Pentru creștinii care căutau să păstreze vie memoria Mântuitorului și a faptelor Sale, precum și a sfinţilor sau a evenimentelor care au marcat viaţa Bisericii, necesitatea stabilirii unor reguli și a unor date precise, unanim și uniform acceptate, a fost o preocupare permanentă.

Primii creștini au păstrat ca dată de început al anului ziua de 1 septembrie (începutul anului civil la evrei) care, conform tradiţiei, este începutul creaţiei lumii și începutul activităţii publice a Mântuitorului („Duhul Domnului peste mine pentru că M-a pus să binevestesc … și să vestesc anul milei Domnului” (Luca 4,8-19). Anul Bisericesc, după modul cum este structurat azi, este compus din trei perioade liturgice ale căror poziţie în cadrul anului civil este reglementată de sărbătoarea Paștilor, Învierea Domnului fiind sărbătoarea care dă greutate și centrează întregul an liturgic.   Cele trei perioade ale anului liturgic sunt:

1. Triodul (10 săptămâni: începând cu Duminica Vameșului și sfârșind cu Sâmbăta Mare);
2. Penticostarul (8 săptămâni: de la Duminica Învierii până la Duminica întâi după Rusalii);
3. Octoihul (26-40 săptămâni: din lunea de după prima duminica după Rusalii până în sâmbăta dinaintea Duminicii Vameșului și Fariseului).

Biserica și-a construit calendarul liturgic, pe de-o parte, în jurul marilor sărbători (Învierea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Nașterea Domnului), care au determinat apariţia unor cicluri liturgice cu reguli diferite în funcţie de sărbătoarea stabilită, iar pe de altă parte, în jurul diviziunilor astronomice oferite de calendarul civil: ziua, săptămâna, luna, anul. Ziua liturgică începe cu slujba de seară, vecernia, care este cea dintâi dintre laudele bisericești. Pe parcursul unei zile liturgice, Biserica a rânduit săvârșirea ciclului complet al tuturor celor 7 laude (vecernia, pavecerniţa, miezonoptica, utrenia și Ceasurile 1, 3, 6 și 9). Toate aceste laude nu fac nimic altceva decât să pregătească întâlnirea tainică dintre noi și Hristos în Sf. Euharistie care este culmea și centrul unei zile liturgice.  Deoarece pentru un creștin istoria este raportată la Hristos și lucrarea sa împlinită în mod strălucit în sfinţi, fiecare dintre cele 7 zile este dedicată unui eveniment important legat de Mântuitorul sau din viaţa unor sfinţi. Cartea de cult care reglementează oficiul liturgic pe parcursul unei zile este Ceaslovul.

Acesta cuprinde serviciul liturgic de bază al celor șapte laude bisericești, la care s-au mai adăugat și alte slujbe sau rânduieli folositoare (Paraclisul Maicii Domnului, Acatiste etc.). Pe lângă sărbătorile importante înscrise în calendar, creștinii au consemnat în așa-numitele martirologii data morţii unor sfinţi sau a unor evenimente majore din viaţa Bisericii.

Săptămâna liturgică începe cu vecernia zilei de duminică, sfârșindu-se cu ceasul al nouălea, ultima slujbă din ciclul laudelor bisericești de sâmbătă seara. Pe parcursul unui an sunt 52 de săptămâni, dar din punct de vedere liturgic, anul poate avea  între  44  și  58  de  săptămâni, în funcţie de data Paștilor.

Rugăciune la începutul anului bisericesc

  Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri. Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și între noi, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o Ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.

Publicitate