Connect with us
Publicitate

Eveniment

1 iunie Ziua Copilului. Scurtă istorie a copilăriei: lucruri neștiute despre cei mici, din Antichitate până în Evul Mediu

Publicat

Publicitate

1 iunie este Ziua Internațională a Copilului. Ziua Copilului a început în a doua duminică a lunii iunie, în 1857, datorită reverendului Dr. Charles Leonard, pastor al Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din Chelsea, Massachusetts.

El a organizat un serviciu special dedicat și pentru copii. Leonard a numit această zi Ziua trandafirului, deși a fost mai târziu numită Duminică de flori și apoi Ziua Copilului.

Percepțiile despre copilărie variază foarte mult în funcție de geografie, cultură și timp, dar toate societățile moderne au tendința de a-și proteja copiii.

Publicitate

Vezi și Mesaje de 1 iunie – Ziua Copilului

Dar nu a fost tot timpul așa. Din preistorie, în Evul Mediu și până la generațiile moderne, statutul copilului a suferit modificări dramatice.

”Copilăria, ca și familia, ne spune Phillippe Aries într-un studiu celebru, este un sentiment recent în Europa.

Publicitate

Considerat în epoca medievală ca un lucru mic și fragil, fără suflet și chip, un res nullias – mortalitatea infantilă era pe atunci foarte ridicată – copilul nu accede la umanitate decât foarte târziu. El trăia până atunci într-o stare de promiscuitate totală care astăzi ne-as candaliza.

Va trebui să vină secolul al XVII-lea pentru ca, odată cu mișcarea de școlarizare inaugurată de ordinele religioase, să înceapă în clasele înstărite considerearea separată a copilăriei și nașterea familiei ca loc de intimitate și afecțiuni private” – Pascal Bruckner – Tentația inocenței.

Cum era să fii copil în antichitate, de exemplu – în absența jucăriilor, tabletelor și televiziunii?
Cercetătorii au putut trage o serie de concluzii despre acest lucru, după descoperirea în Namibia, chiar la sud de Walvis Bay, a unor urme de picior aparținând unor copii.

Publicitate

Din punct de vedere arheologic, urmele erau tinere, datând doar cu aproximativ 1.500 de ani în urmă.

Au fost făcute de un grup mic de copii care mergeau pe o suprafață de noroi uscat după o turmă de oi sau capre.

Unele dintre aceste urme au fost ale unor copii de până la trei ani în compania copiilor puțin mai mari și, probabil, a adolescenților tineri, scrie G4Media.ro.

Publicitate

Aceste urme de picior sunt ale unor copii care se jucau: ocazional se remarcă sărituri și piruete.

De asemenea, ele mai arată că cei mici aveau în grijă o turmă de animele, contribuind la bunăstarea familiei și învățând din mers, de mici, acest lucru.

Alte urme, cu mult mai vechi, au fost descoperite în sudul Etiopiei de mai mulți cercetători de la Università di Roma „La Sapienza”.

Potrivit Theconversation.com, urmele copiilor au fost realizate probabil de specia dispărută Homo heidelbergensis (în urmă cu 600.000 până la 200.000 de ani).

Pe lângă urmele celor mici, au fost descoperite și amprente ale adulților și un mare număr de urme de animale, toate adunate în jurul unor mici bazine noroioase.

Unelte din piatră și rămășițele măcelărite ale unui hipopotam au fost de asemenea găsite la fața locului, semn că cei mici au participat la acțiune.

Acest ansamblu de urme a fost acoperit de un flux de cenușă dintr-un vulcan din apropiere, datat în urmă cu 700.000 de ani. Fluxul de cenușă a fost depus la scurt timp după lăsarea urmelor, deși nu știm exact cât de curând după aceea.

Urmele nu sunt la fel de anatomice distincte ca cele din Namibia, dar sunt mai mici și pot fi făcute de copii de până la unul sau doi ani, stând în noroi în timp ce părinții și frații mai mari își continuau măcelărirea hipopotamului.

Descoperirile creează o perspectivă unică asupra lumii unui copil cu mult timp în urmă. În mod clar, nu erau lăsați acasă în timpul sarcinilor zilnice, ci erau duși alături de adulți, la toate activitățile.

1 iunie, Ziua Copilului: Cum era să fii copil în Evul Mediu
Situația era oarecum similară și în Evul Mediu: atunci copiii erau considerați „mici adulți”. În perioada medievală, copiii au învățat să contribuie la bunăstarea familiei la o vârstă fragedă.

