrivit crestinortodox.ro.

Ce înseamnă lăsatul secului. Sentimentul de căință

Cuvântul „sec”, din sintagma „lăsatul secului”, este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post.

Sfinţii Părinţi nu pun accentul doar pe mâncare, ci şi pe „seclum” (saeculum), adică pe lumea împătimită.

Amintesc că, pe perioada postului, omul cel vechi, cel păcătos trebuie să dispară treptat.

Un prim pas pe această cale este sentimentul de căinţă.

Postul îmbină astfel ambele elemente constitutive ale naturii omeneşti. Nu cu jumătăţi de măsură trebuie să se mulţumească credinciosul, ci trebuie să-L întâmpine pe Hristos cu întreaga sa natură: trup şi suflet.

Pregătirea pentru Postul Paștelui

Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Amintește, astfel, înainte de intrarea în Postul Sfintelor Paşti, de căderea lui Adam din Rai prin păcat

• adică prin despărţirea de Dumnezeu, omul pierzând astfel asemănarea cu El.

Duminica acestei ultime săptămâni ce precede Postul Păresimilor este cunoscută şi ca „Duminica Iertării”. Este ziua în care creştinii îşi cer iertare de la semenii lor. Își exprimă astfel dorinţa de a dobândi iertarea Domnului, o temă importantă a Postului Mare.

Ziua următoare, prima din Postul cel Mare, este numită şi Lunea Curată. Toţi credincioşii sunt pregătiţi să intre în post cu inima curată. Prin toate aceste rânduieli, Biserica îi poartă încet pe credincioşi către unirea cu Dumnezeu.

Postul Sfintelor Paşti ţine 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor. În fiecare sâmbătă, au loc slujbe pentru pomenirea morţilor, iar femeile duc la biserică prescuri.

În Sâmbăta Mare, dimineaţa, duc la biserică o prescură mai mare şi o sticlă de vin. Prescura urmează a fi tăiată în bucăţele mici, stropite cu vin, iar noaptea, după slujba de Înviere, acestea sunt împărţite credincioşilor.