Majoritatea gospodăriilor trebuia să își producă singure hrana, iar copiii au devenit o parte importantă a mecanismului de producție.

Lucrau în grădină, aveau grijă de frații mai mici și în general făceau lucrurile mai ușoare din gospodărie.

Istoricul Liviu Zgârciu spune că obiceiul de a folosi copiii la munci grele s-a păstrat în România până târziu.

Spre exemplu, în anii 30 ai scolului trecut, copiii erau frecvent utilizați la o muncă foarte grea: exploatarea aurului.

”Există fotografii și documente care arată că în 1937, de exemplu, copiii intrau în galeriile de la Roșia Montană și cărau cu spatele minereu. Aveau 10-12 ani. Ei fiind mici, intrau mai ușor pe galerii” spune Zgârciu.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

FOTO: O nouă pictură stradală în Parcul Mihai Eminescu din municipiul Botoșani

Publicat

Publicitate

În Parcul Primăriei Municipiului Botoșani se găsește de astăzi o nouă pictură stradală, realizată în cadrul proiectului ,,Orașul nostru în straie de sărbătoare”, pregătit de Centrul Creatiei Botosani în parteneriat cu Școala Gimnazială ,,Elena Rareș” și în colaborare cu Liceul de Artă ,,Ștefan Luchian” Botoșani.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (241)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Publicitate

Citesc „Ramuri” nr. 11 din 2017.  Gabriel Dimisianu vorbeşte despre „crizism”, simptomul care anticipa viitorul proletcultist. Gheorghe Grigurcu explică îndemnul socratic „gnosi te avton”, care „poate duce, pe de-o parte, la argumentarea cunoscutului, pe de alta, la argumentarea necunoscutului din fiinţă. Balansul său, odată cu înaintarea în vârstă, tot mai în favoarea ultimului termen”. Nicolae Prelipceanu  descrie  tinerii de azi punându-i sub valoarea semantică a conceptului de „absenteism”: „…nişte absenteişti, aşa cum îi vezi şi prin cafenele, câte trei patru, fiecare cu telefonul lui, aşezaţi la aceeaşi masă, dar hoinărind cine ştie pe unde cu telefoanele, într-o indiferenţă inconştientă faţă de cei care par a fi împreună. Absenteism de la viaţa lor, de la lumea din jur, de la orice. Sunt, ei înşişi, nişte produse ale tehnologiei, nişte roboţei, drăguţi nu-i vorbă, fetele cu plete bălaie ca iubitele lui Eminescu, dar cu nasu-n aparat”. Gabriel Coşoveanu face o  radiografie a „insului de cultură medie”: „…se cramponează de clasici, pentru el ierarhiile sunt îngheţate, mitologizate, Eminescu e om deplin, „Mioriţa” e sublimă, Enescu şi Brâncuşi sunt ambasadorii noştri cei mai credibili etc. Dacă îi pui în faşă un poet mai nou, cam fără rimă şi ritm, vreun nouăzecist sau douămiist, reacţionează compătimitor: „Dacă şi asta mai  e poezie…”.  Citind studiul lui Jan – Werner Muller,  Mihai Ghiţulescu ne  introduce în semnificaţiile termenului  „populism” (1. „populiştii nu trebuie priviţi ca unii care se opun a priori ideii de reprezentare”; 2. „nu trebuie neapărat asociaţi cu o anumită orientare ideologică, ori cu politicile iresponsabile ori cu politicile iresponsabile”; 3. „nu trebuie asociaţi cu o anumită clasă”; 4. „nu trebuie să li se prezume o anumită situaţie socio economică (precară); 5. „e o umbră permanentă a politicii reprezentative”” 6. „vine cu o viziune moralistă asupra lumii” etc.), în timp ce Nicolae Panea  caracterizează în stilul său „postmodernitatea”: „Fie că este un pasaj haotic ce anunţă un prezent care nu are nume, după cum spune Umberto Eco, fie că este o deformare perversă a modernităţii, ca formă de accelerare social-economică provocată de mondializarea evidentă care ne marchează substanţial. Controversată, perioada cunoaşte nu doar o instabilitate taxonomică (postmodernitate, hypermodernitate, supramodernitate) ci şi una cronologică. Bordoni consideră că epoca este deja într-o fază descrescătoare, Eco aprecia, acum câţiva ani, că perioada doar şi-a coagulat semnele distinctive (hiperconsumismul, hiperindividualismul, lichidizarea constantelor axiologice tradiţionale), deci ar fi oricum într-o fază iniţială”;

 

 Radu Jorgensen (Radu Georgescu), în „Orizont” nr. 11 din 2017, într-un interviu acordat lui Cristian Pătrăşconiu,  explică de ce e o dogmă „politically correct” (corectitudinea politică, PC): 1. „nu lasă loc nici măcar de o punere în discuţie”; 2. „este  la un pas să înlocuiască legislaţia cu propriile ei reguli”; 3. „nu e vorba despre un sistem paralel cu cel legal, ci e la un pas să-l substituie pe acesta cu conţinutul acestei dogme”; 4. „e o boală ajunsă la maturitate”; 5. „a dus la formarea unui grup de „noi dorim să fim dogmatici”;  6. „are un evantai de sensuri aşa de ramificat încât pentru cei care lucrează cu oamenii – de genul profesorilor – e foarte uşor să comită o greşeală”; 7. „a sădit multă ură şi a altoit o teribilă cultură a suspiciunii”; 8. „elementarul bun-simţ este înlocuit de reguli şi norme de comportament de tip „nu călcaţi pe iarbă, chiar dacă sunteţi în iarbă până la brâu”; 9. „rescrie istoria trunchiat şi puternic ideologiza(n)t”; 10. „modifică istoria, o deformează, o adaptează la interesele lor. Şi o folosesc ca unealtă”; 11. „aripa istoricilor PC seamănă uneori chiar şi cu cea stalinistă” etc.;

Publicitate

Continui să citesc „Ramuri” nr. 11 din 2017. Nicolae Panea prezintă individual hypermodern preluând un citat din Nicole Aubert: “…centrat pe satisfacerea imediată a dorinţelor şi intolerant faţă de frustrări, el urmăreşte totuşi, într-o formă de depăşire de sine, o căutare a Absolutului, mereu actuală. Asaltat de solicitări şi de cerinţe de adaptare permanent, ceea ce îi provoacă o stare cronică de stress, grăbit de timp şi înconjurat de urgenţe, deszvoltând comportamente compulsive şi trepidante cu scopul de a-şi satisfice dorinţele cât mai rapid şi de a stoarce fiecare secundă de maximum de intensitate, el poate să,cadă totodată într-un exces de inexistenţă atunci când societatea îi retrage sprijinul care i-ar permite să fie un individ în adevăratul sens al termenului”. Aura Dogaru reluând un citat din Marta Petreu cu privire la bolile lui Emil Cioran: “Febră, febră continua, slăbiciune extremă, furnicături în nervi, furnicături în picioare, dureri de cap, de gât, de urechi, urechi înfundate, nas înfundat, senzaţie de idioţie, meteodependenţă, ceaţă pe creier, neatenţie, oboseală, apăsare pe creier, eclipse de memorie, prostraţie, dureri de peste tot, pierdere în greutate, intoleranţă la frig, rheumatism, nevrită, răceală, gripă, catar tubar, sinuzită, rinită cronică, gutunar, amigdalită, traheită, depresie, neurastenie,  angoasă, nervozitate, emotivitate, insomnia, gastrită, hipertensiune arterial, acid uric în sânge, miopie… Nu, nu am terminat de înşirat nici simptomele, nici bolile care l-au asaltat pe Cioran”. Gabriel Nedelea prezintă punctele de vedere ale lui Lucian Boia cu referire la idea că “România este ţară de frontieră a Europei”:    1. “spatial românesc reprezintă – pentru Occident – primul cerc al alterităţii: sufficient de apropiat pentru a pune, prin contrast, într-o lumină şi mai puternică configuraţiile curioase şi comportamentele neliniştitoare”; 2. “România este, în acelaşi timp, balcanică, răsăriteană şi central-europeană, fără să apartţină pe deplin nici uneia dintre aceste diviziuni, de altfel destul de artificiale”; 3. “România consist tocmai în extraordinara combinaţie de infuzii etnice şi culturale venind din toate direcţiile”; 4. “cu greu s-ar mai putea găsi în Europa un amestec atât de variat, o sinteză alcătuită din atâtea culori diferite”; 5. “Latini, dar ortodocşi, tentaţi de Occident, dar nu mai puţin ataşaţi de propriul lor specific, românii aduc civilizaţiei europene o notă distinctă şi se prezintă ca o trăsătură de unire între Est şi Vest”; 6. “România este un bastion avansat în faţa imensului spaţiu oriental, devenit fluid şi neliniştitor în urma dezmembrării Uniunii Sovietice şi efervescenţei care a cuprins lumea islamică”; 7. “România e trecută, în bună parte, după aproximativ două secole de încercări (fracturate de communism), în emisfera vestică”.

 

Reţin “Discursul culorilor”, excepţionalul poem  al lui Milovan Stefanovski: “Toate culorile la început sunt / precum un mesaj tăcut / precum un cuvânt pictat! // Mai întâi se amestecă în vis / dintr-odată ele vor izbucni / să facă mai repede portretul: / negru – pentru noapte / galben – pentru soare / verde – pentru apă! //  Apoi vor dispersa întreaga realitate / vor exploda instantaneu / să facă mai dificilă pictograma: / alb – pentru Tatăl / albastru –  pentru Fiul / roşu – pentru Sfântul Duh! // Toate culorile sunt în sfârşit: / precum un cuvânt pictat / precum un mesaj tăcut!” (vezi “Ramuri” nr. 11 din 2017);

Publicitate

 

Citeste mai mult

Eveniment

MAE: Atenționare de călătorie! Autorităţile de la Paris au decis menţinerea controalelor la frontierele interne UE – terestre, maritime şi aeriene

Publicat

Publicitate

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Republica Franceză că autorităţile de la Paris au decis menţinerea controalelor la frontierele interne UE – terestre, maritime şi aeriene – până la data de 31 octombrie 2024.

Verificările sunt aplicabile tuturor persoanelor care doresc să călătorească în Republica Franceză, indiferent de cetăţenie.

“Decizia autorităţilor franceze a fost luată în contextul securitar deosebit din acest stat, impus de apropierea Jocurilor Olimpice şi Paralimpice de la Paris şi de ridicarea de către autorităţile franceze a planului ‘Vigipirate’ la nivelul cel mai înalt, de ‘urgenţă atentat terorist'”, pe întreg teritoriul ţării din luna martie 2024″, precizează MAE într-un comunicat transmis miercuri AGERPRES.

Publicitate

Cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă, au la dispoziţie următoarele numere de telefoane de urgenţă, în funcţie de circumscripţia consulară de reşedinţă:
* Consulatul General al României la Paris: +33680713729
* Consulatul General al României la Marsilia: +33610027164
* Consulatul General al României la Lyon: +33643627736
* Consulatul General al României la Strasbourg: +33627050022.

MAE recomandă consultarea paginilor web: http://paris.mae.rohttps://cgparis.mae.ro/http://lyon.mae.rohttp://marsilia.mae.rohttp://strasbourg.mae.ro. AGERPRES

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Aproape o mie de botoșăneni angajați prin intermediul AJOFM, în primele trei luni ale anului 2024

Publicat

Publicitate

În primele trei luni ale anului 2024, au fost integrate pe piața muncii datorită măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă implementate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani un număr total de 952 persoane.

Din totalul persoanelor ocupate până la data de 31 martie 2024, 478 au peste 45 de ani,    125  au vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani, 39  au între 30 și 35 de ani, 81 au între 25 și  30 de ani, iar 229 sunt tineri sub 25 de ani. Din totalul persoanelor ocupate, 310 sunt tineri NEET.

Grupa de vârstă Total raportat
Total general 952
< 25 ani    229
Între 25 şi 30 ani   81
Între 30 şi 35 ani 39
Între 35 şi 45 ani     125
  Peste 45 ani 478

Numărul femeilor încadrate este de 385, iar al bărbaţilor de 567, ponderea acestora în totalul persoanelor încadrate fiind de 40,44 %, respectiv de 59,56%.

Publicitate

În funcţie de rezidenţă, 407 persoane angajate în perioada de referinţă provin din mediul urban, iar 545 persoane sunt din mediul rural.

Nivelul  de  pregătire  al  persoanelor  pentru  care  a  fost identificat un loc de muncă arată că cele mai multe au studii liceale (373), profesionale (235), gimnaziale (232),  (48) fiind cu studii universitare. Din totalul persoanelor încadrate prin intermediul ANOFM în primele trei luni ale anului 2024,  230  fac  parte  din  categoria  celor  greu

 

Publicitate

şi foarte greu ocupabile. Precizăm că încadrarea într-o categorie de ocupabilitate se realizează ca urmare a activităţii de profilare a persoanelor înregistrate în evidenţele AJOFM Botoşani.

În perioada de referință, numărul persoanelor care au beneficiat de asistenţă pentru înregistrarea în evidenţă ca persoane în căutare de loc de muncă, în vederea asigurării protecţiei sociale privind acordarea indemnizaţiei de şomaj sau cuprinderea în măsuri active, a fost de 3.841 persoane.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending